Uniunea Scriitorilor de Limbă Română (USLR), cu sediul la Chișinău, reprezintă o cetate a spiritului, unde cuvântul este lege și datoria față de adevăr rămâne supremă. Recent, prestigiul acestui for a fost reconfirmat prin prezența scriitoarei Rodica Fercana, membră a USLR, într-o ediție-document a emisiunii „Punct și de la capăt”. Alături de Radu Barna, în calitate de director de editură și deținător al drepturilor de publicare pentru o parte semnificativă a operei sale, și sub medierea jurnalistului Ioan Lazăr, întâlnirea a reprezentat o celebrare a muncii literare, a verticalității și a memoriei istorice.
I. Legitimitatea profesională sub egida USLR
Moderatorul Ioan Lazăr a deschis dialogul definind scrisul drept „cel mai frumos produs al sufletului”. În centrul dezbaterii s-a aflat statutul Rodicăi Fercana în cadrul Uniunii Scriitorilor de Limbă Română, recunoaștere care îi validează profesional parcursul literar:
„Doamna Rodica Fercana este membră a Uniunii Scriitorilor de Limbă Română din Chișinău. Această recunoaștere îi conferă statutul de scriitor profesionist. Este o onoare pentru noi să avem în față un slujitor permanent al cuvântului.”
Autoarea a răspuns cu o recunoștință profundă, subliniind importanța apartenenței la acest for cu sediul în capitala Republicii Moldova:
„Mulțumesc președinției Uniunii Scriitorilor de Limbă Română din Chișinău. M-au primit în decembrie și mi-au făcut literatura mult mai răspândită, oferind prozei mele platforma de care avea nevoie.”
II. „Schimbarea macazului”: de la matematică la metaforă
Parcursul Rodicăi Fercana — profesor de matematică și economist — reprezintă o rară contopire între precizie și sensibilitate. Această tranziție a fost descrisă de autoare cu o emoție autentică:
„Mi-am cernut amintirile prin sita timpului… ca niște păsărele pe firele de telegraf. Am decis să mă smulg din plasa gândurilor încâlcite ca să fiu între oameni nu doar fizic, ci și spiritual. Fiind fiică de ceferist, am decis să schimb macazul spiritual.”
La 82 de ani, scriitoarea privește vârsta cu o mândrie care onorează rândurile USLR: „Îi mulțumesc Celui de Sus că îmi dă minte luminată. Mai am multe de spus.”
III. Laboratorul editorial și solidaritatea umană
Radu Barna a oferit o perspectivă pragmatică asupra celor 12 volume lucrate împreună, evidențiind rigoarea necesară pentru a onora actul editorial:
„Doamna a mai fost uneori ‘fintificară’ la detalii, dar totul a fost pentru strălucirea cărții. Ce apreciez este că nu fardează textele. Spune exact cum i-a fost viața, cu un adevăr care doare, dar fără răutate.”
Un detaliu emoționant a fost menționarea soției lui Radu Barna, care a sprijinit-o pe autoare în tehnoredactare: „Doamna venea și mă ajuta la calculator, că mai am lipsuri pe acolo la partea tehnică”, a recunoscut cu onestitate autoarea, subliniind solidaritatea discretă din spatele actului de creație.
IV. Memoria gulagului
Nucleul dur al discuției a fost dedicat literaturii de mărturie, prin volumele „În Siberii de gheață” și „Drumul Osândei”:
-
Rodica Fercana: „Vagonul de vite era un sicriu imens. Am scris despre oameni reali din Telciu care au suferit. E o datorie morală față de cei care nu s-au mai întors.”
-
Radu Barna: „Să scapi din două războaie și să te ia rușii în Gulag… e ironia pe care Dumnezeu o aruncă unui om.”
Această temă a fost legată de impactul asupra tinerilor cititori, subliniindu-se că lectura acestor pagini de istorie trăită trebuie să rămână un act de construcție națională prin cultură.
V. Diplomația culturală: mapamondul la picioarele Năsăudului
Masa din studio a devenit o vitrină a succesului românesc internațional. Ioan Lazăr a prezentat rând pe rând distincțiile, eliminând orice conotație publicitară de brand:
-
Columbia: Premiul Aquila de Oro (Excelență Mondială).
-
Japonia (Fukuoka): Premiul juriului pentru versurile dedicate munților Telciului.
-
Italia: Cupa de la Castela Mare pentru poezia „Durerea unui copac”.
-
Recunoaștere Academică: Includerea în „Dicționarul scriitorilor români contemporani” (Vol. 4, Tipo Moldova).
Autoarea a punctat cu demnitate: „Japonia a simțit vibrația munților noștri înainte ca ai mei să o facă.” Ea a mulțumit mentorilor săi: colonelul Vasile Tutula, pilonii Astrei Năsăudene — Ion Seni și Ioan Mititean —, precum și Valentinei Moroșanu și Părintelui Maxim din Canada.
VI. Manifestul senectuții: poarta clipei
Finalul emisiunii a fost marcat de anunțul lansării de la Năsăud din luna aprilie, eveniment ce va reuni forțele USLR, Astra și Liga Scriitorilor. Rodica Fercana a rostit atunci un manifest al rezilienței:
„Mai stai senectute, că mai am multe să-ți spun! În fiecare seară las finalul povestirii pentru a doua zi… vreau să țin încă închisă poarta clipei bunului rămas.”
Concluzie: Dialogul documentat de platforma „Poduri de Dor” este o dovadă că apartenența la Uniunea Scriitorilor de Limbă Română din Chișinău și dedicarea față de adevăr pot transforma suferința trecutului în lumină pentru viitor. Rodica Fercana rămâne un reper de verticalitate, amintindu-ne că literatura autentică nu are vârstă și rămâne o punte vie între generații.
Diana Zlatan-Ciugureanu, președinta USLR, redactor-șef al Revistei multimedia „Poduri de Dor” a USLR
Bucurie, emoție şi tristețe íngemănate în două cuvinte – o viață.
Mă înclin!