ARHIVĂ VIDEO: ORGANIZATORUL PODURILOR DE FLORI A NEGOCIAT CU GUVERNUL ELȚÎN, UN ACORD DESPRE LIMBA ROMÂNĂ, RESPINS DE …BUCUREȘTI

Gheorghe Gavrilă COPIL, membru al Uniunii Scriitorilor de Limba Română

Guvernul de la Moscova a fost de acord, în principiu, cu introducerea învăţământului în limba română pentru românii (moldovenii) din Federaţia Rusă.

Filmul şi stenograma convorbirilor purtate de Preşedintele Societăţii Culturale Bucureşti-Chişinău, d-l Gheorghe Gavrilă Copil, la Ministerul Învăţământului al Republicii Federative Ruse, la Comitetul pentru Ştiinţă şi Învăţământ al Sovietului Suprem al RSFS Ruse, la Cabinetul Prim Vicepreşedintelui Sovietului Suprem al RSFS Ruse (Moscova 7-9 august 1990)

Ambasadorul României de la Moscova, vizionând filmul convorbirilor de la Guvernul Federaţiei Ruse, a constatat că d-l Gheorghe Gavril Copil nu a făcut nici o greşeală. Sesizând marea oportunitate pentru românii din Federaţia Rusă a hotârât să plece de-ndată la Bucureşti pentru a informa personal oficialităţile române. La rugămintea d-lui Gheorghe Gavrilă Copil, a făcut o escală la Chişinău şi a predat şi oficialităţilor de aici o copie după acest film. Sosind în Bucureşti, d-l Gheorghe Cavrilă Copil a fost invitat la Preşedenţie, unde a fost primit de doi consilieri. La un moment dat, aceştia i-au reproşat că nu trebuia să meargă la Guvernul Elţîn, ci la Mihail Gorbaciov. Guvernul Elţîn, instauratorul democraţiei în Federaţia rusă, Mihail Gorbaciov, liderul comunist al URSS. Gheorghe Gavrilă Copil, le-a răspuns că poate fi primit şi de Mihail Gorbaciov. Le-a demonstrat că poate ajunge şi la Mihail Gorbaciov, că poate fi primit în audienţă de către acesta. 

Spre documentare, inclusiv stenograma, recomandăm lectura cărţii Societatea Culturală Bucureşti-Chişinău-documente, mărturisiri. După ce au aflat, au interupt audienţa. Din nefericire, după acestă primire, de la Preşedenţia României a rămas doar reproşul că d-l Gheorghe Gavrilă Copil nu trebuia să meargă la Guvernul Eltîn, Se ajunsese la un acord de principiu pentru învăţământul în limba română pentru românii (moldovenii) din Federaţia Rusă, inclusiv pentru urmaşii deportaţilor români (moldoveni), urmând o simplă formalitate, semnarea acordului între oficialităţie de la Moscova şi cele de la Bucureşti.

Prim-ministrul şi Preşedintele României erau aşteptaţi la Moscova pentru parafarea acestui acord. Prim-ministrul Petre Roman şi preşedintele Ion Iliescu au refuzat să ia legătura cu guvernul Elţîn, atât în anul 1990, când mai exista URSS, dar şi în anul următor, când URSS dispăruse.

Guvernul Elţîn era în curs de mutare din clădirea Sovietului Suprem al URSS, mobilier pe coridoare, birouri ministeriale în formare, dar miniştriI erau activ, guvernul funcţiona, după cum se poate observa şi în timpul acestor convorbiri… 

Nota autorului:

Guvernanţii Rusiei au fost receptivi, ajungându-se la un acord de principiu, dar factorii politici din România nu au reacţionat (deşi convorbirea cu factorii guvernamentali moscoviţi a fost înregistrată video- vezi filmul Convorbiri la Moscova, pe www.noidacii.ro  –   stenograma convorbirilor fiind publicată în română, în România, în română şi în rusă la Chişinău, iar românii din Siberia fuseseră informaţi la Televiziunea şi în presa din Siberia, în rusă, parţial în română, la unele mitinguri sau întâlniri. Ambasadorul României din Federaţia Rusă a sosit la Bucureşti cu filmul convorbirilor. Preşedintele Ion Iliescu şi Primul ministru Petre Roman erau aşteptaţi la Moscova pentru a semna  un acord între cele două părţi, conform acordului de principiu la care ajunseseră d-nii Gheorghe Gavrilă Copil şi guvernanţii de la Moscova. Reamintim că în 1990 exista URSS, dar Gheorghe Gavrilă Copil s-a îndreptat spre echipa lui Elţîn, care acţiona pentru un regim democratic, era în conflict cu organismele politice ale URSS. Uniunea Sovietică, doar după câteva luni de la aceste convorbiri, se desfiinţează, dar guvernanţii din Bucureşti tot nu onorează interesele poporului român.

Gheorghe Gavrilă COPIL s-a născut la 21 mai 1939

Licenţiat: 

Facultatea de Filologie, 1964, Profesor de Limba şi literatura română

Facultatea de Teologie-ortodoxă, 1977
Secretar ştiinţific al Cercului Deceneu pentru studierea limbii şi civilizaţiei dacilor, 1980
Ziarist: Legitimaţia nr. 1488, din 04. 05, 1990
Preşedintele Societății Culturale „Bucureşti-Chişinău” și al Fundaţiei „Deceneu”, pentru Caritate şi Cultură
Redactor-șef al publicației electronice „NOI, DACII!”
Activități:

(unele activităţi au fost desfăşurate în cadrul  celor două ONG-uri)
Iniţiatorul şi organizatorul Podului de Flori.
Organizatorul venirii la liceele din România , a o mie de elevi din Basarabia, în anul 1990, ceea ce a devenit o tradiţie până azi.
Convorbiri la Guvernul Federaţiei Ruse, Moscova, 1990, pentru şcoli în Limba Română, pentru minoritatea românească din Federaţia Rusă, inclusiv pentru cei din Siberia. 

Pentru alte activităţi a se citi NOI, Dacii! (www.noidacii.ro). 

Cărţi publicate: 

DECEBAL sau DACIA ETERNĂ, 1996
VALEA HĂŞDĂŢII, Bucureşti, 2000. Roman al Unirii de la 1 Decembrie 1918. Scris în 1977.
LA APUS DE SOARE,  Bucureşti, 2000. Dacă şi această carte, scrisă în 1978, ar fi fost descoperită de securitate, probabil autorul nu ar mai fi fost în viaţă.
O TROIŢĂ LA MARGINE DE SAT, Bucureşti, 2004. Roman al anilor de după Decembrie 1989.
OGLINDA CERULUI, Bucureşti, 2004. Roman al rezistenţei cuvioşilor călugări în anii de dinainte de Decembrie 1989, precum şi în faţa potrivniciilor de după.
TINCUŢA, Editura România liberă, Bucureşti, 2004. Acţiunea, în mediul rural de mai înainte vreme, printre personaje şi cuvioşi călugări.
COŞMARUL, Editura România Liberă, Bucureşti, 2009. Ion din România era pseudonimul autorului din manuscrisul căzut în mâinile securităţii. În loc de Cuvânt înainte :PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE SECŢIA PARCHETELOR MILITARE Nr. 953/1999 …prin rezoluţia din 6 august 1971 s-a început urmărirea penală împotriva numitului COPIL GHEORGHE GAVRILĂ, pentru săvârşirea infracţiunii de propagandă împotriva orânduirii socialiste…reţinându-se că acesta a conceput şi a scris materiale cu conţinut anticomunist pe care le-a difuzat mai multor persoane…expertiza psihiatrică efectuată în cauză a stabilit că acesta are discernământ păstrat în raport cu faptele săvârşite… s-a dispus confiscarea manuscrisului întitulat COŞMARUL… PROCUROR MILITAR ŞEF AL SECŢIEI PARCHETELOR MILITARE (N.n. Din documentele de la dosar reiese că autorul a fost şi duşman al URSS, din cauza Basarabiei).

Teatru:
DECENEU, Bucureşti, 1995. Personajele dialoghează în spiritul şi litera unor lucrări în limba latină, din mileniul întâi de după Hristos, extrem de valoroase, care aparţin culturii noastre, și care, din nefericire, sunt necunoscute de marele public.

SOCIETATEA CULTURALĂ BUCUREŞTI-CHIŞINĂU, Bucureşti, 1999. Documente ale mişcării pentru Reîntregirea României, inclusiv ale Podului de Flori.

Studii publicate:
Testamentul zalmoxian dacienesc (V. Gheorghe Gavrilă Copil şi Geo Stroe, Testamentul Zamolsian Dacoromân, Bucureşti. Pentru partea I a studiului, vezi şi Filoteea Nistor, Mânăstirea Acoperământul Maicii Domnului de la Luncanii de Sus, Editura Piatra Seacă, 2011
Despre Dacia secolelor IX-XIV. Literatura dacoromână veche în context istoric şi cultural european (Cînd s-a tradus liturghia în limba dacoromână? Pe la anul 1100, sau în sec. XVII?), în Studii şi cercetări de dacoromânistică, revista Academiei Dacoromâne, anul I, nr. 1, 2011, p. 35

 
Mărturisiri biografice:  

Şi acum, întru vedere spre cele dinlăuntrul nostru spiritual, spre izvoarele zidirii

Am apărut în lume, cu anumite oprelişti de la ce nu e bine, excluzând relaţiile dure, precum şi direcţionat pentru asceză, cu finalizare de pustnic. Această comoara din vremi de demult, din religia zalmolxiana, s-a întâlnit cu rugile mamei, dintru religia nou-testamentară, din limpezimile ei sufleteşti, în simplitatea şi bogăţia ei ţărănească, şi ale vreunui episcop. Drept pentru care, după ce din 1964, sunt licenţiat la Facultăţii de litere din Iasi, în 1977, am devenit licenţiat al Facultăţii de Teologie din Bucureşti (În ce condiţii!).

 

Recunosc şi trăiesc prezenţa spirituală a neamului, dintotdeauna, care îşi face loc spre suprafaţă, ca izvoarele. Apă bună, cristalină. Apa aceasta sfântă, spirituală, m-a harazit cu trăirile sacerdoţilor zalmoxieni. Iar religia zalmoxiană a modelat caractere ferme, întru dăinuirea neamului. In sensul celor de până acum, mi s-a oferit şi am adus în lumea de azi, a omului carpatin, câteva ciuturi din comoara locuindă în adâncimile sufleteşti ale dacilor, în chiar noi, cei de azi, templele vii ale acestui neam. Aşa, studiul Testamentul Zalmoxian Dacienesc, romanul-eseu Decebal sau Dacia Eterna si piesa de teatru Deceneu, piesă de teatru cu acţiunea în timpul Arhiepiscopiei dacilor, Justiniana Prima, înfiinţată de împăratul dac Justinian, arhiepiscopie autonomă, egală Atenei şi Romei, piesă de teatru cu replici din documentele acelor vremi, cu lumini din secole ce încă îşi aşteaptă recuperarea.

 

Noi toţi suntem înseminaţi cu lumini din origini ancestrale, lumini spirituale vii, pulsatorii. La acestea, se adaugă nimbi noi din generaţie în generaţie. Şi dimpreună, ne leagă din vremi, care în spirit, nu sunt pierdute. Adesea au vlăstărit timpi de cultură de referinţă, în şirul ultimilor zece mii de ani – Vădastra, Cucuteni, Hamangia, Cultura tradiţională folclorică, Bisericile maramureşene, specific românesti, Mihail Eminescu şi alţii, şi alţii. E tradiţia noastră, viaţa noastră, din care, topoarele ce lovesc codri, nu au reuşit şi nu vor reuşi să ne doboare.

 

De pe la vârsta de zece ani, în perioada în care Neamul Românesc era supus asasinării, am început să fiu zidit spiritual întru aspiraţiile şi împlinirile acestui neam, care erau sub izbiturile roţii lui Horea. Operele culturii române erau arse, puse la secret, autorii – în puşcării, maltrataţi, unii, lichidaţi. Cutremurător efort din partea celor potrivnici, unul criminal, dar nu pierirăm, Spiritul Neamului vlăstărindu-ne în recuperarea locurilor celor lichidaţi. Fenomenul continuă. Cărţile şi revistele despre Basarabia şi nordul Bucovinei, se mai găseau în târgurile de carte de pe maidane. Bolşevicii încă nu le interziseseră. Pe acestea, le cumpăram şi le citeam, fără a înţelege tâlcul lor . Eram lipsit de orice îndrumare din partea celor din jur sau din partea altor persoane.

 

Nu ştiam nimic de răpirea de URSS, a Basarabiei, nordului Bucovinei şi a Ţinutului Herţa. Spiritul Neamului, harnic, roditor, mă îndruma şi mă hrănea spiritual. Acum, ştiu că erau elitele acestui neam. Chiar dacă au fost zdrobite în lume, triumfau din lumea nevăzută. Şi triumfă. Mai târziu, am început a conştientiza ceea se petrece cu mine. Şi m-am fericit să-i asigur acestei comori, protecţia necesară.  Pe la treisprezece ani, am fost luat de mâna, cu prietenie, de un necunoscut, vârstnic, abia ieşit din puşcarie şi am fost dus într-o pivniţa tăinuită, plină cu documente. Mi-a arătat nişte albume cu fotografii şi însemnările oamenilor de seamă, care au vizitat acea familie, din secolul al XIX-lea, până în anii celui de al II-lea război mondial. Mi-a rămas în memorie, numele lui Octavian Goga. Apoi, mi-a arătat şi citit Testamentul lui Avram Iancu. În original. Cine l-a inspirat şi întărit să mă intuiască şi să rişte pecetluindu-mă cu răsuflarea lui Avram Iancu şi ale unor mari personalităti ale culturii române? Doar eram un copil. Să-l mântuiască Dumnezeu. Era un urmaş direct al dr. Ioan Raţiu, memorandistul din 1894. Mai târziu, peste ani, când am beneficiat doar de câteva clipe de rugăciune din partea părintelui profesor Dumitru Stăniloaie, s-a declanşt starea de lucruri, pentru ceea ce fusesem pregătit , un roman despre Unirea de la 1 Decembrie 1918. E vorba de Valea Hăşdăţii, publicat după zeci de ani  de la redactare. Personajele? Ţăranii români de pe Valea Hăşdăţii. Dar înainte cu vreo câţiva ani de Valea Hăşdăţii, în 1971, mi s-a confiscat manuscrisul romanului Coşmarul – l-am publicat tot după zeci de ani…

 

Au urmat anii luptătorului, atât cât am fost în stare să fiu. În condiţii dramatice, noaptea, am început sa scriu un roman al rezistenţei romanesţi de după 1950 şi a nevoii imperioase de reunificare a țării, aşa cum s-a reflectat în sufletul meu şi cu eforturi greu de imaginat pentru cei care nu au trăit acele vremi, am reuşit să ascund manuscrisul romanului, întitulat La apus de soare, publicat tot dupa zeci de ani. A nu se uita că eram în supraveghere permanentă. Accesul la dosarul de supraveghere informativă încă este o imposibilitate. Prin 1993-1994, unul dintre ofiţerii de securitate din 1971, se mai posta în faţa blocului în care locuiesc… A urmat marea chemare, şansa Reîntregirii României, în 1990. Am fost organizatorul Podului de Flori. Se ştie, cu deplină acoperire documentară, că Revoluţia Română şi Podul de flori au fost anexate de casnicii Moscovei din Bucureşti, blocând Reîntregirea României. Spre documentare a se citi cartea Societatea Culturală Bucureşti-Chişinău,  pe internet şi cu titlul Reîntregirea României.  Cum e Doamne pe Cruce?, un roman al deportaţilor români din Siberia, mai aşteaptă, de zeci de ani, să fie publicat. Intre timp, în 1990, spiritul martirizaţilor români m-a întărit şi călăuzit, ca prim român cu rost înalt de solidaritate românească, să merg în Siberia, la deportaţii români supravieţuitori şi la urmaşii acestora. Din Ţările Baltice şi din Polonia veniseră cu camioanele să transporte în ţările lor natale osemintele martirilor din gropile comune… 

 

In timpul redactării unuia din romanele publicate, prezenţa spirituală a lui Liviu Rebreanu a fost atât de accentuată, încât îl consider coautor. 

Cărţile, tripărite printr-un greu efort financiar propriu, au fost donate, cele mai multe, în Basarabia,  nordul Bucovinei şi în Ardeal.

Din romanele de creaţie recentă: Tincuţa, O troiţă de la margine de sat şi Oglinda Cerului (mânăstirea din noi, drum spre construirea celei văzute). Dintre cele tipărite, romanul La apus de soare, il consider cel mai bine închegat, capabil sa reziste timpului, precum şi Tincuţa, O troiţă la margine de sat şi Oglinda Cerului, care, deşi de sine stătătoare, au elemente de trilogie. Dar satul nostru, uriaşul dăinuirii noastre, se recunoaşte, cutremurat, întru  bunii şi străbunii săi, citind Valea Hăşdăţii.

 

Dăinuim de mii de ani, pe pâmântul Daciei străbune. 

 

Editor-coordonator și designer – Diana Ciugureanu