Harul Valentinei MANU luminează din inima Sorocii

Autoprezentare de Valentina MANU 

M-am născut la 15 ianuarie 1963,  în satul Parcani din Câmpia Soroceană, într-o familie de țărani;
În 1980, am absolvit școala medie(10 clase);
Am absolvit studiile de contabil  în orașul Bălți;
Am revenit la baștină, unde am muncit în calitate de dispecer la Parcul de Mașini, apoi - în cea de șefă a depozitului de carburanți la  Brigada de Tractoare.
Ulterior, am fost vânzătoare la  magazinul de legume fructe din localitate, iar după destrămarea kolhozului, am activat în funcția de asistent personal la domiciliu.

2000 - Premiul I (100 MDL) la Concursul „Povesti cu adevărat adevărate", organizat de Ziarul raional „Observatorul de Nord*;

2002 - Premiul I (250 MDL) la Concursul „Istorii adevărate", desfășurat de Ziarul „Timpul", pentru povestirea „Păcatele părintelui";

2004 - Membră a Uniunii Scriitorilor „Nistru" din Republica Moldova;

2008 - Diplomă pentru participarea activă la emisiunea radiofonică „Nopți albe de dor",  postul public Radio Moldova

În prezent, mă aflu la odihna binemeritată.

Melodia „Răvaș mamei” în interpretarea Mariei ȚĂRNĂ. Versuri de Valentina MANU, muzică de Saveliu COJOCARU
Cântecul „Regina sufletului meu”. Text – Valentina MANU, muzică și interpretare – Saveliu COJOCARU

Versuri

CIOCĂNITOAREA

Unde-mpărțită-i zarea-n două,
De-un plop semeț pe culme, sus,
O troiță se-nalță nouă,
Cu chipul Domnului Isus.

Trecând pe-acolo, pe cărare,
Asupra vieții, meditând,
Vazut-am o ciocanitoare,
Cum ciocănește-n lemnul sfânt.

Si parcă, un fior ferbinte,
Ca din senin, m-a-nvăluit
Si-un gând m-a luminat prin minte
Privind la chipul răstignit.

Prea poate, biata păsărică,
In ciuda hoților păgâni,
Fărâmă câte o surcică
Sa-i scoată cuiele din mâini…

HRISTOS A ÎNVIAT 

Pilat spălându-se pe mâini,
Știa că strâmb, a judecat
Si pe Isus, între păgâni,
L-au răstignit, nevinovat.

A fost, destinul, nemilos
Și-amară – truda,
Caci chinuit-au pe Hristos
În loc de Iuda.

A treia zi, uimiți, străjerii,
Mormântul, i-au găsit, pustiu,
De Crist, în noaptea Învierii,
Niciunul nu știa că-i viu.

In noaptea, de mistere, plină,
Pământul s-a cutremurat
Si s-a făcut, in jur, Lumină,
Isus Hristos când a-nviat.

Cu toții, se cutremurară
Când adevărul, au aflat,
Căci se-ntâmpla minune rară –
Mântuitoru-a-Înviat.

Iar Iuda și-a iesit din minți
Ca din coșmar, trezit, din vis,
Vânzându-l pe treizeci de-arginti,
De scârbă grea, s-a sinucis.

Se bucura și mic, și mare,
Despre Hristos, când au aflat,
Caci El, prin jertfa-ngrozitoare,
Pe toți, ne scoase din păcat.

El ne-a lăsat pentru vecie,
Credința de nestrămutat,
Iar noi rostim cu bucurie,
De-atunci: ,,Hristos A Înviat!”

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top