Tânăra poetă, Ana Maria HALUPNEAC (USLR) și pasiunea pentru creația viereană

Membră a Uniunii Scriitorilor de Limba Română
Profesoară de istorie la I. P. Liceul Teoretic „Hyperion”
Născută la 14 septembrie 2000, în mun.. Soroca, R. Moldova
Studii:
2007-2016 Liceul Teoretic „Petru Rareș” din mun. Soroca;
2011-2016 Școala de Arte pentru Copii „Eugen Coca” din mun. Soroca;
2015-2016 membră a studioului ,,Cortina” a Teatrului „Veniamin Apostol” din mun. Soroca;
2016-2020 elevă la Colegiul de Arte „Nicolae Botgros”- catedra „Regie”;
2022 – absolventă a Facultății de Istorie și Filozofie a Universității de Stat din Moldova;
2022-2024 – master în Psihologie Clinică și Consiliere Pedagogică;
18 februarie 2017 – premianta locului I la secțiunea „Recital în grup”  a Festivalului -Concurs Republican de  Creație Artistică ,,Floarea Omeniei”;
14 februarie 2018 – Premiul Mare la secțiunea „Creație proprie” a Festivalullui-Concurs Republican „Floarea Omeniei;
2018 – publicarea poeziilor  în volumul „Starea de om – Substraturi”, îngrijit de Daniela Toma
28 iunie 2018 – Lansarea la Buzău a volumului de poezii „Perlele Sufletului”;
09 februarie 2019 – „Premiul Mare” la secțiunea „Creație proprie” a Festivalullui-Concurs Republican „Floarea Omeniei”;
Februarie 2020 – locul I la secțiunea „Declamare” a Festivalullui-Concurs Republican „Floarea Omeniei”

Strigăt intern

 (Premiul Mare la Festivalul-Concurs Republican de Creație Artistică „Floarea Omeniei” In Memoriam poetul Grigore Vieru, Chișinău, 2019)

 Eu nu vreau să mă tem de noapte,

Căci lumina trăiește în ea!

Știu, gândirile programate

Ne despart de ființa Ta.

Dar te simt, ești atât de aproape,

Tu – martir al acestui popor,

Curgi prin lacrima Prutului,

Care ne unește pe veci

Într-un dor!

Și să știi , nu îmi este totuna

Că în an de Preasfânt Centenar,

Prutu-ndură sentința nebună

De a fi blestematul hotar!

Ah! Orfeu al luminilor pure,

În Duminica slovelor vin,

Limba mea nu mai poate să-ndure,

Gerul iernii atât de meschin!

Și chiar dacă e rece afară,

Și-ntre oameni, nu m-oi încălzi

O să-ncerc să devin primăvară,

Să-nverzesc precum iarba-ntr-o zi.

Eu mă nasc adunând cele sfinte,

Eu mă nasc cunoscând adevărul,

Eu mă nasc din suflarea fierbinte,

Ce-o cuprinde-a Ta carte, Vieru!

 

Copilul din Vieru

(Premiul Mare la Festivalul-Concurs Republican de Creație Artistică „Floarea Omeniei” In Memoriam poetul Grigore Vieru, Chișinău, 2018)

Armonia dintre astre

Se revarsă prin credință,

Iar copilul o percepe

Nu ca trup, ci ca ființă!

Neștiind formule grele,

Chaosuri de-o grozăvie,

Căci, ah! Omenirea este

Mai mult moartă decât vie!

El, micuțul, simte cerul

Ca pe-o mamă ce-l hrănește,

Și tot soarbe adevărul

Din sânul ce-i înflorește.

Sclav al firului de iarbă,

Ce cuprinde tot nemetul,

El, privind prin ochi de Venus,

Își învață alfabetul!

Și-n privirea-i radioasă,

Se cuprinde-ntreaga glie,

Pe care-apoi o revarsă

În dulci stropi de poezie!

Iar jucându-se-n grădina

Dragostei Lui Dumnezeu,

El, din fire de lumină,

A țesut un curcubeu.

Și când valul de iluzii

S-a răsfrânt peste mulțime,

El rămas-a suflet sincer

Nepierzându-se pe sine!

Căci în legea strămoșească,

Unde-i scris tot adevărul,

El n-a vrut să facă pată

Și-a rămas copil, Vieru!

Editor-coordonator și designer – Diana Ciugureanu

 

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top