Pe la începutul anilor 20 ai secolului nostru, la o terasă din Edineț, la un pahar de vorbă, avea să se nască o mișcare artistică, devenind în scurt timp, Tabăra Internațională de la Parcova, iar din anul 2005 – Asociația Culturală „Parcova-Nova”, înregistrată oficial și cu propriul statut.
Inițiatori: regizorul Silviu Fusu și Ion Bâlba, ambii originari din comuna Parcova.
Prima ediție a Taberei s-a desfășurat în vara anului 2003. Participanții au fost cazați la Casa cu Mozaic, cu două niveluri, a gospodarului parcovean Dima (Dumitru) Tataru. Domnul Ion Bâlba a asigurat cazarea și masa, iar Silviu Fusu s-a preocupat de invitarea la tabără a plasticienilor profesioniști, membri ai Uniunii Artiștilor Plastici din Republica Moldova, precum și a unor pictori cunoscuți de la Iași, România, și de pe alte meleaguri.
Circa 20 de maeștri ai penelului, printre care: Timofei Bătrânu, Petru Jereghi, Anatol Mocanu, ieșenii Aurel Istrati, Mihai Zaiț, Gabriel Gheorghiu, georgianul David Piliev, stabilit la Bălți, Ștefan și Lucia Bâlba, sculptorul Ion Chitoroagă, Vladimir Frumusachi și Anatol Lazarev, din Regiunea Transnistreană, Nicolae Gherman de la Bălți, Victor Guțu, Vasile Didic, Valeriu Herța, Elena Samburic, Eleonora Brigalda-Barbas, Victoria Rocaciuc și alții, cărora li s-au alăturat reprezentanți ai mass-media, cum ar fi Ron Sliuk, artistul-fotograf din Olanda, Irina Grabovan din Rusia, conducătoarea galeriei „AORTA”, ceva mai târziu, grupul TV din Grenoble, Franța, în frunte cu Philip Parazan. Ca să-l amintim, dar nu în trecere, pe neobositul scriitor-cercetător al istoriei Basarabiei, nimeni altul, decât Iurie Colesnic, devenind și membru activ al Consiliului Artistic al Taberei, organism absolut necesar pentru aprecierea obiectivă și selectarea lucrărilor de pictură și șevalet, grafică, sculptură, ceramică, tapiserie – una dintre condițiile participării la Mișcarea Artistică de la Parcova fiind și donarea, la fiecare bilanț anual, a 1-2 lucrări (în paranteză fie spus, și semnatarul acestor rânduri, membru, de asemenea, al Consiliului Artistic, ne-am străduit să reținem, absolut legal, cele mai reușite lucrări, în vederea deschiderii, la Parcova, a unui muzeu, Galerie de Artă, pentru care s-a luat o hotărâre specială a Consiliului Local al Primăriei), în acest mod artiștii plastici fiind inspirați să lucreze cu mult spor, într-o adevărată concurență a penelului, a dălții și ciocanului și a altor tehnologii de creație, din domeniul ceramicii sau a tapiseriei.
Competițiile la aer liber, pentru că absolut toți participanții s-au bucurat de atmosfera inedită din mediul rural al Parcovei și împrejurimile comunei; s-au efectuat „popasuri de creație” în satul Fântâna Albă, dar, pe parcurs, grație publicității fenomenului de la Parcova, s-au întemeiat și unele filiale, de exemplu, la Corjeuți și în alte localități.
Dacă, în Romania, Patria Noastră Istorică, circulă frumosul îndemn, „scrieți, băieți, numai scrieți”, indiferent cui se atribuie acest „crez al creației literare”, apoi, noi, cei din conducerea Taberei Internaționale, pentru că, într-adevăr, participarea anuală a artiștilor dintr-un șir de țări, cum ar fi Franța (Cezara Kolesnic, fiica lui Iurie Colesnic, stabilită la Paris), Ucraina, Polonia (celebra ceramistă Zofia Kosiorek), Belarus (plasticienii Alena și Andrei Skitiov), ca sa nu-l uităm și pe rusul supranumit „ultimul suraviețuitor al vikingilor”, renumitul acuarelist Vladimir Smirnov (Chișinău), precum și mai multe nume – participanți la întrunirile anuale de la Parcova, în cadrul Asociației Culturale „Parcova-Nova”, vor fi menționate-menționați în relatările de mai jos…
Nu întâmplător, celebrul critic de artă de la Iași, Valentin Ciucă, avea să scrie:
„Orice întâlnire între artiști este întotdeauna profitabilă sub raportul revigorării ideii de solidaritate și redescoperire a nevoii de comunitate profesională. Cu atât mai mult, cu cât artiștii aparțin aceluiași spațiu spiritual, identificabil într-un mod particular de expresie, de raportare la universul vizibilului și al definirii identității. În mod cu totul elocvent, O TABĂRĂ DE CREAȚIE (subl. n. M.P.) subliniază avantajele dialogului și ale mărturisirilor în momente de plenitudine, dar și de fertilă solitudine. În fapt, o tabără subliniază diferențele, îndeosebi, pe acelea care unesc. Fiind diferiți, creatorii știu să fie împreună mai mult și mai nuanțat decât alții. Deschiderea umanistă face relația dintre individualități și le potentează relația cu celălalt.”
Dacă am încheiat acest citat-esență a unei tabere de creație, e timpul să formulăm gândul sau „metodul” nostru, în primul rând – al inițiatorului și conducătorului Asociației Culturale „PARCOVA-NOVA”, precum și al regizorului Silviu Fusu, directorul artistic al Taberei Internaționale de la Parcova și al nostru personal: „Pictați băieți, numai pictați!”.
Cele mai neînsemnate căsuțe țărănești din comuna Parcova, unele părăsite, pe cale de dispariție, s-au „trezit” cu adevărat înveșnicite pe pânzele artiștilor, ba chiar s-a produs, deseori și câte un „conflict” de felul: „Domnule pictor, veniți și la mine sa-mi zugrăviți casa și gospodăria, că mi-am construit una noua, frumoasă și mai am și un beci cu butoaie pline de vin, de care n-a văzut nici Parisul…” Și „bată-l vina”, zugravul respectiv, cu șevaletul în spate și cu traista de vopsele și pensule la șold, pășea mai departe, desigur, mulțumind pentru invitație, dar „scotocind” prin văgăuni și colțișoare cât mai izolate ale Naturii, pentru a ne bucura privirile cu descoperirea ineditului virgin. Și parcovenii treptat-treptat și-au dat și ei seama, admirând lucrările artiștilor, de obicei, la bilanț – Festivalul Tabără de Creație de la Parcova – zeci și sute opere de artă, create pe parcursul a 2–3 săptămâni, fie că unele doar la nivel de schițe, studii, sau din câteva linii ingenioase (foile grafice), amenajate pe pragurile naturale ale versantului din preajma compoziției sculpturale din vârful culmii ce domină spațiul din preajma Primăriei și a Casei de Cultură, devenind, nu fără contribuția artiștilor – participanți TRIUNGHIUL SACRU. Pentru că avem în vedere CHIPUL LUI EMINESCU, Stâlpul de Rezistență a culturii și literaturii tuturor românilor („Iar noi locului ne ținem, cum am fost așa rămânem”); compoziția – stâncă sculpturală „Ștefan cel Mare”, gândită și realizată cu forțele proprii la 500 de ani de comemorare a Marelui Voievod (a. 2004), autorul basoreliefului – nimeni altul decât Ion Chitoroagă – important de menționat, că toate materialele sunt locale: stânca (una dintre cele care zăceau „moarte” în spatele Casei de Cultură), pământul-argila, descoperită într-o văgăună a pârâului de la marginea comunei, din care s-a modelat chipul lui Ștefan (să recunoaștem, puțin cam prea „zâmbitor”, dar a fost viziunea artistului), noi, ceilalți contribuind cu ciocanul, dalta, burghiul, chiar și o „bolgarkă” descoperită la un gospodar din mahala, pentru a potrivi cât mai convingător și mai durabil „detaliul artistic”, concrescut în tăcerea stâncii… Și cât de minunat s-a sprijinit, cu un umăr, la dezvelirea Monumentului, celebrul parcovean, mult regretatul Dumitru Fusu, care a rostit un adevărat spectacol de teatru al unui Singur Actor… Filmul acestui episod sublim a devenit de asemenea o operă de artă, o realizare unică a Taberei de la Parcova…
Și „RĂSTIGNIREA” de la bifurcarea drumului din vale (donație a familiei Ada și Sergiu Dolișcinschi) – astfel reîntregindu-se neașteptat de frumos și TRIUNGHIUL SACRU (devenind și titlul unei cărțulii de poeme haiku, inspirate de zilele și nopțile multe-multe, la Parcova și tipărită la București, precum și alte cărți, care ne aparțin, în special, cronicile de la Parcova, din cele 6 volume, cu genericul „Românii uitați în Imperiul Răului”, de asemenea editate la București, pe parcursul ultimelor două decenii).
Dacă am închis și de data aceasta paranteza, ca să nu pară că ne lăudăm prea mult, țin să amintesc la acest CEAS AL BILANȚURILOR, că o adevărată revelație a MIȘCĂRII PLASTICE DE LA PARCOVA s-a „întâmplat” odată cu participarea „în carne și oase” (cu adevărat, mai mult barbă…), a artistului plastic și pedagogului Ion Sfeclă, originar din Boianul Bucovinei. A pictat „Coliba de la Parcova”, „Biserica Sf. Arhanghel Mihail” („văzută” pictural și din Clopotniță…), iar ciclurile cu „Floarea Soarelui” aproape că sunt pe cale să concureze cu Marele Van Gogh… Ion Sfeclă, un colorist excepțional, înzestrat cu un suflet prea plin de mistere și gingășii, rostind înțelepciuni cu „glas de înger” a devenit celebritatea Taberei și nu întâmplător i s-a conferit, de 2 ori (!) Marele Premiu, caz unic, la Parcova… Avem și alți Laureați ai Marelui Premiu, dar, acordate o singură dată, aceluiași artist…
Pentru că Mișcarea Artistică de la Parcova s-a transformat – a devenit, pe parcursul anilor, de la ediție la o nouă ediție, într-o adevărată INSTITUȚIE CULTURALĂ din Republica Moldova. Și nu întâmplător, INSTITUTUL CULTURAL ROMÂN „MIHAI EMINESCU” (pe atunci – director Valeriu Matei, Membru de Onoare al Academiei Române) a apreciat mult activitatea organizatorică și de creație a Asociației Culturale „PARCOVA-NOVA”, participând pe parcursul a 4-5 ediții la cofinanțarea Taberelor, oferind și un șir de burse artiștilor – participanți, iar cuvintele de salut, rostite la bilanțurile anuale, de vocea gravă a poetului, în primul rând, Valeriu Matei, i-a emoționat profund, atât pe artiști, cât și pe spectatori; de fiecare dată, Festivalul – Tabără Internațională de Creație de la Parcova s-a bucurat de prezența a zeci și sute, chiar mii de amatorii de frumos, atât din comuna Parcova, precum și din multe sate din vecinătate, manifestări binecuvântate de către inimosul Părinte Paroh al Sf. Biserici cu Hramul Arhanghelului Mihail din localitate – Grigore Blajinu, cu momentele festive de înmânare a Premiului Mare și a Premiilor, cu evaluarea formațiilor folclorice, în special a „Ciobănaș de la miori” a Casei de Cultură de la Parcova (conducători artistici – Sergiu și Diana MALÂI), precum și a colectivelor-invitați de la Botoșani, Iași (menționăm în mod special contribuția neastâmpăratei Doamne Areta Moșu, Președinta Asociației Culturale „ASTRA”, despărțământul „Mihail Kogălniceanu”), o revelație pentru numerosul public a fost și evaluarea pe scena parcoveană și a Ansamblului etnofolcoric „Codrii Cosminului” de la Voloca, Cernăuți, cât și Ansamblului etnofolcloric „Lotușii sublimi” din China.
Popasurile de documentare la Cetate – Soroca, la Lipnic – locul bătăliei lui Ștefan cel Mare cu tătarii, în 20 august 1470, precum și la Casa-muzeu Igor Vieru de la Cernoleuca. Extraordinare s-au dovedit a fi escapadele – desant ale pictorilor la Clocușna, baștina celebrului cineast și poet Emil Loteanu (unde un grup de cinci persoane, condus de scriitorul-cronicar Mihai Prepeliță, pe parcursul unei zile, au pictat la Moara lui Loteanu, s-au întâlnit cu primarul comunei, Domnul Rodion Prepeliță…). O altă „operațiune artistică” de mare ecou, a fost și deplasarea, cu „toate armele” de pictură, a unui grup întreg, de la izvoarele râului Ciuhur, de lângă Ocnița și până la vărsarea acestuia în Prut, la Văratec.
Misiune ecologică! Și de această dată, s-a evidențiat talentul lui Ion Sfeclă, realizând „din mers”, un șir de acuarele impresionante. Căci maestrul bucovinean, nu întâmplător, este supranumit „Regele acuarelei”. De fiecare dată, și-a invitat, la Parcova, și pe unii sau unele dintre ucenicii săi: memorabilă s-a dovedit a fi prezența, la câteva ediții, a tinerei Elena Guzun, pictoriță în formare și o foarte talentată poetă, la Parcova, s-a compus și multă poezie, au participat și tinere condeie din localitate la întrunirile literare.
Desigur, activitățile multiple și atăt de variate ale Asociației Culturale „PARCOVA-NOVA” nu ar fi avut loc fără susținerea autorităților locale: amintim, în primul rând, pe foștii primari ai comunei – Sergiu Dolișcinschi, Valeriu Iachim, Simion Bologa și, în special a inimosului și sufletistului primar actual, Domnul Marcel Snegur, azi – la al 4-lea mandat.
O surpriză extrem de plăcută pentru parcoveni, a fost și prezentarea, pe scena Casei de Cultură, a spectacolului „Doi plus unu și un cal” (autor Mihai Prepeliță) din repertoriul Teatrului muzical-dramatic „Bogdan Petriceicu Hasdeu” de la Cahul. Mai ales, că oamenii din sat nu mai asistaseră la o întâlnire cu un teatru profesionist, de 20 de ani…
Presa din Republica Moldova, postul de radio și TV raionale de la Edineț, radioul și TV republicană au acordat permanent, o atenție deosebită Taberei de la Parcova. Jurnalistul și maestrul-fotograf Andrei Viziru, alte personalități din mass-media au trudit de fiecare dată pentru promovarea acestui, repet, „fenomen artistic de la Parcova”. „Moldova suverană”, „Literatura și Arta” din Chișinău, „Ziarul de Argeș” – prin participarea corespondentului său , Cristian Sabău, pur și simplu îndrăgostit de Basarabia, au relatat anual despre realizările artiștilor-participanți la tabără și la festivalul din luna august.
Dezvelirea statuii lui Ștefan cel Mare la Edineț (28 august 2006); instalarea unei replici a Lupei Capitolina (Lupoaica și cei doi pui) în fața Primăriei (august 2009); Vernisarea expozițiilor la Galeria de la Cupcini, participarea cu lucrări realizate în cadrul Taberei, la Palatul de Cultură din Iași, expunerea unor tablouri la Muzeul Ținutului Natal din Edineț…
Atenția deosebită din partea criticilor de artă: l-am pomenit mai sus pe Valentin Ciucă, dar ne-au vizitat și au scris: Violeta Tipa, Tudor Braga, Corneliu Filip, Mihai Păstrăguș și mulți alții.
Asociația Culturală „PARCOVA-NOVA” a finanțat și editat volumele:
- Pan Halipa – cavaler al adevărului, a. 2014;
- Andrei Strâmbeanu. Poezii cu gust de pelin, a. 2015;
- Iiurie Colesnic. Generația Unirii (ediție consacrată Centenarului Unirii), a. 2016,
precum și Revista „Oameni, Locuri, Destine” – Periodic de istorie și cultură, începând cu a. 2010 (autorul proiectului și coordonator– Ion Bâlba), primul redactor-șef – Elena Buzu; în prezent – redactor-șef, Ion Negrei. Toate titlurile tipărite într-un tiraj de 1000 ex., menționate și la Salonul de Carte din Chișinău.
MARELE BILANȚ cuprinde:
- Peste 300 de participanți la Tabăra de Creație.
- Circa 300-400 de lucrări de artă realizate pe parcursul a 20 de ediții.
- Trei din cei mai activi organizatori și participanți la Tabără au devenit CETĂȚENI DE ONOARE ai comunei Parcova (Silviu Fusu, Mihai Prepeliță, Ion Bâlba).
Și, în final, nu întâmplător, comuna Parcova a semnat, PRIMA, ACTUL UNIRII CU ROMÂNIA!
Al Domniilor Voastre, Mihai Prepeliță,
August 20242
