EDITORIAL | Autoare: Diana Zlatan
Notă: Acest material reprezintă o analiză de autor asupra fenomenelor politice discutate în cadrul festivalului „Dem Fest Moldova 2026”.
S-a vorbit mult, în ultimele decenii, despre „tineretul ca viitor al țării”. În Republica Moldova a anului 2026, această sintagmă a devenit, în sfârșit, obosită.
În cadrul recentului festival „Dem Fest Moldova 2026”, panelul de discuții intitulat „Reflecția tinerilor despre democrație”, moderat cu un profesionalism remarcabil de Nelly Sambriș, poetă, om de televiziune și de radio, redactoare-șefă a portalului newstream.md, a demonstrat că tinerii nu mai așteaptă scaunele rezervate în Parlament sau promisiunile de pe afișele electorale.
Ei și-au luat deja masa de decizii, iar discursul lor tranșant arată că, dincolo de „cultura comunicării”, există o forță care refuză să mai fie ignorată.
Capacitatea moderatoarei de a naviga printre viziuni politice diferite și de a scoate la suprafață sinceritatea din spatele discursurilor oficiale a transformat acest eveniment într-o lecție de democrație aplicată.
„Nu suntem viitorul, suntem prezentul”
Prima linie de demarcație a noii generații este refuzul de a fi „consultați” formal.
Alexandru Gorceac (CNTM) a punctat cu precizie, această schimbare de paradigmă:
„Tinerii nu sunt doar viitorul, sunt prezentul. Prin urmare, nu este suficient să fie consultați – a întreba opinia și a nu ține cont de ea este o formă de ignoranță. Ne dorim să devenim cocreatori ai deciziei.”
Această cerință de a fi „cocreatori” nu este o simplă ambiție, ci o necesitate pentru a opri deriva birocratică, în care tinerii erau folosiți doar ca masă de manevră sau voluntari de campanie.
Reforma educației: De la teorie la utilitate
Un alt punct critic, atins de Grigore Rânja (JEFF Moldova), este deconectarea dintre școală și realitatea vieții de adult. Discursul său despre educație este un apel la responsabilitate:
„Dacă noi am reuși să îmbunătățim educația, ne-am rezolva foarte multe probleme. Tinerii spun că educația nu-i pregătește suficient pentru viața de adult și nu le oferă competențele necesare.”
Astfel, mesajul este clar: democrația nu supraviețuiește fără cetățeni educați să gândească critic, nu doar să execute directive.
Implicarea ca act de supraviețuire
Când vorbim despre politica municipală, pragmatismul devine obligatoriu. Oxana Bordian (PAS), din experiența sa de consilier, aduce o perspectivă, care demontează cinismul celor care cred că „tinerii nu știu nimic”:
„Dacă eu nu mă implic și nu votez, nu sunt la masa de decizii, o să facă asta altcineva în locul meu. Totul începe de jos.”
Această asumare a puterii locale este, probabil, cel mai mare coșmar al politicienilor care se bazau pe apatia tinerei generații.
În același timp, Victoria Grigorcea (MAN) oferă nuanța necesară echilibrului:
„Am înțeles că, dacă nu te implici, altcineva va lua decizii în locul tău. Este un stres imens, dar, pentru un tânăr, să înveți procesele și să vii cu propuneri concrete este singura cale de a schimba sistemul prea rigid.”
Lecția primarului: „Nu te teme de greșeli”
Poate cea mai dură lecție pentru „generațiile de tranzit” vine de la Maxim Grițunic (Primar, Biruința). Într-o administrație publică locală, unde, de obicei „se mimează” democrația, el propune cultura asumării:
„Nu trebuie să ne temem să facem greșeli. Doar prin ele învățăm. Expertiza se capătă implicându-te direct, nu stând pe margine.”
Concluzie: O nouă eră a responsabilității
Analizând acest panel, observăm că tinerii de azi au abandonat complexul de inferioritate. Ei nu mai solicită validarea nimănui pentru a pune întrebări incomode despre eficiența administrativă sau transparența proceselor. Ei reclamă aceste răspunsuri ca pe un drept inalienabil.
Pentru Republica Moldova, acesta este momentul în care tineretul încetează să mai fie o categorie socială protejată și devine o forță politică responsabilă, care își exercită deja mandatul. Dacă în anii precedenți tinerii erau „spectatorii” propriului destin, astăzi ei sunt cei care scriu agenda. Iar politicienii „maturi” ar face bine să învețe lecția: această generație nu mai cere voie să participe – ea ocupă deja spațiul decizional prin implicare directă.
