Constantin VACIU – POESIS

Caut

*
caut oamenii cu suflet
cei ce încă mai păstrează
aerul curat în gânduri
și-n privire flori și iarbă
cei ce știu să îngrijească
și un pom dar și o apă

*
caut oamenii prin suflet
să le dau un chip și-un drum
să pășim doar împreună
spre un viitor mai bun
să cântăm de fericire
să dansăm plini de iubire
să citim în fiecare
bucuria de-a trăi

*
caut oamenii în oameni
cei ce știu să-ntindă mâna
ajutor să dea în lume
să aducă bucurie
și când trec pe lângă tine
să simți viața că-ți zâmbește

*
caut oamenii ca mine
plini de gânduri și cuvinte…

 

Atât de des

*
atât de des uităm
să spunem mulțumesc
că uneori pășim indiferenți
uităm de cei de lângă noi
uităm de unde am plecat
uităm de cărți
și tot ce-am învățat
uităm de noi
și uneori
un simplu mulțumesc
te face să trăiești

*
atăt de des cedăm
și vrem să câștigăm
visăm și ne-amăgim
uităm că doar muncind
putem să adunăm
în fiecare zi
un simplu mulțumesc
ce-aduce zâmbete și bucurii
și sănătate-n suflet
când iubești

*
atât de des ne-mpiedicăm
cu ochii-nchiși călcăm pe lume
nici drumul nu-l mai știm
spre ce anume
în fiecare zi ne alergăm
și uneori
e bine să ne-oprim
și cerul să-l lăsăm
să ne respire
dorințele în păsări
să le punem
să mulțumim
că suntem sănătoși
și că trăim…

 

Plătit sunt

*
plătit sunt
ca să respir
copacii împrumută
de la mine
frunze
și florilor
le dau culoare
când mă gândesc
la tine

*
plătit sunt
să-mpletesc destine
din păsări
zborul
să îl trec în oameni
și soarele
pe umeri să îl țin
să nu am umbră
când la tine vin

*
plătit sunt
din pământ
să scot lumină
și-n fiecare suflet
ce acum citește
să resădesc
semințe de iubire
și lacrimile-n diamante
să le pun

*
plătit sunt
în cuvinte
și în drumuri
prin vieți
în multivers
pierdute…

Tot înainte

*
așa e viața
când stai
tot înainte mergi
legat de timp
e sângele ce curge
din gândul soarelui
în umbra de pământ

*
secundă-i omul
și o undă
lumină izvorâtă
din sărut
îmbrățișările
sunt frunze
ce cad
de-a lungul
drumului

*
așa ești tu
privind în urmă
nimic nu schimbi
tot înainte
viața merge
și drumul
se lungește
când stai
să bei
cuvintele
ce curg…

 

Fiecare zi

*
începem fiecare zi
coborând…
lăsăm hainele
împăturite-n vise
ne uităm în oglindă
uităm cine este acolo
dincolo de sticlă
o lume tăcută
își perie dinții
pentru a mușca
cu sete prezentul

*
începem fiecare zi
închinând…
adunăm cu grijă
dorințele
pentru fiecare
căutăm câte o cheie
între da și nu
sărutul deschide
răsăritul

*
începem fiecare zi
cântând…
fără diplome
fără partituri
ținem ritmul
cu inima
și cu ce vrem
să trăim

*
începem fiecare zi
murind…
la costum și cravată
pierdem sufletul
prin fiecare vamă…

 

Martie însângerat

*
și îngerii
refuză
să mai zboare
din aripi
fac pancarte
către soare
și strigă
braț la braț
cu noi
durerea
ce sugrumă
întregul glob

*
cu îngerii
pășim în marș
și țară după țară
se aprinde
copacii-ngenunchează
pe morminte
speranța e în oameni
și în cuvinte…

 

În inimă

*
în inimă am strâns
întreaga lume
o singură rețea
de neurite
făcută să te aducă
din veșnicie
lângă mine

*
din inimă cobor
în noapte gândul
adun pe brațe
visele pierdute
le dau un zâmbet
și un nume
și împreună
le zidim
în suflet…

 

Fața celui nevăzut

*
și dacă
fața celui nevăzut
apare acum
când cei ce au sperat
o vindecare
sunt nevoiți
să dea din viața lor
bucăți de suflet
și de soare
să pună
sângerând
drept semnătură
supusul deget
de la altă mână…

Dintre sute de cuvinte
– la umbra lui Eminescu

*
dintre sute de cuvinte
câte oare vei atinge
să ajungi la mine-n suflet
demonii să-i lași în urmă
îngerii să îi aduni
și-n cununa de lumină
doar în brațe să-mi rămâi

*
să cobori din stele drumul
cerul să-l ascunzi în ape
gândului să-i dai un nume
să te știu tot mai aproape

*
printre suflete pierdute
luna rătăcește anii
și ne strigă
și ne cheamă
să ne-aducă împreună…

 

Oglinzile din noi

*
cine sunt eu
când nisipul
din clepsidră
se transformă
în sticlă?

*
cine ești tu
când mă înalți
peste munți
cu o singură privire?

*
cine suntem noi
să credem
că apele sfinte
pot spăla
răutatea din lume?

*
trăim oglindiți
în argintul din suflet
povestea mea
e acum
în tine!

 

România e în suflet

*
fără oameni
România nu există
rămâne doar un teritoriu trist
râvnit de veacuri
de barbarii încălecați pe partide

*
fără păduri
România nu există
uităm să respirăm libertatea
și ne împiedicăm
de scorburi cioplite
cu chip de om bun

*
fără râuri și lacuri
România nu există
lacrimile de fericire sau durere
nu știu unde să se reverse

*
fără oameni
fără păduri
fără râuri și lacuri
rămâne doar puterea
să ne unim
România este în suflet….

 

Lângă tata

*
pe baltă lângă tata
eu pescuiam cuvinte
și îngerii din apă
năvodul aruncau
s-adune firele de iarbă
pe care noi călcam

*
pe baltă lângă tata
de cer mă agățam
și norii de dorințe
îi scuturam pe rând

*
pășind din apă
iarba
se transforma în oameni
iar tata lângă îngeri
ne binecuvântează acum
și drumul spre lumină
legat e de cuvinte
și inima e cheia
când trebuie deschis…

 

Cerul după

*
dacă te-aș prinde
supărată
pe masă
doar borcanul de dulceață
te-aș săruta pe gât
pe brațe
și cerul
împreună
îl desenăm
doar după

*
dulceața se prelinge
în cuvinte
pe brațe
soarele usucă timpul
și cerul
ne rămâne împreună
să-l sărutăm
doar după…

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top