Noutăți editoriale: „IA BUNICII” de Aurelia RÎNJEA, membră a USLR

Copilăria, iubirea și sacralitatea memoriei în IA BUNICII

 

 

 

 

Recenzie de
Mihaela CD
LSR, TWUC, WPAC,
la volumul IA BUNICII de Aurelia Rînjea

 

Așa cum ne-a obișnuit în fiecare an, iată că și în această primăvară, bine-cunoscuta poetă Aurelia Rînjea ne întâmpină cu o nouă publicație de excepție, o creație de suflet, proaspătă și caldă, volumul de versuri ce poartă titlul IA BUNICII, o carte apărută la editura Stef, din România, în anul 2026.
Volumul de poezii IA BUNICII se înscrie în registrul poeziei lirice contemporane cu un puternic accent confesiv, memorialistic și spiritual, apropiindu-se de literatura nostalgică postmodernă. Mozaicul de poeme pe care ni-l propune poeta în acest volum, se desfășoară în fața ochilor noștri, precum un covor de flori multicolore, înmiresmate cu parfumul copilăriei de la țară, fiecare floare având rădăcinile înfipte în același sol trainic și roditor al identității românești și al sacrului divin.
Poeziile din acest nou volum al Aureliei Rînjea au ca tematică centrală iubirea, dar și memoria afectivă legată de bunici și părinți, folosind dorul, ca experiență existențială a sevei neamului românesc. „Iubirile mele, sădite în mine, urcă la Cer, cu dor înaripat, dar și colindă lumea într-o dăruire de mine, de tot ceea ce ei, Părinții și Bunicii au investit în ființa mea” (Iubiri).
Ceea ce am observat și în alte publicații ale Aureliei Rînjea, dar și în cartea IA BUNICII, este capacitatea extraordinară de transpunere în planul îndepărtat și totuși atât de aproape de inimă al copilăriei, de retrăire emoțională a clipelor, pe care le-a așezat cu multă grijă în tezaurul sufletului. Poeta deține arta trecerii line, balansate și deloc obositoare între trecut și prezent, păstrând constantă înălțimea vibrațiilor emoționale.
În poezia Aureliei Rînjea este inedit faptul că poeta construiește un spațiu edenic al satului copilăriei, unde „Raiul de acasă” este un univers arhetipal, în care natura este vie și sacră, timpul este ciclic, iar copilăria este în fapt o formă pură a existenței. Satul este mitologizat apropiindu-se de o viziune aproape blagiană asupra „satului cosmic”. „Copilărie verde / Ce crești lăuntric / Acordându-mă altui timp / Pe țărmuri însorite / Unde Pianul își așteaptă / Melomanii / Sub vântul cosmic / Spre alte universuri” (Pian Divin).
Locul copilăriei este un paradis unde „Nucul din copilărie / A crescut până la Cer” şi unde timpul a stat în loc, lăsând loc amintirilor să se deruleze „La hora satului / La cumpăna dorului” (Așteptare). Sufletul poetei a rămas același suflet de copil ce se regăsește „În lada de zestre a Bunicii / În inima pădurii / În brazdele de fân cosit / În bradul de Crăciun / În ouăle roșii de Paște / În grădina cu meri / În hora din sat” (Copil).
Titlul volumului IA BUNICII este metafora centrală în jurul căreia este construită această minunată carte. Ia nu este doar o piesă vestimentară, dar și o moștenire afectivă și o purtătoare a ADN-ului românesc, a identității noastre culturale, iar bunica este depozitarul tradiției, simbolul iubirii necondiționate și oarecum un liant între lumi, un simbol ce gravitează între pământ și cer. Ȋn poemul „Dorul meu” poeta sintetizează această relație printr-un limbaj elegiac intens: „Bunico / Am îmbrăcat Ia / Pe care o am de la tine / Cu coşuleţe cu flori” … „Salcia şi-a prins în ram / Păsările din rai / Să zboare până la cer / Dorul meu înflorit”.
Dimensiunea religioasă atât de prezentă aici, impregnează definitiv acest volum de spiritualitate creștină, Dumnezeu fiind o prezență constantă în versurile sale, iar îngerii sunt niște mediatori între copilărie și divinitate, între prezent și trecut, între real și ireal, căci „Îngerii se roagă / Dumnezeu ascultă / Copiii dorm”. Cu alte cuvinte, poeziile Aureliei Rînjea au o caracteristică mistic-afectivă, unde divinul este trăit prin puritatea și inocența copilăriei. iar viața este interpretată teologic prin lumină și iubire. „Nu știu unde își ținea / Bunicul cuvintele / Când urca dealul / La vie la pădure / La moară cu căruța / Spunea rugăciunea / Cu el mereu / Cineva cânta o doină / Sau o baladă în care /Era întrupat Iisus” (Mereu).
Un alt concept central al acestui volum este dorul, sub toate formele sale, fie că vorbim despre părinți, bunici, copilărie sau dor de absolut, dându-i o dimensiune ontologică. Dorul este un motor al poeziei pentru poeta Aurelia Rînjea, pentru că dorul doare, dar în același timp și creează sau așa cum spune poeta „dorul zidește”. „Câteodată – tot mai des / Îmi vine să mă îmbrac / Cu Ia Bunicii / Să urc dealul adulmecând / Liniștea tălpilor ei” (Câteodată).
Poeta zugrăvește cu multă iscusință o imagistică bogată, folosind un limbaj accesibil în vers liber, cu un imaginar poetic profund și nostalgic, puternic vizual și senzorial, un amestec sinestezic de miros, sunet și lumină dovedind o autenticitate emoțională foarte puternică și originalitate precum: „dealul cu mere de aur”, „miros de fân”, „mirosea a mere coapte în cuptor, a cozonac și plăcintă, a busuioc și a levănțică”, „miros de prun amărui și alb”, „Vârtelnița număra / Sculurile de timp”, „Suveica croia povestea / Printre ițe”, „Sfântă Iubire de iasomie, de liliac”.
În volumul IA BUNICII găsim expresii cu o încărcătură stilistică distinctă și metafore inedite, autentice și totodată specifice stilului eclatant al autoarei. Putem vorbi aici de o amprentă stilistică cu care autoarea ne-a obișnuit de-a lungul anilor în opera sa și care iată, nu se dezminte nici de această dată, subliniind creativitatea sa inepuizabilă: „Mă compui cu degetele / În atingeri iarbă” (Abisal), „clepsidra mirată”, „descântec de maci”, „căprioara nebăută din mine”, „singurătate de iarbă”, „cireșii zburători”, „curcubeu abia trezit” , „casa din frunze”, „vers de iasomie”, „îmbrăcată în vise”, „luna ațipește în vârful de nuc”, „priceasna din păsări”, „croșetez din cuvinte aripi”, „ziua stelele dorm”, „jucărie de zahăr”, „leagăn de stele”, „cântec de floare sfințită”, „ghiozdanul cu vrăbii”, „cămara inimii”, „fior de aer sălbatic”, „cuibul sufletului” etc.
În acest volum îndrăgita poetă Aurelia Rînjea evocă copilăria cu o bucurie de nedescris, oferindu-ne gustul copilăriei, al familiei, al iubirii, dar și o spiritualitate sinceră, curată, neafectată, în poeme confesiv-religioase și existențiale. „Ecouri de aducere-aminte / Ne readuc în prezentul / Lui Dumnezeu / Biserica din noi cântă / O priceasnă din păsări / Plânge pădurea / Plină de doruri / Pe vâlcea viorelele / Scriu cu tăceri de Bunici / Poveștile nerostite” (Cine).
Ȋntr-un gest de supremă dăruire, poeta arde pe altarul creației, se dă pe sine cititorilor, tranzitând între timpuri într-un joc cu tinerețea, copilăria şi viața veșnică: „Poeții nu au liniște / Ard ca un rug / Aşează cuvintele / În matricea Universului”… „Cuvintele colindă pe la gazde / Pe la cititori pe la copiii / Care joacă şotronul / În tinereţea fără bătrâneţe / Şi viaţa fără de moarte” (Ardere).
IA BUNICII este o carte de suflet, plină de sensibilitate și candoare, un șirag de mici perle literare, rare și unice, în care fiecare perlă este o pagină emoțională, sinceră și profund ancorată în memorie și spiritualitate, care mizează în primul rând pe autenticitatea trăirii.
În inima poetei Aurelia Rînjea, Dumnezeu a aprins o lumină vie, a iubirii de oameni și de cuvânt, o sclipire nobilă, pură, curată, pe care autoarea, prin poeme sale, o dăruiește mai departe cititorilor în numele Lui, al Creatorului Suprem, Făcătorul cerului și al pământului.
Să primim așadar cu inima deschisă acest dar neprețuit, întrupat în vers de poem: iubirea creștină, s-o îngrijim, s-o creștem și s-o dăm mai departe generațiilor viitoare!

---

Întoarcerea la izvoare în „Ia Bunicii” de Aurelia Rînjea

 

 

 

Autor – Johnny Ciatloş Deak
membru al Ligii Scriitorilor Romani
membru al Uniunii Jurnaliştilor Independenți din România,
Senior editor Globart Universum Publishing House Canada

 

Toți oamenii mari au fost mai întâi copii, dar puțini dintre ei își mai aduc aminte

Antoine de Saint Exupery

 

Prolifica și distinsa autoare Aurelia Rînjea este bine-cunoscută publicului larg printr-o vastă operă literară ce cumulează peste 60 de cărți proprii de autor, nenumărate antologii, publicații în reviste din țară și străinătate, dar și datorita panopliei de distincții literare care-i încununează activitatea literară, conținând o multitudine de premii, medalii și trofee literare obținute de-a lungul anilor.
Volumul Ia Bunicii oferit cititorilor de îndrăgita scriitoare Aurelia Rînjea în anul 2026, apărut la editura Stef din România, se impune ca o operă lirică de o profundă încărcătură emoțională, în care memoria afectivă reprezintă un spațiu de reconstrucție identitară, iar copilăria este un teritoriu sacru, recuperat prin poezie. „Leagăn al copilăriei / Pridvor cu povești / Frumusețe negrăită / Într-o revărsare / A Soarelui divin / Peste ființare” (Dar divin).
Cartea Ia Bunicii nu este o simplă culegere de poeme, ci o veritabilă arhivă a sufletului, în care trecutul, iubirea și credința se împletesc într-un discurs liric coerent și, precum un disc solar ce-și trimite razele pline de înțelepciune și iubire pe pământ, „Fiecare rămânem undeva / În cartea cu povești / În lada de zestre a Bunicii / În inima pădurii / În brazdele de fân cosit / În bradul de Crăciun / În ouăle roșii de Paște / În grădina cu meri / În hora din sat / În cuvintele spuse de Tata / Și în rugăciunile Mamei” (Copil).
Încă din motto-ul volumului „Copilul din mine își vrea copilăria înapoi”, cititorul este invitat într-o călătorie inițiatică prin straturile profunde ale ființei, acolo unde copilăria nu este doar o etapă biografică, ci o stare vibrațională, formatoare și înălțătoare ce-și pune amprenta pentru totdeauna în suflet. Copilăria este împreună cu iubirea cimentul temeliei ce stă la baza ființării. În această perspectivă, poeta rezonează cu viziunea lui Lucian Blaga, pentru care, copilăria reprezintă esența pură a existenței, un nucleu de lumină ce iradiază în toate vârstele. „Copilăria este inima tuturor vârstelor” (Lucian Blaga).
Fiecare dintre noi purtăm un copil în suflet, însă nu oricare dintre noi poate să reconfigureze cu atâta pricepere universul copilăriei. Poeta Aurelia Rînjea reușește într-un mod remarcabil să transpună în vers de poem frumusețea copilăriei rurale, a acelui „acasă”, colțișorul de rai al armoniei originare, unde omul trăiește în comuniune cu natura și cu divinitatea. Imaginile poetice precum „merii din livadă”, „dealurile”, izvoarele”, „mirosul de fân”, „soba”, „cuptorul” sunt adevărate simboluri ale unei lumi nealterate, în care timpul curge lent și plin de sens. Această viziune amintește de universul lui Ion Creangă, în care copilăria este trăită ca o vârstă a plenitudinii și a inocenței absolute, unde nu există un loc mai cald decât amintirea bunicilor.
În centrul acestei lumi se află figura părinților și a bunicilor, în special a bunicii, care capătă dimensiuni aproape mitice. Bunica este un exponent al iubirii necondiționate, al înțelepciunii și al continuității, devenind un axis mundi afectiv, un punct de legătură între trecut și prezent, între pământ și cer.
Analizând cartea, observăm că poeta Aurelia Rînjea a ales „Ia bunicii” ca simbol al acestui volum, pentru că reprezintă o metaforă a identității, a moștenirii spirituale și totodată a protecției materne. A îmbrăca „ia bunicii” echivalează cu asumarea unei tradiții vii și interiorizarea unei istorii afective. Odată cu trecerea timpului, toate lucrurile din copilărie capătă o valoare de simbol: fuiorul, merii, cuptorul, căruța, ia brodata de mâna bunicii, etc. „Obiectele din casa copilăriei se prefac, cu timpul, în icoane”. (Paul Louis Lampert)
Emoția care străbate întregul volum este autentică și profundă, izvorâtă dintr-o relație sinceră cu memoria, unde întoarcerea la izvoare nu se produce doar ocazional, ci mai degrabă ciclic pentru că, el, copilul interior nu a părăsit niciodată cu adevărat satul natal, păstrându-l intact în subconștient. Chiar dacă timpul tinereții a trecut, sesizăm o dorință de întoarcere în copilărie care, în mod ciclic, cu fiecare rememorare a trecutului produce vibrații de înaltă trăire. Observăm aici o confirmare a ideii Annei Jameson care spune: „Copilăria vizitează uneori pentru a doua oară un om, tinerețea nu o face niciodată. (Anna Jameson)
Dorul, acest concept fundamental al sensibilității românești care nu poate fi tradus în nicio altă limbă, este omniprezent în poezia Aureliei Rînjea, ca tensiune între absență și prezență. Nu vorbim aici de un dor paralizant, ci de unul înălțător, o forță creatoare, care reconstruiește, transformând pierderea în poezie. În acest sens, poeta se apropie de reflecția lui Mihai Eminescu, pentru care trecutul și iubirea se transformă în izvoare de creație și de sens. „O candelă mereu aprinsă / În inima mea / Pentru Părinți și Bunici / (…) Dorul a lăstărit în mine / Îl trec în poezie / Un înger o înalță / La pridvorul cerului / Lângă icoana voastră” (O candelă).
Un alt aspect remarcabil al volumului este dimensiunea sa spirituală. Dumnezeu, îngerii, lumina, toate aceste elemente configurează un univers profund sacralizat. Credința nu apare ca discurs dogmatic, ci ca experiență trăită, intimă, organică. „În fiecare anotimp / Dumnezeu respiră / În culori diferite / Iar noi Îl respirăm pe EL” (Revelație).
Divinul se manifestă în gesturi simple, în natură, în iubirea dintre oameni. Copilăria este acel spațiu al inocenței, care se transformă prin vers de poem într-un spațiu al revelației, unde omul trăiește în proximitatea sacrului, pentru că așa cum spune Tolstoi: „Copiii vin direct de la Dumnezeu”. (Lev Tolstoi)
Limbajul poetic al Aureliei Rînjea este încărcat de sugestivitate. Autenticitatea și simplitatea expresiei nu diminuează profunzimea, ci, dimpotrivă, o potențează, conferind textului o sinceritate dezarmantă. Versul liber, lipsit de constrângeri formale rigide, permite o curgere naturală a emoției, apropiind discursul poetic de confesiune. „Pe marama dorului / Copilăria mea / Cântă în sufletul meu / Printre cuvinte / Aleargă prin poienile / Visului o Doină / Ascultată doar de mine / Un Sfinx stă de veghe / Peste Poezia mea de Țară / Care duce mai departe / Povestea de a scrie / De a fi Român și Poet”. (Un Sfinx)
Ia Bunicii este o carte despre întoarcere la izvoare, o întoarcere la copilărie, la rădăcini, la iubire, la Dumnezeu. Este o operă care reușește să redea cititorului imagini, stări, amintiri și trăiri vii din cea mai frumoasa perioada a vieții, aceea a miracolelor, a descoperirii, a mirării. „Nu-l furați pe Moș Crăciun / Nu îmi luați bucuriile din brad / Copilul din mine / Are nevoie de El” (Rugă). Poeta Aurelia Rînjea continuă să se mire și să se minuneze de fiecare frumusețe a naturii, ca de un miracol, pentru că domnia sa continuă să hrănească copilul interior, păstrându-i inocența și sinceritatea prin poezie. „Copilăria este o lume de miracole și de uimire a creației scăldate în lumină, ieșind din întuneric, nespus de nouă și proaspătă și uluitoare. Copilăria se termină atunci când lucrurile încetează să ne mai mire”. (Eugene Ionesco)
Volumul Aureliei Rînjea ne propune o reîntoarcere la esențial, la ceea ce suntem, la ceea ce este durabil și autentic, la emoție și trăire. În această lume mult prea grăbită și fragmentată, în care sufletul este ignorat sau banalizat, Aurelia Rînjea ne oferă șansa revenirii la uman, la sentimente și emoții adevărate. „Nu eram bogați / Dar mergeam toți / La școală / Aveam de lucru / În fabrică sau pe ogor / Mergeam cu Tata / La pădure / Căram lemne / În căruță cu boi / Mama creștea gâște și oi / Aveam grădină și livadă / Cu Dumnezeu în suflet / Ne sculam şi ne culcam / Prinzând / În fiecare duminică / Ramuri îmbrăcate-n rugă / La icoană” (Cu Dumnezeu).
Prin versurile sale, poeta Aurelia Rînjea ne amintește că valorile din copilărie sunt cele autentice, sunt cele care contează cu adevărat pentru că sunt cele care formează și clădesc. Iubirea, apropierea de Dumnezeu, altruismul, empatia, sunt câteva dintre valorile esențiale care ne marchează copilăria și care ne fac cu adevărat fericiți. „Copilăria este tărâmul fericirii. Pentru că, doar atunci, ne mulțumim cu lingouri de nisip”. (Vasile Ghica)
Prin sensibilitate, autenticitate și forță evocatoare, Aurelia Rînjea oferă cititorului o experiență lirică profundă, în care fiecare poem face legătura între ceea ce a fost și ceea ce continuă să fie, dincolo de timp. „Când eram mică / Credeam că păsările / S-au născut zburând / Printre ferestrele cerului / Printre îngerii / Care dansau / Prin grădină / Că apele curg / Dintr-un urcior / Că pomii înfloresc / Să bucure oamenii / Că Bunicile s-au născut / De când e lumea / Să spună povești / Să iubească nepoții / Să-i ducă la Biserică / De Paște / Unde e Paradisul acela / A rămas acolo / Acum îl caut în suflet / O lume de poveste / Un ecou într-o carte / Să aduc cântecul înapoi” (Atunci).
Ia Bunicii este un elogiu adus copilăriei și bunicilor, dar și o meditație asupra identității noastre și a continuității. În spiritul reflecției lui Marcel Proust, potrivit căreia adevărata viață este cea redescoperită prin memorie, Ia Bunicii demonstrează că trecutul nu este pierdut, ci trăiește în noi, prin iubire și prin cuvânt. „În munți focul dacic încă arde / Dă-ne puterea să redevenim NOI!” (Acum)
Să redevenim noi, rămânând în suflet copii. Să ne bucurăm de lucrurile simple, de minunile naturii, de firul ierbii și de razele de soare, hrănind copilul din noi, căci: „Dacă păstrezi copilăria mereu cu tine, nu vei îmbătrâni niciodată”. (Tom Stoppard)

---

Despre autoarea Aurelia RÎNJEA

 

📋 Date biografice:
Născută la 6 aprilie 1954 în oraşul Slănic-Prahova
Studii: Facultatea de Fizică, Universitatea Bucureşti
Profesia: profesor de fizică la Colegiul Tehnic „Toma N. Socolescu” Ploieşti

✒️ Apartenență literară:
Membră a Uniunii Scriitorilor de Limbă Română;
Membră a World Poets Association (România);
Redactor voluntar al revistei „Poezii pentru sufletul meu” (Canada).

📚 Activitate editorială:
Autoare a 63 de volume (poezie, eseuri, note de călătorie):
Oglinzile Nopţii, Braşov, 2001
Chemarea luminii, Braşov, 2002
Neliniştea macilor, Braşov, 2002
Ecoul frunzelor, Ploieşti, 2002
Armonii oblice, Ploieşti, 2002
Soarele clipei, Ploieşti, 2003
Poarta cuvintelor, Ploieşti, 2003
Infinit alb, Ploieşti, 2003
Simfonie marină, Ploieşti, 2003
Metamorfoze, Ploieşti, 2004
Runele cocorilor, Ploieşti, 2004
Antiprimăvara, Ploieşti, 2004
Pianissimo, Ploieşti, 2004
Scintilaţii – Antologie de autor, Ploieşti, 2005
Iulia, Ploieşti, 2005
Lacrima muntelui, Ploieşti, 2005
Iubirile Eladei, note de călătorie, Ploieşti, 2006
Examen la singurătate, Ploieşti, 2006
Lacrimile deşertului, note de călătorie, Ploieşti, 2007
Vultur pe cruce, Ploieşti, 2007
Dincolo de vitralii, note de călătorie, Ploieşti, 2008
Poeme pentru pian, Ploieşti, 2008
Porţile Paradisului, note de călătorie, Ploieşti, 2009
Paşi spre Casa lui Prometeu, Ploieşti, 2009
Însemnele Albionului, note de călătorie, Ploieşti, 2010
Magia lui Gaudi, note de călătorie, Ploieşti, 2010
Mai aproape de Dumnezeu, note de călătorie, Ploieşti, 2011
Dansul Dragonului, note de călătorie, Ploieşti, 2012
Alfabet pentru bunici, Ploieşti, 2012
Pianul, Ploieşti, 2015
Iubiri stelare, Bucureşti, 2018
Doină în ţara mea de rai, Ploieşti, 2018
Castelul din poeme, Ploieşti, 2019
Concertino, Ploieşti, 2019
Cafea în mov, Ploieşti, 2019
Dimineața – o Balerină, Ploieşti, 2020
Andantino, Ploieşti, 2020
Intermezzo, Ploieşti, 2020
Țara lui Dumnezeu, Iași, 2021
Levitații în violet,Iași, 2021
Vrei să fii soția mea online?, Iași, 2021
Țară din dor, București, 2022
Păpușa de borangic, București, 2022
Orașul cu poeți și îngeri, București, 2022
Copiii și Poezia, ediție bilingvă, română-franceză, 2022
Adagietto, ediție bilingvă, română-franceză, 2022
Păpușarul, ediție bilingvă, română-franceză, 2022
Prima iubire, Poezia, ediție bilingvă, română-franceză, 2022
Drumul spre Acasă, Ed. Stef, 2023
Timpul iubirii, Ed. Stef 2023
Piano Nobile, 2023
Călătorie unică, ediție bilingvă română-franceză, 2023
Alexia și Îngerașul, 2023
Troița din cuvinte, 2024
Tăceri torențiale, 2024
Ploaia de cuvinte, ediție bilingvă, română-franceză, 2024
Florile copilăriei, 2024
Dorul cuvintelor, Mihaela CD și Aurelia Rînjea, Canada, 2024
Vis și împlinire, Iași, 2025
Dialog Tainic, Iași, 2025
Semănătorii de Iubiri, Iași, 2025
Pelerini în Grădina Maicii Domnului, Iași, 2026
Ia Bunicii, Iași, 2026

✨ Prezență în antologii:
A publicat texte în numeroase antologii, printre care: Aromă de nea (2003); Surâsul crizantemei (2004); Voci feminine (2015); Cuplul, în căutarea paradisului pierdut (2016); Zbor spre desfrunzite stele (2020); Antologie Vis cu Nichita (2020); Antologie de literatură contemporană, Montreal-Canada (2020); Natura și Poezia (2021); Bazar de corali (2021); Antologia Scriitorilor din Generația UZP; Prix Litteraires, NAJI NAAMN (2021, FCG); Vlăstare eminesciene (2022); Și-n vreme de război există Poezie! (2022); Taina Scrisului (2022); Caiete Art Creativ (2024); Poeme pentru Mama (2025); Portrete literare – Scriitori Români Contemporani (2025); Crescendo (2026) etc.

🤝 Colaborări:
Publică texte în reviste precum: Dacia Literară, Cronica, Convorbiri Literare, Poezia, Cafeneaua Literară, Amurg Sentimental, Sud, Familia, Lumină Lină, Gazeta de Transilvania, Climate Literare, Rotonda Valahă, Literatură și Artă (Chișinău), Convorbiri literar-artistice, Monitorul de poezie, Agenția de Presă Așii Români (Germania), Poezii pentru sufletul meu (Canada), Bumerang (Sidney), Orient Românesc (Liban).