„Dați-mi-o pe mama care se roagă și eu voi salva lumea”.
Aurelius Augustin, filozof afro-roman
Mama, cât de drag, cât de cald, cât de scump și voluminos este acest cuvânt…
Este, probabil, singurul cuvânt, pe care ai dori să-l rostești o viață întreagă, fără să te saturi a-l rosti.
Dacă cuvintele: aer, soare, hrană, înseamnă viață, cuvântul mama le conține pe toate: și aer, și
soare, și hrană, împreună cu cuvântul viață.
Sunt ultimul, al șaptelea copil din familie.
Când m-a adus pe lume, mama avea 41 de ani.
A fost o naștere grea.
După ce m-a născut, mama s-a aflat în comă timp de mai multe zile, iar când a deschis ochii, primele
cuvinte, pe care le-a rostit, au fost, „Unde mi-i copilul?”
O soră medicală, care o supraveghea, i-a spus că pe băiat, l-a luat Mitrașevskaia, șefa Maternității de
atunci, din Sângerei și care nu avea copii. Ea dorea să mă înfieze, gândind că mama totuna va muri.
Dar moartea a suferit eșec, mama a fost mai tare ca ea.
Apoi, când a venit tata la ea, s-a ridicat de pe patul de moarte și împreună cu tata, a mers
acasă la șefa maternității și m-au luat înapoi.
De atunci, nu ne-am mai despărțit până la moartea ei.
Cu toate că mama de mult, nu mai este în viață, dar chipul ei, vorbele și povețele ei au rămas vii în
conștiința mea și continuă să mă însoțească.
Ea mereu, apare în fața mea la momente grele și mă încurajează atunci când eu, sleit de puteri și de
curaj, sunt gata să dau pasul înapoi din cauza greutăților și mă aduce pe calea cea dreaptă, atunci
când eu încep să rătăcesc prin întuneric.
Îmi amintesc des de mama și cu cât încărunțesc mai mult, cu atât mai des o văd, îi ascult cuvintele
blânde, vorbesc cu ea și foarte des îi cer iertate pentru că nu am reușit să fac mai mult pentru ea.
Dacă conducătorii de state și alți mari demnitari au în serviciul lor, diferiți sfetnici sau consilieri
pentru a-i sfătui ori a-i îndruma, eu am avut-o o viață întreagă pe mama în calitate de povățuitoare.
Și în clipele grele, când urma să iau o hotărâre importantă în viață, mă opream și o întrebam în gând:
„Mamă, ce să fac? Cum să procedez aici ori dincolo?”
Și ea îmi răspundea: „Fă, dragul mamei, așa, pentru că așa va fi mai bine”.
Și eu o ascultam, și făceam așa precum îmi spunea ea. Făceam, fiindcă aveam încredere în ea, fiindcă
știam că ea îmi vrea binele, așa îi dorește o mamă copilului ei.
Dar au fost cazuri, când trebuia să iau și hotărâri mai grele, hotărâri de care depindea soarta
oamenilor. Astfel de decizii erau greu de luat. Și eu mă opream, și din nou, mă adresăm în gând,
mamei: „Mi-e greu, mamă, ziceam eu, ce să fac?”.
Și ea îmi răspundea din nou: „Nu te grăbi, dragul mamei, hotărârile importante, care schimbă soarta
oamenilor, nu se iau pripit. Trebuie să aștepți, o asemenea hotărâre trebuie să se „coacă”.
Și eu așteptăm, iar când sfatul îmi venea, eu știam sigur că acest sfat era de la mama, știam că
tocmai așa dorea ea.
Au fost, însă, și cazuri când ea m-a oprit din drum pe neașteptate și m-a întrebat: „Știi, dragul
mamei, se vorbește prin sat că tu ai luat o cutare sau cutare hotărâre. Să știi că asta nu-i drept și asta
nu-i plăcut nici în fața oamenilor și nici în fața Lui Dumnezeu”.
După asemenea vorbe, îmi era foarte rușine și eu îi răspundeam: „Iartă-mă, mamă, am greșit.
Înțelegi, am multe treburi și viața asta, nu știu cum, e prea grăbită, îmi voi schimba hotărârea”.
„Nu, nu, nu vorbi așa, îmi reproșa mama, parcă un pic supărată, viața va fi întotdeauna grăbită și
plină de treburi, dar asta nu-i motiv ca să calci alături cu drumul”.
Și eu schimbam, prefăceam și cârpeam lucrurile strâmb făcute, astfel încât să-i placă mamei, știind
că acestea le vor fi pe plac nu numai oamenilor, ci și Lui Dumnezeu.
În toate aceste amintiri și gânduri descrise de mine, una nu-mi era clar: cum putea o femeie, fără
universități absolvite, fără să cunoască regulile birocrației statale, să cugete la un asemenea nivel.
Dar se vede că tot felul de atestate, diplome și documente nu garantează nici pe departe,
cunoștințele necesare pentru a fi în om inteligent și desăvârșit, nu garantează nici omenia, cinstea și
demnitatea umană.
Un Om cu literă Mare trebuie să mai posede și anumite calități, calități, pe care nu ți le poate da
nicio instituție de învățământ din lume, dar pe care ți le poate da doar o singură ființă – Mama.
Hamburg, 20 noiembrie 2023
