EDITORIAL
Autoare: Diana Zlatan
O singură propoziție, rostită pe un ton cald dar ferm, a fost de ajuns pentru a transforma o lansare de carte într-un eveniment cultural de rezonanță. Începând cu ora 11:00, sub bolțile Bibliotecii Naționale, a avut loc lansarea volumului „Poezii alese în limba ebraică de Mihai Eminescu”, un moment ce a spulberat tiparele rigide ale criticii literare clasice și a demonstrat că marea literatură refuză să rămână izolată între frontiere.
Acest demers cultural de excepție a fost posibil datorită efortului și viziunii academicianului Cătălin Bordeianu, sosit special de la Iași pentru a gira acest moment. În calitate de organizator și referent științific, acesta este recunoscut drept un veritabil arhitect al dialogului intercultural global. Activitatea sa construiește punți solide între universități de prestigiu, muzee internaționale și festivaluri de anvergură, reușind să integreze cultura română într-un circuit global dinamic.
O contribuție fundamentală la succesul acestui volum aparține traducătoarei Adina Rosenkranz-Herșcovici, al cărei efort este descris cu admirație atât în prefața semnată de Teșu Solomovici, cât și în postfața lui Ion Deaconescu. Munca sa nu a fost o simplă transpunere, ci o adevărată „reinventare” a poetului, reușind să păstreze muzicalitatea eminesciană în cele 42 de texte esențiale din cuprins, incluzând capodopere precum Sărmanul Dionis și Ars.
Momentul de grație al lansării a fost atins prin performance-ul traducătoarei, care a cucerit publicul prin interpretări artistice de o sensibilitate rară. Proiectată pe ecranele din sală, Adina Rosenkranz-Herșcovici a fost surpriza vizuală a evenimentului; secvențele video au surprins-o interpretând vocal, chiar în limba ebraică, nemuritorul cântec „Pe lângă plopii fără soț”, și declamând cu o forță expresivă copleșitoare „Glossă”. Publicul a fost vizibil încântat, răsplătind-o cu aplauze îndelungi pentru această punte muzicală și poetică inedită.
Academicianul Mihai Cimpoi a surprins perfect această atmosfera de efervescență intelectuală, oferind publicului o perspectivă plină de demnitate:
„Vreau să vă spun că am așa o înălțare sufletească deosebită, de fapt două înălțări sufletești. În primul rând, e această bucurie a întâlnirii a două culturi. Este bine când se întâlnesc culturile, când dialoghează fără drone, fără rachete. Aici nu există [conflicte], există numai o comunicare, o comunicare cum ar zice Noica și o cumincătură”, a declarat academicianul Mihai Cimpoi, subliniind valoarea acestui dialog intercultural universal.
Dincolo de manuale: Cum a ajuns ebraica limba cu numărul 102
Pentru publicul larg, moștenirea literară a poetului național părea înghețată în vechile statistici școlare. Însă realitatea din teren, scoasă la lumină de cercetători pasionați, este mult mai spectaculoasă. Mihai Cimpoi a explicat contextul acestei evoluții:
„Nu e adevărat că Eminescu a fost tradus numai în 64 […] El a scotocit prin arhive, prin online-uri, prin toate sistemele astea de informații și el a stabilit că Eminescu e tradus în 101 limbi […] acuma iată că avem cea de-a 102-a limbă, ebraica.”
Codul secret din versuri: Misterul monosilabismului structural
Marea bombă a lansării a venit însă în momentul în care s-a discutat despre structura intimă a limbii române în raport cu limbile Orientului. Cătălin Bordeianu a subliniat importanța acestor nuanțe lingvistice, evidențiind cum esența eminesciană se mulează perfect pe densitatea limbii ebraice. O mărturisire tulburătoare, citată de Mihai Cimpoi din dialogurile sale cu regretatul dramaturg Nicu Horodniceanu, explică de ce acest volum reprezintă un succes istoric:
„Eu am dialogat și cu Carmel și cu Nicu Horodniceanu […] Horodniceanu mi-a spus o chestie curioasă și interesantă, zice: «Dacă Eminescu ar fi scris în ebraică, ar fi fost considerat cel mai mare poet al lumii». Și argumentul lui, știți care era? Zice: «În ebraică cuvintele-s foarte concentrate, îs din câteva monosilabice». Da, monosilabice, și Eminescu are foarte multe cuvinte monosilabice: «neant». «De dor», nici nu mai vorbim, îs trei… three litere.”
A transfera această fluiditate nativă în rimele și ritmurile unei limbi atât de concentrate a fost o bătălie titanică cu imposibilul. Dincolo de efortul lingvistic, rezultatul prezentat la Biblioteca Națională, susținut cu determinare de Cătălin Bordeianu, demonstrează că textul poetic își găsește întotdeauna calea spre universalitate atunci când întâlnește traducători de geniu și organizatori dedicați, care prin rețeaua lor vastă de contacte internaționale fac posibil acest eveniment memorabil. Art Portal susține astfel de inițiative, pentru că evenimentul de la ora 11:00 a fost de ajuns pentru a reaminti tuturor că valorile reale nu pot fi îngrădite de granițe și nici uitate în sertarele istoriei.
