Articolul analizează lucrarea „Modelul de existență Eugen Simion” a lui Mihai Cimpoi, care îl plasează pe Simion ca pe un critic autentic și „filozof al ființei”, urmărind să-i universalizeze spiritul estetic prin prisma comparației dintre modernism și postmodernism (inclusiv Tabelul Ihab Hassan). Cartea lui Cimpoi este considerată esențială pentru a înțelege opera lui Simion și sincronizarea acesteia cu modernitatea europeană.