Dragii mei colegi!
De Sărbătoarea Națională „Limba Noastră cea Română”, am compus o poezioară, dar nu am reusit să o lansez.
De Ziua Națională a României, când am prezentat seria a doua a expozițiilor mele, pregătite pentru 2020, la muzeul memorial “Nicolae Grigorescu”, tot nu am reușit să o lansez, de teamă că nu stăpânesc bine rima și topica în propoziție. De această dată însă, înainte de Crăciun, am hotărât să o public, aducând omagiile mele limbii române, Dulcei Românii, românilor din țară și de pretutindeni și bineînțeles colegilor de la Uniunea Scriitorilor de Limba Română.
Țin să multumesc Domnilor academicieni Eugen Simion, Mihai Cimpoi, Domnului academician, președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, pentru îndrumarea și încurajarea acordată, precum și Domnului Dr. Vasile Bahnaru, ex-directorul Institutului de Filologie al Academiei de Științe a R. Moldova, care cred mă iubește cel mai mult dintre colegii Uniunii, și, nu în ultimul rând, Dianei Zlatan-Ciugureanu, care este sufletul, promotorul înflăcărat al Uniunii și un liant, care întărește și încălzește sufletele noastre.
Vă doresc tuturor colegilor mult entuziam, multă inspirație în activitatea de creație în limba română, care este cea mai frumoasă limbă din lume, și totodată multă sănătate și Sărbători fericite cu pace!
Simbolurile Nobleței
În pictură, ca în poezia chineză, găsim mai multe simboluri. Luăm ca exemplu „cele patru plante nobile”, supranumite „cei patru Junzi” („Junzi” însemnând om ales, om integru): floarea Mei (floarea prunișorului), orhideea, bambusul, crizantema.
Acestea sunt motive principale în Asia Orientală, care reprezintă în primul rând cele patru anotimpuri și fiecare poartă anumite simboluri în parte.
Simbolul celor „patru plante nobile”, îndrăgit de chinezi, a devenit un simbol cultural și artistic, cu efect estetic și moral-pedagogic, care e strâns legat de viața din trecut și din prezent, a chinezilor.
Iată visurile mele:
VISEZ SĂ DEVIN CELE PATRU PLANTE NOBILE
CE AȘ FI SĂ FIU…）
de Su Yan
Visez să fiu Orhideea! În tăcere, pe crestele munților, printre stânci, Crești liniștită și nobilă. Frunzele prelungite, florile modeste, Parfumul discret, modestia intelectualului.
Visez să fiu bambusul! Cu tulpinile zvelte și mlădioase, rafalele de vânt înfrunți, dar, mereu, la verticalitate revii, spre cer, spre înalte și nobile idealuri. Lașitatea, necinstea, cupiditatea, corupția disprețuiești, curat și drept, cu încredere în triumful binelui.
Visez să fiu crizantema! Ironiile altor flori înduri, în frigul vremii înflorești, Cu varietatea de culori și soiuri te împodobești. Cu eleganța, independența, nearoganța-ți prietenii faci, Simbolul unei vieți pline de satisfacții îl porți.
Vă îmbrațișez cu dor!
Su Yan, București
