{"id":5273,"date":"2025-12-26T17:48:53","date_gmt":"2025-12-26T17:48:53","guid":{"rendered":"https:\/\/poduridedor.uslr.md\/?p=5273"},"modified":"2026-03-12T07:42:14","modified_gmt":"2026-03-12T07:42:14","slug":"%f0%9f%a5%80-anica-%f0%9f%92%94%e2%9a%96%ef%b8%8f-nuvela-de-nicolae-grejdieru","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/poduridedor.uslr.md\/?p=5273","title":{"rendered":"\ud83e\udd40 Anica \ud83d\udc94\u2696\ufe0f – nuvel\u0103 de Nicolae GREJDIERU"},"content":{"rendered":"
\n

\u201cNicio mam\u0103 nu poate \u015fti via\u0163a cui leag\u0103n\u0103:
a unui viitor rege sau a unui viitor criminal.\u201d<\/p>\n<\/blockquote>\n

Grigore Vieru<\/p>\n

Anica era fiica mai mare a lui Gheorghe \u0219i a Vioric\u0103i Mardari din satul Mirceni.
Cu timpul, \u00een familia lor, din doi, \u00een doi ani, se mai n\u0103scuser\u0103 doi b\u0103ie\u021bi, dar pentru Viorica, Anica era singura speran\u021b\u0103 \u0219i m\u00e2ng\u00e2iere.
Nu era vorba c\u0103 \u0219i-ar fi iubit mai mult fiica dec\u00e2t feciorii.
Nu, nu, nici g\u00e2nd de a\u0219a ceva.
\u00ce\u0219i iubea to\u021bi copiii la fel de mult, dar c\u00e2nd se uita la Anica, parc\u0103 se vedea pe sine \u00eens\u0103\u0219i.
Spera s\u0103-i dea pentru via\u021b\u0103 tot ceea ce nu primise ea de la p\u0103rin\u021bii ei.
Voia s\u0103-i fac\u0103 via\u021ba mai u\u0219oar\u0103 \u0219i s\u0103 o vad\u0103 fericit\u0103.
\u00cen tihn\u0103, \u00ee\u0219i f\u0103cea planuri pe viitor \u0219i visa s\u0103 o vad\u0103 m\u0103ritat\u0103 al\u0103turi de ea, ca un sprijin la b\u0103tr\u00e2ne\u021be. \u0218tia, ea, c\u0103 oric\u00e2t de bune ar fi nurorile, totuna, cum \u00ee\u021bi m\u00e2ng\u00e2ie fiica, sufletul, nu \u021bi-l m\u00e2ng\u00e2ie nimeni.
Odat\u0103, o visase chiar \u00eembr\u0103cat\u0103 \u00een rochie de mireas\u0103 \u0219i se bucurase foarte mult, dar despre visul ei, nu povesti nim\u0103nui. \u00cel l\u0103sase ca pe o tain\u0103, pe care o p\u0103stra \u00een suflet pentru sine.
\u0218i cu c\u00e2t cre\u0219tea Anica mai mare \u0219i se f\u0103cea tot mai frumoas\u0103, cu at\u00e2t mai mult, \u00eei cre\u0219tea \u0219i inima Vioric\u0103i.
\u00cen clasa a patra, pentru s\u0103rb\u0103toarea de Anul Nou \u00een \u0219coal\u0103, la propunerea \u00eenv\u0103\u021b\u0103toarei, \u00eei confec\u021bionase costumul de \u201eAlb\u0103-ca-Z\u0103pada”.
\u201e\u00cei va sta bine, ea este b\u0103laie, are p\u0103rul cre\u021b, de culoare blond\u0103, ochii alba\u0219tri \u0219i \u00een rochi\u021b\u0103 alba, va fi c\u0103 un fulgule\u021b de z\u0103pad\u0103\u201d, recomand\u0103 \u00eenv\u0103\u021b\u0103toarea.
A\u0219a a \u0219i fost \u2013 de Anul Nou, c\u00e2nd \u00eembr\u0103case costumul, Anica p\u0103rea a fi cea mai frumoas\u0103 elev\u0103 din clas\u0103, de parc\u0103 ar fi fost o prin\u021bes\u0103.
Atunci, Vioric\u0103i parc\u0103 \u00eei s\u0103ri inima din loc \u0219i imediat, \u00ee\u0219i aminti de visul ei. Se pare c\u0103 s-a \u00eemplinit, g\u00e2ndi ea, nu \u00eenzadar am visat-o \u00een rochie de mireas\u0103.<\/p>\n

* * *<\/p>\n

Dar timpul trecea \u0219i lucrurile \u00eencepeau s\u0103 prind\u0103 o alt\u0103 culoare.
C\u00e2nd Anica era \u00een clasa a \u0219aptea, diriginta de clas\u0103 o \u00eent\u00e2lni pe Viorica la magazinul din sat \u0219i i se pl\u00e2nse pe Anica, spun\u00e2nd c\u0103 vine nepreg\u0103tit\u0103 la \u0219coal\u0103, c\u0103 nu e atent\u0103 la ore \u0219i c\u0103 le insult\u0103 pe colege, dar la observa\u021biile din partea \u00eenv\u0103\u021b\u0103torilor, ea reac\u021bioneaz\u0103 emotiv \u0219i brutal.
Noutatea fu pentru Viorica, at\u00e2t de nea\u0219teptat\u0103, \u00eenc\u00e2t i se f\u0103cu r\u0103u la auzul acesteia. Diriginta, v\u0103z\u00e2nd c\u0103 Viorica se schimbase la fa\u021b\u0103, \u00eencepu s\u0103 o lini\u0219teasc\u0103.<\/p>\n

\u2013 Tu vorbe\u0219te cu ea, Viorica, o sf\u0103tui ea, l\u0103mure\u0219te-i lucrurile \u0219i ajut-o, dar nu lua asta a\u0219a de aproape de suflet. La v\u00e2rsta pubert\u0103\u021bii, copiii se mai schimb\u0103 ni\u021bel, \u0219i asta-i normal, fiindc\u0103 fiecare om \u00ee\u0219i are caracterul s\u0103u.
Zis \u0219i f\u0103cut: vorbi cu Anica \u0219i ea, \u0219i Gheorghe, \u0219i lucrurile parc\u0103 se \u00eembun\u0103t\u0103\u021biser\u0103, dar nu pe mult timp.
Dup\u0103 o lun\u0103, Viorica fu invitat\u0103 la \u0219coal\u0103, unde i se spuse c\u0103, din cauza c\u0103 Anica nu atinge nivelul minim de rezultate la \u00eenv\u0103\u021b\u0103tur\u0103, ea poate r\u0103m\u00e2nea clasa.
Acum, discu\u021biile cu Anica nu mai duceau la nimic bun. Ea asculta \u00een lini\u0219te ceea ce i se vorbea, dar p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, oricum, o f\u0103cea pe a ei.<\/p>\n

* * *<\/p>\n

\u00centr-o diminea\u021b\u0103 de martie, c\u00e2nd Viorica venise la f\u00e2nt\u00e2n\u0103 dup\u0103 apa, se apropie de ea, o vecin\u0103, care i se pl\u00e2nse c\u0103 noaptea trecut\u0103, cineva furase de pe fr\u00e2nghia de rufe din gospod\u0103rie, blugii \u0219i puloverul fiicei sale. Aceast\u0103 noutate \u00eei fusese spus\u0103 pe un asemenea ton, \u00eenc\u00e2t Viorica avu impresia c\u0103 ea ar fi fost vinovat\u0103 de acel furt.
Nu reu\u0219i, Viorica, s\u0103 \u00eentre \u00een cas\u0103 cu c\u0103ld\u0103rile cu ap\u0103 de la f\u00e2nt\u00e2n\u0103, c\u0103, pe poart\u0103, intr\u0103 un mili\u021bian \u00eempreun\u0103 cu Anica.<\/p>\n

\u2013 Iertare pentru deranj, o opri mili\u021bianul, am venit s\u0103 iau lucrurile furate de Anica de la vecini, \u0219i adres\u00e2ndu-i-se Anic\u0103i, \u00eei ceru s\u0103 \u00eei spun\u0103 \u0219i mamei sale despre cele \u00eent\u00e2mplate.
Anica st\u0103tea cu capul plecat f\u0103r\u0103 s\u0103 spun\u0103 vreun cuv\u00e2nt.
V\u0103z\u00e2nd c\u0103 Anica tace, mili\u021bianul continu\u0103:
\u2013 Bine, atunci pleac\u0103 \u0219i ad\u0103 lucrurile furate.
Anica intr\u0103 \u00een \u0219opronul unde se p\u0103strau lemnele pentru foc \u0219i ie\u0219i de acolo, cu o pereche de blugi \u0219i cu un pulover.
Viorica \u00eenlemni. I se f\u0103cu un ghem \u00een g\u00e2t, care o sufoca \u0219i nu \u00eei permitea s\u0103 scoat\u0103 o vorb\u0103.
Dup\u0103 ce \u00eentocmi procesul verbal pe marginea cazului, mili\u021bianul \u00eei explic\u0103 Vioric\u0103i:<\/p>\n

\u2013 Are noroc c\u0103 e minor\u0103, \u00een caz contrar, ar fi trebuit s\u0103 steie la pu\u0219c\u0103rie. De data asta, a sc\u0103pat, o vom lua doar la eviden\u021b\u0103, la mili\u021bie. Dar matale \u0219i so\u021bul, o sa trebuiasc\u0103 s\u0103 fi\u021bi cu ochii \u00een patru la ea, dar lua\u021bi seama, nu o bate\u021bi.
Dup\u0103 acest caz, Anica nu mai merse la \u0219coal\u0103. \u00cei era ru\u0219ine s\u0103 dea ochii cu colegii, precum \u0219i cu \u00eenv\u0103\u021b\u0103torii.
Dar nici Viorica cu Gheorghe nu au for\u021bat-o s\u0103 mearg\u0103 la \u0219coal\u0103, ce folos de \u0219coal\u0103, dac\u0103 anul \u0219colar era deja pe sf\u00e2r\u0219ite \u0219i ea, oricum, r\u0103m\u00e2nea clasa.<\/p>\n

* * *<\/p>\n

La vreo lun\u0103 de la cazul cu furtul, Anica ie\u0219i, \u00eentr-o sear\u0103, din cas\u0103 \u0219i nu mai reveni.
O c\u0103utase \u00eentreaga familie peste tot, dar nu reu\u0219i s\u0103 o g\u0103seasc\u0103.
Ap\u0103ru acas\u0103 dup\u0103 trei zile, sara, c\u00e2nd \u00eennoptase de-a binelea \u2013 pe semne, cu scopul de a nu da ochii cu nimeni. C\u00e2nd intr\u0103 \u00een cas\u0103, ar\u0103ta a fi obosit\u0103 \u0219i aducea de la ea, a fum de \u021bigar\u0103.
Viorica cu Gheorghe se zb\u0103tuser\u0103 mult timp, s\u0103 afle de la ea, unde fusese \u00een acele trei zile, dar a\u0219a \u0219i nu au reu\u0219it s\u0103 scoat\u0103 din Anica, vreun cuv\u00e2nt. Nu strgaser\u0103 la ea \u2013 \u00een sufletul lor, ambii erau acum, bucuro\u0219i c\u0103 \u0219i-au v\u0103zut copilul viu \u0219i nev\u0103t\u0103mat acas\u0103, c\u0103ci, de, spuneau ei, s-ar fi putut \u00eent\u00e2mpla \u0219i mai r\u0103u, \u0219i-ar mai fi putut pune cap\u0103t zilelor.
Toat\u0103 vara, Anica st\u0103tuse acas\u0103 ajut\u00e2ndu-\u0219i, cu chiu, cu vai, p\u0103rin\u021bii la munca din gospod\u0103rie, dar c\u00e2nd veni toamna, ea refuz\u0103 din nou, s\u0103 plece la \u0219coal\u0103, unde s\u0103 repete clasa a \u0219aptea.
Cei de la \u0219coal\u0103 o sf\u0103tuiser\u0103 pe Viorica s\u0103 o dea la \u0219coala seral\u0103, unde ar putea absolvi opt clase. C\u0103ci dac\u0103 ai atestat de opt clase, spuneau ei, po\u021bi \u00eenv\u0103\u021ba la ora\u0219, o profesie.
Viorica a\u0219a \u0219i f\u0103cu. St\u0103tu de vorb\u0103 cu Anica \u0219i \u00eei explic\u0103 c\u0103 f\u0103r\u0103 atestat de opt clase, nu o va primi nicio \u0219coal\u0103 pentru a \u00eenv\u0103\u021ba o meserie. De aceea, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, Anica accept\u0103 s\u0103 frecventeze \u0219coala seral\u0103.<\/p>\n

* * *<\/p>\n

Dup\u0103 doi ani, cu mare chin, Anica absolvi \u0219coala seral\u0103 \u0219i \u00ee\u0219i ridic\u0103 atestatul de opt clase. La scurt timp dup\u0103 aceea, le spuse p\u0103rin\u021bilor c\u0103 pleac\u0103 la Chi\u0219in\u0103u s\u0103 \u00eenve\u021be de cus\u0103toreas\u0103. Viorica \u0219i Gheorghe chiar se bucurar\u0103 c\u00e2nd auzir\u0103 vestea. \u00cei d\u0103dur\u0103 50 de ruble de cheltuial\u0103, \u00eei umplur\u0103 geanta cu cele necesare \u0219i o trimiser\u0103 cu speran\u021ba c\u0103 poate greut\u0103\u021bile vie\u021bii o vor pune pe calea cea dreapt\u0103.
Dar a\u0219tept\u0103rile lor nu se adeveriser\u0103.
La doar dou\u0103 luni, Anica se \u00eentoarse acas\u0103. Era \u00eembr\u0103cat\u0103 \u00een alte haine dec\u00e2t cele cu care plecase, avea pantofi noi \u0219i purta pe um\u0103r, o po\u0219et\u0103 de dam\u0103, de culoare ro\u0219ie.
P\u0103rin\u021bilor, le r\u0103spunse c\u0103 la \u0219coala unde voia ea s\u0103 intre, concursul fusese prea mare \u0219i ea nu \u00eel sus\u021binuse, dar o alt\u0103 \u0219coal\u0103, a\u0219a \u0219i nu g\u0103sise.
St\u0103tu apoi, acas\u0103, o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, dup\u0103 care, \u00eei \u00een\u0219tiin\u021b\u0103 pe p\u0103rin\u021bi c\u0103 merge la B\u0103l\u021bi, poate c\u0103 acolo \u00ee\u0219i va g\u0103si o \u0219coal\u0103, unde s\u0103 \u00eenve\u021be o meserie.
Reveni \u0219i de la B\u0103l\u021bi, dup\u0103 dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, le spuse p\u0103rin\u021bilor c\u0103 nu reu\u0219ise s\u0103 g\u0103seasc\u0103 vreo \u0219coala. P\u0103rin\u021bii aveau suspiciuni c\u00e2t prive\u0219te spusele ei, dar nu o puteau deconspira, deoarece la orice \u00eentrebare, Anica avea deja preg\u0103tite, mai multe r\u0103spunsuri.<\/p>\n

Dar minciuna, odat\u0103 \u0219i odat\u0103, iese la iveal\u0103. Oamenii din sat \u00eencepeau a vorbi c\u0103 o v\u0103zuser\u0103 pe Anica urc\u00e2nd \u00een camioane mari. Se vede c\u0103 le \u021bine de ur\u00e2t \u0219oferilor de rute lungi, presupuneau ei.
C\u00e2nd auzi una ca aceasta, Viorica nu mai putea ie\u0219i din cas\u0103 de ru\u0219ine. O \u00eentreb\u0103 pe loc, pe Anica dac\u0103 e adev\u0103rat ceea ce vorbe\u0219te satul.
Da, r\u0103spunse Anica, dar m-am urcat \u00eentr-un camion de ocazie ca s\u0103 m\u0103 duc\u0103 la B\u0103l\u021bi. Cu ce am putut s\u0103 m\u0103 duc la B\u0103l\u021bi, dac\u0103 nu avem autobuz din sat? Auzindu-i r\u0103spunsul, Viorica nu mai avu \u00eentreb\u0103ri.<\/p>\n

* * *<\/p>\n

Peste c\u00e2teva luni, Anica \u00eei anun\u021b\u0103 pe p\u0103rin\u021bi c\u0103 pleac\u0103 la Stej\u0103reni pentru a-\u0219i c\u0103uta un loc de munc\u0103. Cineva \u00eei spusese c\u0103 policlinica raional\u0103 are nevoie de deretic\u0103toare.
La policlinic\u0103, responsabila de la sec\u021bia de cadre \u00eei confirm\u0103 faptul c\u0103 institu\u021bia are nevoie de personal, care s\u0103 fac\u0103 ordine \u00een birourile medicilor. Dar dup\u0103 ce \u00eei examin\u0103 pa\u0219aportul (buletinul de identitate \u2013 \u00een regimul sovietic \u2013 n.a.), o \u00eentreb\u0103:<\/p>\n

\u2013 Dar locuin\u021b\u0103 \u00een Stej\u0103reni, ai? Unde vei locui, doar nu cred c\u0103 vei veni \u00een toat\u0103 ziua de la Mirceni, la Stej\u0103reni, la lucru.
\u2013 Nu, nu am, r\u0103spunse Anica, dar \u00eemi voi c\u0103uta o gazd\u0103 aici, pe loc.
Specialista de la cadre o privi \u00eendelung pe Anica, f\u0103cu o pauz\u0103, dup\u0103 care, \u00eei zise:
\u2013 Dac\u0103 \u00eenc\u0103 n-ai, eu pot s\u0103 te ajut. Chiar peste drum de policlinic\u0103, locuie\u0219te mo\u0219 Ion. El e singur \u0219i mai are o camera liber\u0103, pe care ar putea s\u0103 \u021bi-o \u00eenchirieze, fiindc\u0103, p\u00e2n\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2na trecut\u0103, acolo a locuit, o sor\u0103 medical\u0103 de la noi, care s-a m\u0103ritat \u0219i s-a mutat cu traiul la b\u0103rbat.<\/p>\n

\u2013 Mul\u021bumesc, se bucur\u0103 Anica, numaidec\u00e2t, m\u0103 voi duce s\u0103 v\u0103d la el, de gazd\u0103.<\/p>\n

Dup\u0103 perfectarea actelor de angajare la serviciu, intr\u0103 \u00een birou, intendentul institu\u021biei, care \u00eei ar\u0103t\u0103 Anic\u0103i, \u00eenc\u0103perile \u00een care avea de f\u0103cut curat. \u00cei \u00eenm\u00e2n\u0103 apoi, patru chei de la birourile medicilor, precum \u0219i pe cea de la debaraua \u00een care urma s\u0103 \u00ee\u0219i p\u0103streze ea, inventarul de munc\u0103.<\/p>\n

* * *<\/p>\n

Anica g\u0103si repede, casa lui mo\u0219 Ion, chiar f\u0103r\u0103 s\u0103 mai \u00eentrebe de cineva, deoarece alte case, \u00een afar\u0103 de cea a lui mo\u0219 Ion, nu mai erau \u00een fa\u021ba cl\u0103dirii policlinicii raionale.
C\u00e2nd se apropie de poart\u0103, \u00eel z\u0103ri pe mo\u0219 Ion treb\u0103luind ceva prin curte.
\u2013 Bun\u0103 ziua, mo\u0219 Ion, \u00eei strig\u0103, de la poart\u0103, Anica, se poate la matale?
\u2013 Da, da, intr\u0103, o \u00eendemn\u0103 mo\u0219 Ion.
Afl\u00e2nd c\u0103 se angajase s\u0103 munceasc\u0103 la policlinic\u0103 \u0219i c\u0103 \u00ee\u0219i caut\u0103 un loc de trai, mo\u0219 Ion parc\u0103 se \u00eenveseli, c\u0103ut\u0103 apoi, \u00eendelung, la Anica \u0219i \u00eei zise:<\/p>\n

\u2013 \u0218tii, fetele care tr\u0103iesc la mine, au mare noroc. Numai ce, am m\u0103ritat o fat\u0103 de la voi, de la policlinic\u0103. A plecat de la mine, s\u0103pt\u0103m\u00e2na trecut\u0103, la b\u0103rbat, \u0219i camera unde a locuit ea, e liber\u0103. \u00cen ea este tot necesarul pentru trai: pat, albituri, mas\u0103, vesel\u0103, \u0219i altele.
\u2013 \u0218i c\u00e2t trebuie s\u0103 pl\u0103tesc pentru gazd\u0103?, se interes\u0103 Anica, dup\u0103 ce v\u0103zuse odaia.
\u2013 Dou\u0103sprezece ruble pe lun\u0103, r\u0103spunse mo\u0219 Ion, a\u0219a cum a pl\u0103tit, cealalt\u0103 fat\u0103.
\u2013 Bun, atunci, ne-am \u00een\u021beles, r\u0103spunse Anica, r\u0103m\u00e2n s\u0103 tr\u0103iesc la matale.<\/p>\n

* * *<\/p>\n

La \u00eenceput, lucrul de la policlinic\u0103 mergea strun\u0103. Chiar se \u00eendr\u0103gostise de aceast\u0103 munc\u0103 a ei \u0219i i se p\u0103rea c\u0103 nu exist\u0103 lucru mai bun ca al ei. Purt\u00e2nd permanent, capot alb \u0219i afl\u00e2ndu-se numai printre medici \u0219i infirmiere, l\u0103sa impresia c\u0103 era \u0219i ea, un lucr\u0103tor medical.
Chiar \u0219i s\u0103tenii, care o \u00eent\u00e2lneau \u00een holurile policlinicii, r\u0103m\u00e2neau uimi\u021bi v\u0103z\u00e2nd-o \u00een capot alb.
\u00cen cur\u00e2nd, noutatea c\u0103 Anica lucreaz\u0103 la policlinica raional\u0103, umplu Mircenii. Majoritatea oamenilor din sat \u00eei luau ap\u0103rarea, spun\u00e2nd c\u0103, dac\u0103 ar fi fost ea at\u00e2t de rea, nu ar mai fi primit-o nimeni s\u0103 lucreze \u00een birourile medicilor. Dar ce a fost \u00een tinere\u021be, aceea a fost, c\u0103ci cine nu gre\u0219e\u0219te c\u00e2nd e t\u00e2n\u0103r? Al\u021bii, iat\u0103, au absolvit \u0219coala cu note bune \u0219i foarte bune, \u0219i nu-\u0219i pot g\u0103si locul \u00een via\u021b\u0103.
\u0218i Viorica cu Gheorghe se mai lini\u0219tiser\u0103. De ce ar mai trebui rascolit trecutul nepl\u0103cut, ziceau ei, dac\u0103 acum, totul merge minunat…<\/p>\n

* * *<\/p>\n

Era o zi de luni, pe la opt diminea\u021ba, c\u00e2nd medicii se \u00eentruniser\u0103 \u00een \u0219edin\u021ba operativ\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2nal\u0103. \u00centre timp, Anica r\u0103mase s\u0103 fac\u0103 ordine \u00een biroul medicului pediatru. \u00cen \u00eenc\u0103pere, nu era nimeni \u00een afar\u0103 de ea.
F\u0103c\u00e2nd curat, observ\u0103 o geant\u0103 de dam\u0103, at\u00e2rnat\u0103 de speteaza unui scaun. Pe loc, parc\u0103 se trezi ceva \u00een ea, ceva ce o atr\u0103gea ca un magnet, s\u0103 vad\u0103 ce se afl\u0103 \u00een interiorul po\u0219etei. F\u0103r\u0103 s\u0103 stea mult pe g\u00e2nduri, deschise repede, geanta \u0219i, g\u0103sind \u00een ea, un portmoneu, \u00eel lu\u0103 \u0219i \u00eel ascunse \u00een buzunarul interior al rochiei. Ie\u0219i apoi, ca din pu\u0219c\u0103, din birou \u0219i ascunse portmoneul \u00een sertarul mesei din debaraua ei de serviciu. Reveni apoi \u0219i continu\u0103 s\u0103 fac\u0103 ordine, de parc\u0103 nu se \u00eent\u00e2mplase nimic.
Dup\u0103 ce termin\u0103 munca din biroul pediatrului, \u00eencuie \u00eenc\u0103perea \u0219i trecu s\u0103 fac\u0103 ordine la cel al medicului terapeut.<\/p>\n

* * *<\/p>\n

Pe la ora zece, c\u00e2nd se preg\u0103tea s\u0103 plece acas\u0103, Anica fu chemat\u0103 la biroul \u0219efei policlinicii, prin intermediul paznicului policlinicii. Pe loc, \u00een\u021belese despre ce era vorba. Ar trebui urgent, s\u0103 arunce portmoneul undeva, \u00eentr-un co\u0219 cu gunoi, g\u00e2ndi Anica. Dar cum s\u0103 o fac\u0103, dac\u0103 paznicul o a\u0219tepta s\u0103 se \u00eembrace?
\u2013 Pute\u021bi pleca, c\u0103 eu amu\u0219, vin singuric\u0103, \u00eei zise, Anica, paznicului.
\u2013 Nu, nu, protest\u0103 paznicul, \u0219efa policlinicii a spus c\u0103 trebuie s\u0103 venim \u00eempreun\u0103!<\/p>\n

* * *<\/p>\n

C\u00e2nd Anica intr\u0103 \u00een biroul \u0219efei policlinicii, acolo o a\u0219teptau \u0219i to\u021bi medicii \u00een biroul c\u0103rora, f\u0103cea, ea, curat.
\u2013 A\u0219az\u0103-te Anica, \u00eei zise \u0219efa policlinicii \u0219i continu\u0103: \u0219tii, ast\u0103zi, \u00een timp ce noi cu to\u021bii eram la \u0219edin\u021b\u0103, din geanta Margaretei Petrovna din cabinet, i s-a furat portmoneul, \u00een care se aflau documentele personale \u0219i banii. Cabinetu era \u00eencuiat, dar cheie de la el, ai doar tu. Nu ne-ai putea spune ce s-a \u00eent\u00e2mplat?
Anica st\u0103tea \u0219i nu \u0219tia ce s\u0103 r\u0103spund\u0103. S\u0103 spun\u0103 c\u0103 nu v\u0103zuse nimic, nu putea, fiindc\u0103 se temea s\u0103 nu i se verifice debaraua de serviciu, unde s\u0103 g\u0103seasc\u0103 portmoneul \u00een sertar. Tocmai acum, \u00een\u021belese c\u0103 f\u0103cuse o prostie, o prostie, care ar putea avea urm\u0103ri grave, dac\u0103 afl\u0103 mili\u021bia, pentru c\u0103 undeva, la mili\u021bie, mai este \u0219i dosarul despre furtul de la Mirceni.
\u201eNumai nu mili\u021bia!\u201d, g\u00e2ndi ea.
Dar \u0219efa parc\u0103 \u00eei citea g\u00e2ndurile.
\u2013 Dac\u0103 nou\u0103, nu vrei s\u0103 ne poveste\u0219ti, o avertiz\u0103 aceasta, atunci va trebui s\u0103 chem\u0103m mili\u021bia \u0219i \u00eei vei povesti mili\u021biei.
Asta era culmea.
Nu, nu, numai nu mili\u021bia, eu \u00eentorc singur\u0103 portmoneul, s\u0103ri ca ars\u0103, Anica.<\/p>\n

* * *<\/p>\n

Dup\u0103 ce predase, benevol, portmoneul furat, \u0219efa policlinicii o invit\u0103 pe Anica din nou, la ea \u0219i \u00eei ordon\u0103:
\u2013 Pune cheile de la cabinete pe mas\u0103 \u0219i, de ast\u0103zi, e\u0219ti eliberat\u0103 din lucru. \u0218i spune \u201emul\u021bumesc” c\u0103 nu am chemat mili\u021bia.
F\u0103r\u0103 a rosti vreun cuv\u00e2nt, Anica puse cheile pe mas\u0103 \u0219i ie\u0219i din birou.<\/p>\n

* * *<\/p>\n

Ulterior, hoin\u0103ri toat\u0103 ziua prin ora\u0219 ne\u0219tiind e s\u0103 fac\u0103 \u00een continuare. \u00cei treceau o mul\u021bime de g\u00e2nduri prin minte. Dar din toate ideile, care ce \u00eei veneau, nu i se p\u0103rea potrivit\u0103, niciuna.
Principalul e s\u0103 plec undeva, dar numai s\u0103 nu m\u0103 \u00eentorc \u00een sat, g\u00e2ndi ea \u00eentr-un final. Dar unde s\u0103 plec?
Muncise aproape o lun\u0103 de zile la policlinic\u0103, dar degeaba, leafa a\u0219a \u0219i nu o va mai primi. Dar banii pe gazd\u0103, lui mo\u0219 Ion, ar trebui s\u0103 \u00eei achite.<\/p>\n

* * *<\/p>\n

Seara, obosit\u0103 \u0219i fl\u0103m\u00e2nd\u0103, reveni acas\u0103. Fie ce o fi, se consol\u0103, ea, poate, mo\u0219 Ion nu m\u0103 mai alung\u0103…
Intr\u0103 \u00een cas\u0103 \u0219i numai cum \u00ee\u0219i l\u0103s\u0103 geanta pe scaun, se auzi, brusc, glasul lui mo\u0219 Ion.
\u2013 Anica, eu am, azi, o s\u0103rb\u0103toare. Am pr\u0103jit pe\u0219te \u0219i am f\u0103cut m\u0103m\u0103ligu\u021ba, poate s\u0103-\u021bi aduc ceva \u0219i \u021bie ori vii aici s\u0103 m\u0103n\u00e2nci cu mine?
\u201eMinunat, g\u00e2ndi Anica, de ce s\u0103 nu m\u0103 duc dac\u0103 m\u0103 cheam\u0103?\u201d. Dup\u0103 care, strig\u0103:
\u2013 Bun, mo\u0219 Ion, \u00eendat\u0103, vin!<\/p>\n

* * *<\/p>\n

C\u00e2nd intr\u0103 la mo\u0219 Ion \u00een camer\u0103, pe Anica, o a\u0219tepta o mas\u0103 boiereasc\u0103.
Pe l\u00e2ng\u0103 o farfurie cu pe\u0219te proasp\u0103t pr\u0103jit \u0219i o m\u0103m\u0103ligu\u021b\u0103, din care, \u00eenc\u0103, ie\u0219eau aburii, mai era pe mas\u0103, \u0219i o farfurie cu br\u00e2nz\u0103, alta \u2013 cu castrave\u021bi mura\u021bi, precum \u0219i un burluia\u0219 cu vin.
\u2013 \u0218ezi, nu te ru\u0219ina, o \u00eendemn\u0103 mo\u0219 Ion.
\u2013 Dar de ce s\u0103 m\u0103 ru\u0219inez, chiar \u00eemi este a m\u00e2nca \u2013 de diminea\u021b\u0103, nu am pus nimic \u00een gur\u0103, se justific\u0103 Anica.
De la bun \u00eenceput, numai cum m\u00e2ncaser\u0103 pu\u021bin, mo\u0219 Ion lu\u0103 burluie\u0219ul cu vin de pe mas\u0103 \u0219i \u00eei propuse:
\u2013 Eu am s\u0103-mi torn un p\u0103h\u0103rel de vin, poate s\u0103-\u021bi torn \u0219i \u021bie?
\u2013 Da, toarn\u0103, r\u0103spunse Anica.
Au luat c\u00e2te un p\u0103h\u0103rel cu vin, au mai servit din bucate, au mai vorbit, dup\u0103 care, mo\u0219 Ion o mai \u00eendemn\u0103:
Eu \u00eemi mai torn un p\u0103h\u0103rel de vin, poate vrei \u0219i tu?
\u2013 Da, da, po\u021bi s\u0103-mi torni, nu se ceru convins\u0103, Anica.
C\u00e2nd luar\u0103 p\u0103h\u0103relele \u00een m\u00e2n\u0103, Anica parc\u0103 \u00ee\u0219i aminti ceva.
\u2013 Stai, stai, mo\u0219 Ion, d\u2019apoi n-ai spus matale cu ce ocazie \u00eenchin\u0103m, ce s\u0103rb\u0103torim?
\u2013 E ziua mea de na\u0219tere, r\u0103spunse mo\u0219 Ion d\u00e2nd privirea \u00een jos, de parc\u0103 se ru\u0219inase c\u0103 va fi \u00eentrebat de v\u00e2rst\u0103.
\u2013 Hai, nu mai spune, se ar\u0103t\u0103 surprins\u0103, Anica. \u0218i c\u00e2\u021bi ani \u00eempline\u0219ti?
\u2013 65, r\u0103spunse mo\u0219 Ion.
\u2013 65\u2026!?, se mir\u0103 Anica, nu cred, eu nu \u021bi-a\u0219 fi dat at\u00e2ta niciodat\u0103, ar\u0103\u021bi t\u00e2n\u0103r, parc\u0103 ai avea vreo 40 de ani. Poate ar trebui s\u0103 \u00ee\u021bi cau\u021bi o nevast\u0103 \u0219i \u00eenc\u0103 una t\u00e2n\u0103r\u0103…
Mo\u0219 Ion z\u00e2mbi, o privi \u00eendelung pe Anica \u0219i deodat\u0103, sim\u021bi c\u0103 cuvintele Anicai parc\u0103 \u00eencepur\u0103 s\u0103-i dea puteri, s\u0103-l \u00eentinereasc\u0103, s\u0103-l readuc\u0103 la timpurile pe c\u00e2nd era fl\u0103c\u0103u \u0219i se \u00eent\u00e2lnea la nun\u021bi, la hramuri, cu fetele din sat.
\u2013 He-he-he\u2026, draga mea, r\u0103spunse mo\u0219 Ion, poate c\u0103 ar trebui s\u0103-mi caut o nevast\u0103. Dar \u0219tii, Anicu\u021bo, lumea asta-i mare, dar s\u0103-\u021bi g\u0103se\u0219ti o nevast\u0103 pe plac, e greu. \u0218i, dup\u0103 o mic\u0103 pauz\u0103, prelungi, hai s\u0103 mai \u00eenchin\u0103m \u0219i acest p\u0103h\u0103rel!
Dup\u0103 al doilea p\u0103h\u0103rel, Anica se \u00eenveseli. Vinul \u00eei dezlegase nu numai limba \u0219i g\u00e2ndurile, dar \u0219i comportamentul. Acum, mo\u0219 Ion deveni pentru ea, un fl\u0103c\u0103u de seama ei, cu care se putea discuta orice.
\u2013 Mo\u0219 Ion, dar de ce s\u0103-\u021bi cau\u021bi, m\u0103ta, nevast\u0103 prin lume, dac\u0103 nevasta \u021bi-a venit singur\u0103 \u00een casa matale?, \u00eel provoc\u0103, mai \u00een glum\u0103, mai \u00een serios, dup\u0103 o hab\u0103 de vreme, Anica.
\u2013 Da, g\u00e2ndit \u00een sinea sa, mo\u0219 Ion, chiar nici n-am visat la una ca asta…
\u2013 Dac\u0103 spui tu, fie \u0219i-a\u0219a, Anicu\u021bo, se uni, mo\u0219 Ion.
\u00cen acea noapte, Anica r\u0103mase s\u0103 doarm\u0103 \u00een pat la mo\u0219 Ion…<\/p>\n

* * *<\/p>\n

A doua zi, imediat cum se trezi, Anica \u00eel rug\u0103 pe mo\u0219 Ion.
\u2013 \u0218tii, mo\u0219 Ion, eu nu am bani, de unde s\u0103 \u00ee\u021bi pl\u0103tesc pentru gazd\u0103: am fost eliberat\u0103 din lucru. Poate m\u0103 mai la\u0219i s\u0103 stau la mata p\u00e2n\u0103 \u00eemi g\u0103sesc un alt lucru \u2013 nu am la cine s\u0103 m\u0103 duc.<\/p>\n

Acum, mo\u0219 Ion chiar nu mai \u0219tia ce ar fi trebuit s\u0103 r\u0103spund\u0103.
\u0218i ce ar fi trebuit el, la urma urmei s\u0103-i spun\u0103? \u0218i cum ar trebui, el, acum, s\u0103 procedeze, c\u00e2nd Cel-de-Sus \u00eei adusese pe nea\u0219teptate, \u00een cas\u0103, o asemenea bucurie, de la care se sim\u021bea \u00een al nou\u0103lea cer, de fericire? Poate c\u0103 trebuia s\u0103 o \u00eentrebe din ce cauz\u0103 a fost eliberat\u0103 din lucru? S\u0103-i cear\u0103 bani pe gazd\u0103 sau, poate c\u0103 s\u0103 o goneasc\u0103? Nu, nu, el, a\u0219a ceva, nu era \u00een stare s\u0103 fac\u0103 \u00een niciun caz. Oare cine ar putea s\u0103-\u0219i ruineze propria fericire?
\u2013 Anicu\u021bo, \u00ee\u0219i reveni, dup\u0103 pu\u021bin timp, mo\u0219 Ion, po\u021bi s\u0103 r\u0103m\u00e2i mai departe la mine, totuna eu tr\u0103iesc singur, cred c\u0103 ne vom \u00een\u021belege.
Auzind \u201everdictul\u201d, Anica se bucur\u0103 nespus: tocmai la un astfel de r\u0103spuns, se a\u0219tepta, \u0219i ea.<\/p>\n

* * *<\/p>\n

Astfel, r\u0103m\u0103sese, Anica, s\u0103 locuiasc\u0103 \u00een continuare, \u00een casa lui mo\u0219 Ion.
Pentru lumea din jur, Anica era o simpl\u0103 fat\u0103, aflat\u0103 la gazd\u0103 \u0219i c\u0103reia, nimeni nu \u00eei acorda aten\u021bie. \u00cen schimb pentru mo\u0219 Ion, Anica era o comoar\u0103 c\u0103zut\u0103 din cer, la anii de b\u0103tr\u00e2ne\u021be.
Dar de ce s\u0103 dea cineva aten\u021bie, oare pu\u021bine fete vin de prin sate, \u00een centrul raional, la munc\u0103 \u0219i stau la gazd\u0103 \u00een case la b\u0103tr\u00e2ni?
De plat\u0103, nu a mai fost vorba \u00eentre ei vreodat\u0103. Totul era clar din prima sear\u0103. \u0218i cum putea mo\u0219 Ion, s\u0103 mai cear\u0103 bani pe gazd\u0103 de la o asemenea frumuse\u021be de fat\u0103?
Se \u00een\u021belegeau bine \u00eentre ei, dar fiecare f\u0103cea ceea ce considera de cuviin\u021b\u0103. Mo\u0219 Ion era mai toat\u0103 ziua, pe l\u00e2ng\u0103 cas\u0103, iar Anica, a\u0219a, mai mult pe drumuri. \u0218i pe unde umbla ea, nu mai \u0219tia nimeni.<\/p>\n

* * *<\/p>\n

La Stej\u0103reni, era un \u00eenceput de septembrie.
Un \u00eenceput de septembrie cu dimine\u021bi r\u0103coroase, cu p\u0103ianjeni plutind prin aer \u0219i cu zile uscate, \u0219i pline de soare.
Era at\u00e2t de lini\u0219te \u0219i cerul \u2013 at\u00e2t de senin, \u00eenc\u00e2t p\u0103rea c\u0103 nu mai exist\u0103 deja, \u00een aceast\u0103 lume, v\u00e2nt, care ar putea aduce m\u0103car vreun noura\u0219, care s\u0103 acopere pe vreo clip\u0103, soarele.
V\u0103zduhul era plin de miros de struguri \u0219i mere coapte.
Viespile fl\u0103m\u00e2nde \u0219i lacome mi\u0219unau peste tot, pe unde erau struguri \u0219i fructe ademenitoare.
Oameni, aproape c\u0103 nu se vedeau pe str\u0103zi. Se crea impresia c\u0103 toat\u0103 lumea ar fi plecat din ora\u0219 sau s-ar fi ascuns undeva la ordinul cuiva.
\u00cen realitate \u00eens\u0103, majoritatea oamenilor erau pe c\u00e2mpuri la colectat recolta, \u00eentruc\u00e2t, se \u0219tie, zilele frumoase pe timp de toamn\u0103, sunt num\u0103rate.
\u00centr-o asemenea zi de septembrie, pe la amiaz\u0103, Anica intr\u0103 \u00eentr-o osp\u0103t\u0103rie(cantin\u0103 \u2013 n. a.) din ora\u0219ul Stej\u0103reni.
Era fl\u0103m\u00e2nd\u0103 \u0219i voia s\u0103 \u00ee\u0219i cumpere m\u0103car o farfurie de bor\u0219(ciorb\u0103 \u2013 n. a.), c\u0103ci pentru altceva, nu-i ajungeau bani.
Dup\u0103 ce lu\u0103 farfuria cu bor\u0219, c\u0103ut\u0103 \u00een p\u0103r\u021bi, la mesele din sal\u0103, vreun loc liber, s\u0103 se a\u0219eze.
Aproape c\u0103 toate mesele erau ocupate, doar la una, era un singur b\u0103rbat.
Anica se apropie \u0219i \u00eel \u00eentreb\u0103:
\u2013 Sunt libere, locurile, pot s\u0103 stau?
\u2013 Da, da, pute\u021bi s\u0103 v\u0103 a\u0219eza\u021bi, r\u0103spunse b\u0103rbatul ridic\u00e2nd capul.
Anica \u00eel cercet\u0103 cu privirea.
Era un b\u0103rbat t\u00e2n\u0103r, de vreo 28 de ani, \u00eenalt, cu o constitu\u021bie atletic\u0103, cu p\u0103rul ondulat, de culoare blond\u0103 \u0219i cu ochii alba\u0219tri.
Pe speteaza scaunului, pe care era a\u0219ezat t\u00e2n\u0103rul, era ag\u0103\u021bat\u0103 o scurt\u0103 de piele, de culoare neagr\u0103, iar la picioarele lui, pe podea, se afla o casc\u0103 de motociclist.
C\u00e2t se poate de clar c\u0103 era un motociclist, care venise la osp\u0103t\u0103rie s\u0103 ia masa.
Frumos b\u0103rbat, g\u00e2ndi Anica, se pare c\u0103 e str\u0103in \u0219i, poate, nici nu-i \u00eensurat. Nu trebuie s\u0103 pierd a\u0219a o \u0219ans\u0103.
Anica \u00ee\u0219i lu\u0103 inima \u00een din\u021bi \u0219i \u00eel \u00eentreb\u0103:<\/p>\n

\u2013 S\u00eente\u021bi oaspete pe la noi, \u00een Stej\u0103reni?
\u2013 Da, confirm\u0103 b\u0103rbatul, sunt din Grigoreni, dar \u00een Stej\u0103reni, s\u00eent \u00een treac\u0103t.
\u2013 Din Grigoreni?, s\u0103ri Anica, acolo unde este Fabrica de Zah\u0103r?
\u2013 Da, b\u0103rbatul, eu chiar lucrez la aceast\u0103 fabric\u0103, ca maistru electromecanic, dar acum vin de la Chi\u0219in\u0103u, unde \u00eenv\u0103\u021b prin coresponden\u021b\u0103(f\u0103r\u0103 frecven\u021b\u0103 \u2013 n.a.), la Institutul Politehnic.
\u2013 Vai, ce \u00eent\u00e2lnire, se bucur\u0103 Anica, eu chiar vroiam s\u0103 m\u0103 duc la Fabrica de Zah\u0103r din Grigoreni. Nu \u0219ti\u021bi, s\u00eent, la fabric\u0103, locuri de lucru libere?
\u2013 Da, s\u00eent \u2013 acum, la fabric\u0103 s-a \u00eenceput sezonul de lucru \u0219i fabrica caut\u0103 \u00eenc\u0103, lucr\u0103tori. Te po\u021bi adresa la sec\u021bia de cadre a fabricii. \u0218tiu precis c\u0103 o s\u0103 te primeasc\u0103 la lucru. \u00cen caz c\u0103 vii la fabric\u0103, eu te pot ajuta, r\u0103spunse t\u00e2n\u0103rul \u0219i se ridic\u0103 s\u0103 plece.
\u2013 Dar cum \u00ee\u021bi spune \u0219i cum a\u0219 putea s\u0103 te g\u0103sesc dac\u0103 vin la fabric\u0103?, insist\u0103 Anica.
\u2013 \u00cemi spune Valentin Pascaru \u0219i \u00een caz c\u0103 vii la fabric\u0103, adreseaz\u0103-te la persoana de serviciu de la punctul de trecere pe teritoriul fabricii \u2013 ei m\u0103 cunosc to\u021bi \u0219i m\u0103 vor chema.
\u2013 Mul\u021bumesc, pe mine m\u0103 cheam\u0103 Anica \u0219i voi veni numaidec\u00e2t, exclam\u0103 ea, vesel\u0103.<\/p>\n

* * *<\/p>\n

Era \u00eentr-o zi de joi, pe la sf\u00e2r\u0219it de septembrie, \u00een jurul orei 15:00, c\u00e2nd persoana de serviciu, de la punctul de acces pe teritoriul Fabricii de Zah\u0103r din Grigoreni, se apropie de Valentin Pascaru \u0219i \u00eel inform\u0103 c\u0103 la intrare, \u00eel a\u0219teapt\u0103 o fat\u0103.
F\u0103r\u0103 s\u0103 b\u0103nuiasc\u0103 ceva, Valentin veni \u00eentr-acolo \u0219i, cum numai deschise u\u0219a s\u0103 ias\u0103 afar\u0103, \u00eenlemni pe loc.
\u00cen fa\u021ba lui, st\u0103tea Anica.
Purta o bluz\u0103 de culoare alb\u0103 \u0219i blugi mula\u021bi pe corp, decolorati, care \u00eei accentuau perfect, silueta superb\u0103.
P\u0103rul ei blond, de culoarea gr\u00e2ului copt, ondulat \u00een bucle mici, abia \u00eei atingea umerii.
Cu ochii alba\u0219tri, mari, cu privirea-i senin\u0103 \u0219i inocent\u0103, amintea de prin\u021besele din pove\u0219ti.
Era at\u00e2t de frumoas\u0103, \u00eenc\u00e2t Valentin se pierdu cu firea pentru c\u00e2teva clipe.
Salut, Valentin, \u00eei strig\u0103 radioas\u0103, Anica, iaca am venit, cum ne-am \u00een\u021b\u0103les.
Valentin se uit\u0103 la Anica \u0219i sim\u021bea cum un val de c\u0103ldur\u0103 \u00eei umple corpul din cap p\u00e2n\u0103 \u00een picioare.
\u201eVai, cum de n-am observat, eu, \u00eenc\u0103 la prima \u00eent\u00e2lnire, o a\u0219a frumuse\u021be?\u201d, cuget\u0103 \u00een sine, Valentin.<\/p>\n

\u2013 Buna, Ani\u0219oara, \u00ee\u0219i reveni Valentin, dup\u0103 c\u00e2teva clipe, cred c\u0103 ai vrut s\u0103 \u00ee\u021bi ar\u0103t unde-i Sec\u021bia de Cadre.
\u2013 Da, te-a\u0219 ruga s\u0103 m\u0103 aju\u021bi: \u0219tii, s\u00eent aici, \u00een Grigoreni, prima dat\u0103 \u0219i nu \u0219tiu pe nimeni, se justific\u0103 Anica.
\u2013 Dac\u0103-i a\u0219a, a\u0219teapt\u0103 pu\u021bin, amu\u0219 \u00eemi cer voie de la Nicolai Ivanovici, \u0219eful meu, \u0219i \u00eendat\u0103, m\u0103 \u00eentorc, r\u0103spunse Valentin.<\/p>\n

* * *<\/p>\n

Nicolai Ivanovici Gu\u021bu era, de fapt, inginerul-\u0219ef al Fabricii de Zah\u0103r. Era un b\u0103rbat ajuns aproape de v\u00e2rsta de pensionare \u0219i care toat\u0103 via\u021ba sa, muncise aici. Era respectat de \u00eentreg colectivul, de la conducerea \u00eentreprinderii, la cel mai nou angajat. Cuno\u0219tea la perfec\u021bie toate mecanismele \u0219i procesele de producere, ale fabricii \u0219i se p\u0103rea c\u0103 f\u0103r\u0103 el, f\u0103r\u0103 cuno\u0219tin\u021bele \u0219i \u00eendrumarea din partea lui, nu s-ar fi mi\u0219cat aici, niciun mecanism.
El \u00eel angajase la serviciu, pe Valentin Pascaru atunci c\u00e2nd acesta venise \u00een calitate de t\u00e2n\u0103r specialist, de pe b\u0103ncile \u0219colii.
\u00cel lu\u0103 pentru c\u0103 trebuia s\u0103 \u00eel ia, pentru c\u0103 era dator s\u0103 \u00eel ajute, pentru c\u0103 promisese c\u0103 \u00eei va fi ca un tat\u0103.
C\u00e2nd erau tineri, Nicolai Ivanovici \u0219i Victor, tat\u0103l lui Valentin, erau prieteni de nedesp\u0103r\u021bit, \u00ee\u0219i \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219eau reciproc totul: \u0219i binele, dar \u0219i r\u0103ul.
Atunci c\u0103nd tat\u0103l lui Valentin c\u0103zuse \u00een acel teribil accident rutier, Valentin avea doar trei ani\u0219ori.
Afl\u00e2nd de tragedie, Nicolai Ivanovici l\u0103s\u0103 totul balt\u0103 \u0219i porni \u00een fuga mare, s\u0103-l viziteze.
C\u00e2nd ajunse la spital, Victor z\u0103cea f\u0103r\u0103 cuno\u0219tin\u021b\u0103. Medicii afirmau c\u0103 nu are cum sc\u0103pa.
Nicolai Ivanovici \u00eel st\u0103tuse toat\u0103 noaptea l\u00e2ng\u0103 patul lui, \u00een speran\u021ba c\u0103 bunul s\u0103u prieten \u00ee\u0219i va reveni.
Spre diminea\u021b\u0103, Victor deschise ochii.
V\u0103z\u00e2nd una ca aceasta, Nicolai Ivanovici \u00eencepu s\u0103 pl\u00e2ng\u0103 de bucurie. Printre lacrimi, el \u00eencerc\u0103 s\u0103 \u00ee\u0219i \u00eencurajeze prietenul s\u0103 se \u021bin\u0103, s\u0103 fie tare, asigur\u00e2ndu-l c\u0103 totul va fi bine.<\/p>\n

\u2013 Nu, r\u0103spunse cu greu, Victor, eu \u0219tiu c\u0103 voi muri, dar te rog, promite-mi c\u0103 vei avea grij\u0103 pe viitor de Valentin.
\u2013 Bun, a r\u0103spuns Nicolai Ivanovici, eu \u00ee\u021bi promit c\u0103 \u00eei voi fi lui Valentin, ca un tata, dar tu \u021bine-te, fii tare, tu vei tr\u0103i, tu…
\u2013 Nu-u-u…, \u00eel \u00eentrerupse Victor \u0219i \u00eenchise ochii.<\/p>\n

Nicolai Ivanovici \u00ee\u0219i onorase promisiunea. De cum \u00eel luase pe Valentin la \u00eentreprindere, \u00eel \u00eenv\u0103\u021base de toate, a\u0219a, ca pe un fiu al s\u0103u, unde mai pui c\u0103 el nu avea copii. \u00cen doar trei ani, Valentin devenise unul dintre cei mai buni speciali\u0219ti, fiind avansat \u00een func\u021bia de maistru electromecanic al \u00eentregii fabrici. Ulterior, Nicolai Ivanovici \u00eel sf\u0103tuise pe Valentin s\u0103 \u00ee\u0219i continue studiile la sec\u021bia f\u0103r\u0103 frecven\u021b\u0103, la Institutul Politehnic din Chi\u0219in\u0103u.
\u0218i Valentin \u00eei urm\u0103 sfatul. \u00cel ascult\u0103 a\u0219a precum un fiu \u00ee\u0219i ascult\u0103 tat\u0103l.
Valentin avea deja un stagiu de activitate de vreo \u0219apte ani, c\u00e2nd fusese construit\u0103 o cas\u0103 de locuit pentru angaja\u021bii fabricii. \u021ain\u00e2nd cont de valoarea contribu\u021biei profesionale a lui Valentin, Comitetul Sindical \u00eei repartizase \u0219i lui, un apartament cu dou\u0103 od\u0103i. \u201eAre de-acum, anii, degrab\u0103 se va c\u0103s\u0103tori\u201d, spuneau ei.<\/p>\n

* * *<\/p>\n

\u00cen cur\u00e2nd, Valentin reveni \u0219i o conduse pe Anica la Sec\u021bia de Cadre.
Pot s\u0103 te felicit, Valentin, ori nu?, se ar\u0103t\u0103 curioas\u0103, responsabila pentru resurse umane.
\u2013 Nu, nu, se emo\u021bion\u0103 Valentin, Ani\u0219oara e-o cunoscut\u0103 de-a mea \u0219i vrea s\u0103 \u00eentre la lucru, la noi, la fabric\u0103.
\u2013 Dac\u0103 e-o cunoscut\u0103 de-a ta, atunci facem, se potoli \u0219efa sec\u021biei, avem loc liber la skladul(depozitul \u2013 n. a.) de materiale. Dar pentru c\u0103 Ani\u0219oara e cunoscuta ta, eu i-a\u0219 propune locul de zambuhalter(contabil-\u0219ef adjunct \u2013 n. a.). Numai c\u0103 pentru asta, ar trebui s\u0103 aib\u0103 la ea, m\u0103car atestatul de opt clase.
\u2013 Of, interveni atunci, Anica, eu nu am atestatul acum la mine, se poate ca eu s\u0103-l aduc data viitoare c\u00e2nd vin?
\u2013 Nu-i nimic, ai putea s\u0103-l aduci \u0219i data viitoare c\u00e2nd vii, fiindc\u0103 azi, totuna, nu dovedim s\u0103 facem documentele, o lini\u0219ti responsabila.<\/p>\n

\u201eMinunat, g\u00e2ndi Valentin, se poate de spus c\u0103 deamu-i primit\u0103 la lucru. Amu, c\u00e2nd Ani\u0219oara o s\u0103 lucreze tot la fabric\u0103, eu o s\u0103 pot mai des s-o v\u0103d \u0219i s\u0103 vorbesc cu ea…\u201d.<\/p>\n

* * *<\/p>\n

C\u00e2nd ie\u0219it de la Sec\u021bia de Cadre, Valentin sim\u021bi, brusc, c\u0103 \u00eencepu s\u0103 \u00eel cuprind\u0103 un sentiment de team\u0103. Avea frica c\u0103 Ani\u0219oara pleac\u0103 acum \u0219i cine \u0219tie dac\u0103 se va mai \u00eentoarce?
\u2013 \u0218i… ce facem mai departe?, \u00eentreb\u0103, \u00eentr-un t\u00e2rziu, Valentin.
\u2013 Nu \u0219tiu, \u0219ov\u0103i Anica, trebuie s\u0103 m\u0103 duc acas\u0103, s\u0103-mi aduc atestatul, da\u2018 nu \u0219tiu cu ce s\u0103 m\u0103 duc, c\u0103 aftobuze, azi, din Grigoreni, mai mult, nu mai s\u00eent \u2013
urm\u0103torul aftobuz o s\u0103 fie numai m\u00e2ne-diminea\u021b\u0103. Ar fi bine dac\u0103 a\u0219 g\u0103si, aici, un hotel, unde s\u0103 \u00eennoptez, dar m\u00e2ne, s\u0103 m\u0103 duc acas\u0103.
Dar de unde s\u0103 fie un hotel \u00eentr-un sat at\u00e2t de mic ca Grigoreni?
Valentin f\u0103cu o pauz\u0103, apoi, se \u00eencumet\u0103:
\u2013 Poate dormi \u00een apartamentul meu. Eu am primit de la fabric\u0103, cu trei luni \u00een urm\u0103, un apartament cu dou\u0103 camere. Cu p\u0103rere de r\u0103u, \u00eenc\u0103 nu am dovedit s\u0103-l \u00eenzestrez cu toat\u0103 mobila, dar se poate de locuit \u00een el. Ai putea dormi \u00eentr-o camer\u0103, eu voi dormi \u00een alta.
Anica \u00eel privi \u00eendelung pe Valentin, dup\u0103 care, se hot\u0103r\u00ee:
\u2013 Bine, merg la tine.
Dar cum s\u0103 reziste doi tineri, la o asemenea v\u00e2rst\u0103, s\u0103 doarm\u0103 \u00een od\u0103i \u0219i paturi diferite, \u00een acela\u0219i apartament?<\/p>\n

* * *<\/p>\n

A doua zi, c\u00e2nd se trezir\u0103, Anica spuse c\u0103 deja nu mai face s\u0103 se gr\u0103beasc\u0103 s\u0103 plece acas\u0103 dup\u0103 atestat, fiindc\u0103 totuna s\u00e2mb\u0103t\u0103 \u0219i duminic\u0103, sec\u021bia de cadre e \u00eenchis\u0103, dar p\u00e2n\u0103 luni, mai sunt \u00eenc\u0103 dou\u0103 zile.
Se bucur\u0103 \u0219i Valentin: \u201eLas\u0103 c\u0103 mai avem timp, o zi ori dou\u0103 nu vor mai schimba nimic, principalul c\u0103 Ani\u0219oara r\u0103m\u00e2ne la mine. Chiar \u0219i alimente are \u00eendeajuns in holodilnik(frigider \u2013 n.a.).
Dar Valentin trebuia s\u0103 plece la serviciu \u2013 era perioada sezonier\u0103 \u0219i activitatea Fabricii de Zah\u0103r era \u00een toi.
C\u00e2nd reveni seara, Valentin o g\u0103si pe Anica privind televizorul. \u00ce\u0219i g\u0103ti singur, ochiuri pr\u0103jite \u0219i un ceai, m\u00e2nc\u0103 \u0219i se \u00een\u021belese cu fata c\u0103 a doua zi, aceasta va trebui s\u0103 mearg\u0103 dup\u0103 atestat.
A doua zi, c\u00e2nd se trezir\u0103, Anica \u00eei spuse c\u0103 se simte r\u0103u \u0219i c\u0103 nu poate pleca, de aceea, r\u0103mase din nou la el.
C\u00e2nd Valentin se \u00eentoarse seara, de la munc\u0103, o g\u0103si pe Anica dormind. Pe mas\u0103, era o sticl\u0103 cu vin, golit\u0103 pe jum\u0103tate \u0219i un pahar.
Cele v\u0103zute, nu-i pl\u0103cur\u0103 lui Valentin.
Acum, el realiz\u0103 c\u0103 fu prins \u00eentr-o curs\u0103.
Nu voia s\u0103 fac\u0103 g\u0103l\u0103gie \u0219i s\u0103 o scoat\u0103 afar\u0103 for\u021bat pe Anica, \u00eei era ru\u0219ine, de aceea, \u00eei ceru Anic\u0103i s\u0103 plece a doua zi.
Dar nici a doua zi, Anica nu dori s\u0103 se urneasc\u0103.
\u2013 Te-ai folosit, doar, de mine, voi r\u0103m\u00e2ne aici \u0219i nu voi pleca nic\u0103ieri, poate sunt gravid\u0103, strig\u0103 ea.
\u2013 Valentin t\u0103cu \u0219i merse la serviciu, ne\u0219tiind cum s\u0103 procedeze \u00een continuare. Seara, intr\u00e2nd \u00een cas\u0103, dup\u0103 ziua de lucru, o g\u0103si beat\u0103 pe Anica la masa de la buc\u0103t\u0103rie. Pe mas\u0103, st\u0103tea deschis\u0103, urm\u0103toarea sticl\u0103 de vin din frigider.
V\u0103z\u00e2nd una ca aceasta, Valentin se hot\u0103r\u00ee:
\u2013 Nu m\u0103 intereseaz\u0103 nimic, azi, tu pleci.
Str\u00e2nse apoi, de prin cas\u0103, toate lucrurile Anic\u0103i, i le puse pe un scaun al\u0103turi de ea \u0219i \u00eei zise:
\u2013 \u00cembrac\u0103-te \u0219i pleac\u0103.
\u2013 Nu, nu voi pleca nic\u0103ieri, ripost\u0103, Anica.
Dac\u0103 tot refuza s\u0103 plece, Valentin \u00eencerc\u0103 s\u0103 o scoat\u0103 cu for\u021ba, afar\u0103, din apartament, dar nici acest lucru nu \u00eei reu\u0219i, deoarece Anica opunea rezisten\u021b\u0103.
V\u0103z\u00e2nd c\u0103 nici de voie, nici de nevoie, nu se d\u0103 dus\u0103, Valentin o aten\u021bion\u0103:
\u2013 Nu vrei s\u0103 pleci cu binele, atunci m\u0103 duc s\u0103 chem mili\u021bia! \u0219i se \u00eentoase spre ie\u0219irea din buc\u0103t\u0103rie.
La auzul cuv\u00e2ntului \u201emili\u021bia\u201d, Anica tres\u0103ri.
Nu se a\u0219teptase la o asemenea turnur\u0103.
S\u0103ri ca din pu\u0219c\u0103, de pe scaun, \u00eenh\u0103\u021b\u0103 un cu\u021bit de pe masa de buc\u0103t\u0103rie \u0219i se repezi la el.
Valentin, parc\u0103 sim\u021bind primejdia, se \u00eenturn\u0103 brusc, dar era prea t\u00e2rziu \u2013 Anica \u00eel lovise cu toat\u0103 puterea, cu cu\u021bitul \u00een um\u0103rul st\u00e2ng, al\u0103turi de piept.
S\u00e2ngele porni a curge din ran\u0103, \u0219uvoi.
V\u0103z\u00e2nd c\u0103 este r\u0103nit, Valentin o apuc\u0103 instinctiv, pe Anica, de g\u00e2t, cu ambele m\u00e2ini \u0219i \u00eencepu s\u0103 o stranguleze din toate puterile.
Av\u00e2nd m\u00e2inile libere, Anica \u00eel mai lovi o dat\u0103, pe Valentin, cu cu\u021bitul \u00een regiunea \u0219oldului st\u00e2ng, dar Valentin nu mai sim\u021bea deja, durerea.
La un moment dat, Valentin, observ\u00e2nd c\u0103 fata cade de pe picioare, \u00eencerc\u0103 s\u0103 o \u021bin\u0103, dar sim\u021bi c\u0103 \u0219i pe el, \u00eel l\u0103sau puterile. Se str\u0103duia din r\u0103sputeri s\u0103 se \u021bin\u0103 pe picioare, dar nu reu\u0219ea. Avea ame\u021beli puternice \u0219i aproape c\u0103 nu vedea nimic in jurul s\u0103u.
O l\u0103s\u0103 repede, pe Anica, la podea, dup\u0103 care, v\u0103z\u00e2nd ca prin cea\u021b\u0103, u\u0219a de la intrare, se apropie, cu greu, de aceasta, o deschise \u0219i strig\u0103 la vecinii de al\u0103turi, s\u0103 \u00eei sar\u0103 \u00een ajutor.
La strig\u0103tele lui Valentin, s\u0103riser\u0103 mai mul\u021bi vecini. Ei g\u0103sir\u0103 urgent, un garou medical, \u00eei legar\u0103 rana pentru a-i opri scurgerea de s\u00e2nge \u0219i chemar\u0103 ambulan\u021ba, \u0219i mili\u021bia.
Pentru Anica, orice ajutor era prea t\u00e2rziu. Ea z\u0103cea f\u0103r\u0103 suflare pe podeaua din buc\u0103t\u0103rie.<\/p>\n

* * *<\/p>\n

\u0218eful Mili\u021biei Judiciare, \u0218tefan Cibotaru, tocmai se afla la biroul mili\u021bianului de sector de la Grigoreni, atunci c\u00e2nd fu remis comunicatul despre tragedie.
A \u021binut-o numai \u00eentr-o fug\u0103, \u00eempreun\u0103 cu sectoristul, la apartamentul lui Valentin.
C\u00e2nd ajunser\u0103 \u00een apartament, Valentin \u0219edea culcat la podea, \u00een coridor \u0219i respira anevoie. \u00cen jurul lui, totul era pin de s\u00e2nge.
\u00cencredin\u021b\u00e2ndu-se c\u0103 fusese anun\u021bat\u0103 salvarea, \u0218tefan se apropie de Valentin, \u00eei verific\u0103 rana \u0219i, v\u0103z\u00e2nd c\u0103 s\u00e2ngele e oprit, se apropie de fata care z\u0103cea la podea av\u00e2nd \u00eenc\u0103, cu\u021bitul \u00een m\u00e2n\u0103, o privi atent \u0219i o recunoscu pe Anica.
Repede, \u00eei verific\u0103 pulsul \u0219i, afl\u00e2nd c\u0103 e moart\u0103, se apropie din nou, de Valentin.<\/p>\n

\u2013 De unde, s-a luat, Anica la tine, \u00een apartament?, \u00eel \u00eentreb\u0103 \u0218tefan.
\u2013 O \u0219ti\u021bi, tovar\u0103\u0219e maior?, \u00eel \u00eentreb\u0103, cu greu, Valentin. Nu \u0219tiam cine este \u0219i i-am dat drumul cu vreo patru zile \u00een urm\u0103, \u00een apartament, dar, pe urm\u0103, ea nu vroia s\u0103 plece. C\u00e2nd am venit azi, de la lucru, am g\u0103sit-o bat\u0103, dar c\u00e2nd i-am spus c\u0103 chem mili\u021bia, ea m-a lovit pe nea\u0219teptate, cu cu\u021bitul. \u00cenc\u0103 bine c\u0103 m-am \u00eentors \u0219i nu m-a nimerit \u00een spate. S\u00eent vinovat, eu am omor\u00e2t-o, tovar\u0103\u0219e maior, eu am omor\u00e2t un om…
\u00centre timp, \u00een apartament, intrar\u0103, lucr\u0103torii medicali \u00eempreun\u0103 cu Nicolai Ivanovici Gu\u021bu.
Echipa de salvare verificar\u0103 grabnic, starea lui Valentin \u0219i a Anic\u0103i, dup\u0103 care, unul dintre medici se apropie de \u0218tefan \u0219i \u00eei zise:
\u2013 Fata e moart\u0103, nu o putem ajuta cu nimic, dar pe b\u0103rbat, \u00eel lu\u0103m, trebuie s\u0103 ne gr\u0103bim \u2013 pulsul e slab. Dac\u0103 dori\u021bi s\u0103-l p\u0103zi\u021bi, atunci trebuie s\u0103 mearg\u0103 cineva din mili\u021bie cu noi.
Auzind acestea, sectoristul se oferi s\u0103 se deplaseze la spital pentru vreo trei ore, ca s\u0103 \u00eel \u00eeso\u021beasc\u0103 p\u00e2n\u0103 la instituirea pazei permanente.
\u2013 Nu, nu, \u00eel opri \u0218tefan, nu vom pune nicio paz\u0103. Cazul este \u00eenc\u0103 neclar, trebuiesc de f\u0103cut cercet\u0103rile. Voi lua\u021bi-l \u0219i pleca\u021bi, se adres\u0103, \u0218tefan, medicilor, principalul, acum, e via\u021ba \u0219i s\u0103n\u0103tatea lui. Noi \u00eel vom g\u0103si dac\u0103 ne va trebui.
Dup\u0103 ce Valentin fu luat cu ambulan\u021ba, Nicolai Ivanovici se apropie de \u0218tefan pentru a-l \u00eentreba:
\u2013 Tovar\u0103\u0219e maior, \u00eemi spune Nicolai Ivanovici Gu\u021bu, s\u00eent inginerul-\u0219ef al Fabricii de Zah\u0103r \u0219i Valentin mi-i ca un fiu, fiindc\u0103 a crescut f\u0103r\u0103 tat\u0103. \u0218ti\u021bi, e un b\u0103iat de\u0219tept \u0219i specialist bun, spune\u021bi-mi ce a fost aici? A\u0219 vrea s\u0103 \u0219tiu cum a ap\u0103rut aceast\u0103 t\u0103n\u0103r\u0103 la el \u00een apartanent, cine e ea \u0219i poart\u0103 Valentin vina \u00een moartea ei? Eu nu cred c\u0103 Valentin ar putea face una ca asta…
\u0218tefan \u00eel privi lung pe Nicolai Ivanovici \u0219i \u00eei spuse:
\u2013 Nicolai Ivanovici, acum e greu de spus ce s-a \u00eent\u00e2mplat aici, fiindc\u0103 eu singur \u00eenc\u0103, nu cunosc. Cazul trebuie la \u00eenceput, cercetat, trebuiesc f\u0103cute expertizele necesare. Una pot s\u0103 spun, fi\u021bi siguri: cazul va fi cercetat muni\u021bios \u0219i corect. \u0218i nu v\u0103 face\u021bi griji, principalul e ca Valentin s\u0103 se \u00eens\u0103n\u0103to\u0219easc\u0103. Dar cum Valentin se va \u00eens\u0103n\u0103to\u0219i, telefona\u021bi-mi \u0219i veni\u021bi cu el, la mine. Nu uita\u021bi, sus\u021bine\u021bi-l \u00een acest timp, acum el are nevoie de sus\u021binere.<\/p>\n

* * *<\/p>\n

Dup\u0103 opt luni de zile, la Judec\u0103toria de la Stej\u0103reni, avu loc \u0219edin\u021ba de judecat\u0103 pe cazul omorului Anic\u0103i Mardari.
La \u0219edin\u021b\u0103, din Mirceni, veniser\u0103 \u0219i Viorica cu Gheorghe.
\u00cen final, judec\u0103torul anun\u021b\u0103 sentin\u021ba: \u201ePascaru Valentin este recunoscut nevinovat, fiindc\u0103 a ac\u021bionat \u00een limitele de legitim\u0103 ap\u0103rare\u201d.
Dup\u0103 \u0219edin\u021b\u0103, Viorica \u0219i Gheorghe se apropiar\u0103 de Valentin \u0219i Viorica, cu lacrimi \u00een ochi, \u00eel lini\u0219ti:
\u2013 Valentin, noi nu vom ataca sentin\u021ba, cu toate c\u0103 rana din piept, ne arde \u0219i se pare c\u0103 nu se va mai vindeca niciodat\u0103. Dar stii, noi nu avem nicio dorin\u021b\u0103 de r\u0103zbunare. Cunoa\u0219tem de acum, tot ce s-a \u00eent\u0103mplat, ne-am mai interesat \u0219i despre tine, fiindc\u0103 avem cunoscu\u021bi \u00een Grigoreni, de aceea, vrem s\u0103-\u021bi spunem: tu ai fi putut fi un ginere minunat pentru noi, dar se vede c\u0103 soarta ne-a fost alta. Scuz\u0103 de toate ce s-au \u00eent\u00e2mplat.
\u00cen timpul \u00een care, Viorica i se adresa lui Valentin pl\u00e2ng\u00e2nd, Gheorghe t\u0103cea \u0219i se uita intr-o parte, str\u0103duindu-se s\u0103 \u00ee\u0219i ascund\u0103 lacrimile de Valentin.<\/p>\n

* * *<\/p>\n

Dar chiar \u0219i dup\u0103 asemenea tragedii, via\u021ba nu se opre\u0219te pe loc \u2013 ea continu\u0103.
Se mai scurse o jum\u0103tate de an, c\u00e2nd, \u00eentr-o diminea\u021b\u0103, la biroul lui \u0218tefan Ciubotaru, intrar\u0103 Nicolai Ivanovici cu Valentin.
Dup\u0103 ce se salutar\u0103 \u0219i f\u0103cur\u0103 un scurt schimb de replici, Nicolai Ivanovici \u00eei spuse:<\/p>\n

\u2013 Tovar\u0103\u0219e Cibotaru, noi am venit la dumnevoastre s\u0103 v\u0103 mul\u021bumim pentru toate ce a\u021bi f\u0103cut pentru Valentin. \u0218ti\u021bi, eu am ie\u0219it, cu o lun\u0103 \u00een urm\u0103, la pensie, dar Valentin a fost numit \u00een func\u021bia de inginer-\u0219ef \u00een locul meu. F\u0103r\u0103 dumneavoastre, asta nu s-ar fi \u00eent\u00e2mplat \u0219i soarta lui Valentin, acum, ar fi fost cu totul alta.
\u0218tefan \u00eei privi cu mirare \u0219i \u00eendelung, pe ambii, dup\u0103 care r\u0103spunse;
\u2013 Felicit\u0103rile mele, Valentin! Dar c\u00e2t \u021bine de ajutor, eu nu am f\u0103cut nimic deosebit pentru Valentin \u00een acest caz \u2013 eu mi-am \u00eendeplinit, pur \u0219i simplu, obliga\u021biunile mele de serviciu.
\u2013 A\u0219a-i, insist\u0103 Nicolai Ivanovici, noi am \u0219i venit s\u0103 v\u0103 spunem \u201emul\u021bumim\u201d pentru c\u0103 dumneavoastr\u0103 v-a\u021bi \u00eendeplinit obliga\u021biunile de serviciu, profesional, corect \u0219i cu cinste.
Dup\u0103 ce plecaser\u0103 Nicolai Ivanovici cu Valentin, \u0218tefan, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd singur, se ad\u00e2nci \u00een g\u00e2nduri.<\/p>\n

\u201eDa, medita el, ce timpuri au mai venit… C\u00e2t de pu\u021bin \u00eei trebuie, acum, unui om, de la un mili\u021bian, ca s\u0103 se simt\u0103 Om. \u00cei este deajuns doar ca mili\u021bianul s\u0103-\u0219i \u00eendeplineasc\u0103 obliga\u021biunile de serviciu profesionist, corect \u0219i cu cinste. O nimica toat\u0103. Dar a\u0219 fi putut, eu, oare, proceda …altfel?\u201d.<\/p>\n

Hamburg, 5 decembrie 2023<\/p>\n\n\n

\n
\n

\"\"Profil de Autor: Nicolae GREJDIERU<\/h1>\n

Nicolae Grejdieru<\/b> (n. 19 noiembrie 1957, S\u00e2ngerei, Basarabia) este un prozator contemporan a c\u0103rui oper\u0103 este profund marcat\u0103 de o carier\u0103 de excep\u021bie \u00een domeniul juridic \u0219i al ordinii publice. Licen\u021biat \u00een Drept \u0219i absolvent al \u0218colii Superioare a Ministerului de Interne, autorul aduce \u00een literatur\u0103 precizia unui fin observator al psihologiei umane.<\/p>\n

\ud83c\udf96\ufe0f O Carier\u0103 Dedicat\u0103 Legii \u0219i Integrit\u0103\u021bii<\/h3>\n

Parcursul s\u0103u profesional este unul impresionant, parcurg\u00e2nd toate etapele ierarhice \u00een cadrul organelor de poli\u021bie din Republica Moldova:<\/p>\n