{"id":4893,"date":"2025-12-02T12:29:11","date_gmt":"2025-12-02T12:29:11","guid":{"rendered":"https:\/\/poduridedor.uslr.md\/?p=4893"},"modified":"2025-12-02T13:42:15","modified_gmt":"2025-12-02T13:42:15","slug":"florian-copcea-modelul-de-existenta-al-lui-eugen-simion-in-viziunea-lui-mihai-cimpoi","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/poduridedor.uslr.md\/?p=4893","title":{"rendered":"Florian COPCEA: Modelul de existen\u021b\u0103 al lui Eugen SIMION \u00een viziunea lui Mihai CIMPOI"},"content":{"rendered":"
\n

\"\"\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Figur\u0103 canonic\u0103, emblematic\u0103, a literaturii rom\u00e2ne, Mihai Cimpoi \u00eel trateaz\u0103 pe Eugen Simion, asemenea modului \u00een care Umberto Eco \u00eel trateaz\u0103 pe Baudelaire, ca pe o oper\u0103 deschis\u0103, proiectat\u0103 \u201e\u00eentre coduri de emitere \u0219i coduri de destina\u021bie\u201d. \u00cen limbajul curent, Mihai Cimpoi p\u0103trunde \u00een labirintul discursului ilocutoriu, respect\u00e2nd, evident, \u201ereguli de interpretare textual\u0103\u201d, nu pentru a recupera elementele reductibile ale unei retorici cu apartenen\u021b\u0103 la noul limbaj metacritic, ci pentru a sus\u021bine\/universaliza \u201emodelul de existen\u021b\u0103 al unui critic autentic, v\u0103z\u00e2nd \u00een aceasta un modus vivendi<\/i>, o ra\u021biune de a fi, o modalitate de autoconstruire a personalit\u0103\u021bii\u201d unui spirit estetic de mare for\u021b\u0103 \u2013 Eugen Simion.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Cu lucrarea \u201eModelul de existen\u021b\u0103 Eugen Simion\u201d<\/i> (Ed. Semne, Bucure\u0219ti, 2014), exegetul ne propune cheia de descifrare a operei \u201eexcelentului fenomenolog\u201d situat \u201emereu \u00eentr-un proces de disocieri, elucid\u0103ri, ierarhiz\u0103ri\u201d (p. 29). La drept vorbind, cuv\u00e2ntul descifrare<\/i> nu este cel mai inspirat pentru a demonstra mecanismul de p\u0103trundere \u00een substan\u021ba textelor simionene, dar l-am utilizat pentru a motiva demersul arhetipal al unui autentic demistificator de forme estetice \u0219i culturale clasice, \u0219i nu numai, care \u0219i-au p\u0103strat semnifica\u021biile, transfer\u00e2ndu-le \u00een postmodernitate.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Criticul este convins c\u0103 \u00eentreaga oper\u0103 literar\u0103 a lui Eugen Simion este un produs \u201ematerializat \u00een limbaj\u201d (Adrian Marino), suger\u00e2ndu-ne astfel c\u0103 \u201e\u00een cazul lui Eugen Simion, personalitatea intelectual\u0103 este inseparabil\u0103 de con\u0219tiin\u021ba intelectual\u0103\u201d \u0219i c\u0103 aceasta \u201eurmeaz\u0103 neab\u0103tut modelul Lovinescu, care-i place pentru voin\u021ba lui de a moderniza literatura rom\u00e2n\u0103 \u0219i pentru voin\u021ba lui de a face din critica rom\u00e2neasc\u0103 o institu\u021bie intelectual\u0103 \u0219i moral\u0103, bazat\u0103 pe ideea autonomiei esteticului\u201d<\/em> (p. 41).<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Inser\u021biile textuale ale enciclopedistului Mihai Cimpoi, operate \u00een interiorul inten\u021bionalit\u0103\u021bii operei autorului Fragmentelor critice<\/i>, nu reprezint\u0103 punctele de fug\u0103 ale lecturii (desigur, sistematice \u0219i, \u00een termeni barthesieni vorbind, pozitiviste), devenind \u201eobiect de dorin\u021b\u0103 a lectorului, o fantasm\u0103 \u00een care acesta se proiecteaz\u0103\u201d (p. 475), ci amplific\u0103 transgresiunea \u201einten\u021biei estetice a autorului\u201d c\u0103tre filosofia marelui \u201espirit al totalit\u0103\u021bii\u201d.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Mihai Cimpoi construie\u0219te, \u00een jurul cercurilor pe care ni le ofer\u0103 Eugen Simion \u00een interpretarea comprehensiv\u0103 a textelor sale (\u00een \u00eentregime capabile s\u0103 dialectizeze o literatur\u0103 de identificare), un cerc hermeneutic de reflec\u021bie. Urmare a acestui construct, Mihai Cimpoi ne introduce \u00een universul esen\u021bialmente cosmogonic al autorului Sfid\u0103rii retoricii. Jurnal german<\/i> (Bucure\u0219ti, 1985, p. 151), interesat \u201e\u00een cel mai \u00eenalt grad, orice metod\u0103 care duce mai departe, interpretarea \u0219i m\u0103 ajut\u0103 s\u0103 v\u0103d ceea ce impresionismul m\u0103 \u00eempiedic\u0103 s\u0103 v\u0103d: pivni\u021bele textului, nu numai suprafe\u021bele lui\u201d. Demonul teoriei care, indubitabil, \u00eei domin\u0103 at\u00e2t pe emitent, c\u00e2t \u0219i pe destinatar, asigur\u0103 o de necontestat\u0103 solidaritate dual\u0103 \u00eentre ace\u0219tia, ambii asum\u00e2ndu-\u0219i rolul de \u201edetoxificare\u201d a produc\u021biilor scriitorilor, asupra c\u0103rora \u00ee\u0219i direc\u021bioneaz\u0103 tirul critic pentru a \u201esalubriza\u201d c\u00e2mpul literar de non-valorile culturale. Conceptul ca atare, admitem, negre\u0219it poate avea sensul unei axiome, aceasta derul\u00e2ndu-se \u00een structura unui meta-limbaj paradigmatic, excelent implicitat de Autor \u0219i Emitent.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00cencercarea noastr\u0103 de interpretare a volumului \u201eModel de existen\u021b\u0103 Eugen Simion\u201d<\/i> inten\u021bioneaz\u0103 s\u0103 postuleze \u201esemiotica explicit\u0103 a textului\u201d (Lector in fabula<\/i>, Ed. Univers, Bucure\u0219ti, 1991, p. 78). Mihai Cimpoi nu destructureaz\u0103 textul lui Eugen Simion; din contr\u0103, \u00eel valorizeaz\u0103 sub o alt\u0103 gril\u0103, \u00eel integreaz\u0103 \u00eentr-o pluralitate de perspective nodale, capabile s\u0103 obiectiveze \u201etranscodajul\u201d (Jean Starobinski, Textul \u0219i interpretul<\/i>, Ed. Univers, Bucure\u0219ti, 1985, p. 59) al realit\u0103\u021bii \u201emereu re\u00eennoit\u0103 prin revizuirea ierarhiei axiologice pe care o dicteaz\u0103 fiecare oper\u0103 nou\u0103 important\u0103\u201d.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Observ\u0103m c\u0103 logosul<\/i> eruditului exeget, ipostaziat \u00een spectralitatea operei deschise a lui Eugen Simion, confer\u0103 o dubl\u0103 existen\u021b\u0103 multi-textelor supuse analizei. Cum spuneam ceva mai \u00eenainte, autorul Eugen Simion nu este abandonat de \u201ejudec\u0103torul\u201d Mihai Cimpoi, chiar dac\u0103 aser\u021biunile celui din urm\u0103 ne determin\u0103 s\u0103 accept\u0103m\/medit\u0103m ideile propuse de marii g\u00e2nditori ai lumii, bine portretiza\u021bi de ace\u0219tia. Efectul inculc\u0103 paradigme, acestea la r\u00e2ndu-le definind subiectul axiologic al actului de reprezentare a condi\u021biei duble a sinelui, \u00een temeiul formul\u0103rilor lui Roland Barthes. Nimic deci mai firesc dec\u00e2t s\u0103 ne asum\u0103m polisemia scriiturii lui Mihai Cimpoi: \u201ecriticul \u00ee\u0219i modeleaz\u0103, \u00een acest sens, \u0219i un anume fel de comportament moral \u0219i psihic mul\u00e2ndu-se pe modelul scriitorului modern care, sfid\u00e2nd retorica, devine un destructeur<\/i>, vorba lui Sartre, \u0219i g\u00e2ndind literatura \u00een termenii unei rupturi fundamentale: El nu face dec\u00e2t ceva constituit, acceptat, sacralizat.<\/i> Antonin Artaud spune lucrurilor pe nume:<\/em> orice scriere este (…) limita unei revolte pe care artistul modern (poetul, cu prec\u0103dere) o simte \u0219i-o afirm\u0103 sub diverse forme<\/i>\u201d.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0No\u021biunea de retoric\u0103 indic\u0103 unitatea circular\u0103 a unei analize ontologice prin care criticul \u2013 spune George C\u0103linescu \u2013 \u00eencearc\u0103 s\u0103 construiasc\u0103 personalitatea autorului, figura sa moral\u0103. Din aceste considerente, Mihai Cimpoi \u201e\u00ee\u0219i propune un demers intersubiectiv, hermeneutic prin excelen\u021b\u0103, o re-sim\u021bire, o re-g\u00e2ndire, o re-imaginare a interiorului operei (lui Eugen Simion \u2013 n.n.), o substituire a autorului prin asumarea rolului de subiect\u201d (p. 6). Pentru a argumenta necesitatea absolutiz\u0103rii valorii estetice a operei lui Eugen Simion, exegetul \u00ee\u0219i conduce excursul investig\u00e2nd organicist intertextele noii critici, m\u00e2nat nu de ambi\u021bia de a-i dubla vocea, ci de convingerea c\u0103 numai a\u0219a poate cunoa\u0219te \u201esecretul templului\u201d (A. Gilde, Pretextes<\/i>), opera\u021biune justificabil\u0103 pentru a identifica \u201esolu\u021bii pentru a elucida rela\u021bia creator-oper\u0103\u201d.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00centoarcerea autorului<\/em> ne d\u0103 posibilitatea de a-i aduce \u00een centrul discu\u021biilor, gloseaz\u0103 Mihai Cimpoi, printre al\u021bii, pe Roland Barthes, Jean-Pierre Richard, Jean Rousset, George Poulet, Sartre, I.A. Richards, P. Valery, Proust, Sainte-Beuve, T.S. Eliot, fiecare dintre ace\u0219tia fiind studiat sub aspectul \u00een care a influen\u021bat, epistemologic \u0219i pragmatic, modelul interpret\u0103rii propus\/utilizat\/contextualizat de Eugen Simion. Trebuie eviden\u021biat\u0103 strategia lectorului care, spre a fascina \u0219i sus\u021bine demonstra\u021bia, apeleaz\u0103 la elementele intertextualit\u0103\u021bii. Dintr-un \u00eenceput am fost de p\u0103rere c\u0103 \u201edivaga\u021biile\/devia\u021biile\u201d criticului Mihai Cimpoi au darul de a decripta conven\u021biile semiotice, de a ne familiariza cu realit\u0103\u021bile-limit\u0103 ale \u00een\u021belegerii noastre: opera de art\u0103, despre care ne vorbe\u0219te \u00een Pagini de critic\u0103 literar\u0103, I<\/i> (Ed. Academiei Rom\u00e2ne, Bucure\u0219ti, 2006, p. 322).<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Mihai Cimpoi, hermeneut cu o larg\u0103 respira\u021bie umanist\u0103 \u0219i filozofic\u0103, \u00ee\u0219i raporteaz\u0103 continuu func\u021biile logicii la reperele blagiene \u2013 ecstatice, n\u0103sc\u0103toare de st\u0103ri \u201e\u00een afar\u0103 de sine\u201d \u0219i gener\u00e2nd \u201eevadarea centrului \u00een afar\u0103 de cerc\u201d, adic\u0103 \u00een afara \u201etemplului\u201d. Sensul ecstaziei<\/em> lui Mihai Cimpoi este acela de a re\u021bine c\u0103, din orice unghi ar fi studiat \u201edeclicul hermeneutic\u201d al lui Eugen Simion, constructivismul \u0219i eclectismul s\u0103u spiritual sincronizeaz\u0103 poten\u021bialul s\u0103u critic la \u201emodul de Fiin\u021b\u0103 existen\u021bial\u201d, obligatoriu \u00een literatur\u0103. Tocmai de aceea, Mihai Cimpoi constat\u0103: \u201eHomo universalis<\/i>, Eugen Simion trateaz\u0103 cu severitate articul\u0103rile precare, impreciziile \u00een definire \u0219i formulare, dibuirile \u0219i orbec\u0103irile pe c\u0103ile cunoa\u0219terii\u201d (p. 122).<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Asemenea lui Mihai Cimpoi, \u0219i Eugen Simion este un \u201efilozof al fiin\u021bei\u201d (p. 123), drept pentru care trece fiecare din lucr\u0103rile realizate prin filtrul unei g\u00e2ndiri ermeneutice, dominat\u0103 de idee \u0219i de ceea ce numim \u2013 Fiin\u021b\u0103.<\/em> Astfel textul, ca s\u0103-l urm\u0103m pe R. Barthes, devine rezultatul unui fapt de con\u0219tiin\u021b\u0103, capabil s\u0103 demonstreze at\u00e2t existen\u021ba autorului, c\u00e2t \u0219i a universului unde, esen\u021bialmente, s-a format. Ce este, pentru Mihai Cimpoi, criticul dec\u00e2t un \u201eom de cultur\u0103, care crede cultura ca \u0219ans\u0103 de supravie\u021buire a omului \u0219i spa\u021biu al libert\u0103\u021bii\u201d (p. 76), sincronizat la valorile umanit\u0103\u021bii: \u201eCeea ce putem remarca mai pu\u021bin la al\u021bi critici, este la Simion, o simbioz\u0103 a variantelor \u0219i invariantelor personalit\u0103\u021bii sale. El este un meditativ \u00een mi\u0219carea \u0219i \u00een schimbarea dialectic\u0103, f\u0103r\u0103 a-\u0219i schimba marca (de)ontologic\u0103, datele structural fundamentale. Figur\u0103 dinamic\u0103, agitat\u0103, dar resping\u00e2nd agita\u021bia conjunctural\u0103, de moment, nu accept\u0103 clasificarea definitiv\u0103 a sc\u0103rii valorilor, consider\u00e2nd relectura ca fiind ceva logic \u0219i \u00een firea lucrurilor. \u00ce\u0219i schimb\u0103, prin urmare, instrumentarul, se remodeleaz\u0103 dup\u0103 starea de spirit a z\u0103rilor \u0219i etapelor<\/em> care instituie paradigme socio-culturale, se repliaz\u0103 asupra lui \u00eensu\u0219i, se confrunt\u0103 cu cele ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een epoc\u0103 \u0219i \u00een societate. Spiritul polemic se exercit\u0103 \u00eempreun\u0103 cu spiritul remodelator permanent, care-i propune, \u00een afar\u0103 de fidelitatea fa\u021b\u0103 de sine \u0219i fa\u021b\u0103 de propriile fantasme, reconsider\u0103rile valorice ale timpului, ale noilor optici, stiluri, paradigme. Este \u00eencercat de \u00eentreb\u0103rile de sine, eminescian vorbind, de moment de (auto)revolt \u0219i libertate<\/span>, oscileaz\u0103 \u00eentre pragmatosfer\u0103<\/i> \u0219i logosfer\u0103<\/i> (termenii \u00eei apar\u021bin lui Michel Tournier), prima fiind individual\u0103, confiden\u021bial\u0103, taciturn\u0103, iar cea de-a doua \u2013 colectiv\u0103, public\u0103, vorb\u0103rea\u021b\u0103, bazat\u0103 pe tinere\u021bea spiritului (care presupune blugi \u0219i geac\u0103 tinereasc\u0103)\u201d (p. 58). \u0218i \u00een continuare: \u201eRoland Barthes, mult citat \u00een eseuri, \u00een Timpul tr\u0103irii, timpul m\u0103rturisirii<\/i> \u0219i \u00een Convorbirile cu Andrei Grigor<\/i>, stabile\u0219te c\u0103 pentru a putea studia ceea ce deosebe\u0219te structuralismul de alte moduri de g\u00e2ndire, trebuie s\u0103 ne \u00eentoarcem la cupluri precum semnificant \u2013 semnificat<\/i> (care reprezint\u0103 modelul lingvistic de origine saussurian\u0103) \u0219i la acela de sincronic-diacronic<\/i> (care presupune o revizuire a no\u021biunii de istorie)\u201d (p. 112) \u0219i: \u201eEugen Simion surprinde func\u021bionarea unui mecanism, iar\u0103\u0219i diabolic, al inversiunii: nega\u021biunile admirabile <\/em>devin frumoase, estetiz\u00e2nd prin excesiva lor acumulare pesimismul s\u0103u radical\u201d (p. 120).<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Nu vom \u00eencheia aceast\u0103 exegez\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 invoc\u0103m pozi\u021bia manierist\u0103, cu care deja suntem obi\u0219nui\u021bi, fa\u0163\u0103 de modernitate \u0219i postmodernitate, \u00een ansamblul lor. Plec\u00e2nd de la jonc\u021biunea comentariilor sale cu cele ale lui Eugen Simion, criticul face un excelent excurs despre modul \u00een care este perceput modernismul, \u00een special \u00een literatura contemporan\u0103, supus\u0103 controlului prin prisma teoriilor sincronice ale artizanilor curentului \u00een discu\u021bie. De aici, sus\u021bine el, decizia, cu recurs la metod\u0103, a lui Eugen Simion de a redefini conceptul de \u201eorientare a spiritului\u201d c\u0103tre un fenomen bine instrumentat de Mihai Cimpoi: \u201eModernitatea din epoca modernit\u0103\u021bii ca atare este cea care intereseaz\u0103 ca orientare a spiritului, ca fel de a fi esen\u021bialmente opozitiv \u0219i ca doctrin\u0103 estetic\u0103, esen\u021ba acesteia fiind greu de surprins, c\u0103ci este vorba de un amestec babelic de categorii, criterii, planuri \u0219i de un mod de a g\u00e2ndi lumea \u00eentr-un chip excesiv de maniheist. \u00cen toat\u0103 aceast\u0103 avalan\u0219\u0103, \u00een care se insinueaz\u0103 incertul, at\u00e2t de nefamiliar lui Simion, sunt c\u0103utate contururile ra\u021bionaliste ale unor tabele, care sunt \u0219i nu sunt elocvente. Sunt panoramate, mai \u00eent\u00e2i, preciz\u0103rile teoretice general acceptate \u2013 de la Barth \u0219i Habermas la Ihab Hassan:<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a01. Modernismul are tendin\u021ba de a cultiva limbajul \u0219i tehnica \u00een defavoarea con\u021binutului (John Barth);<\/i><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a02. Modernitatea \u00eenseamn\u0103 prevalen\u021ba unei filozofii a subiectivit\u0103\u021bii (J\u00fcrgen Habermas);<\/i><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a03. Modernitatea se caracterizeaz\u0103 prin:<\/p>\n

a) proiectul universalist al civiliza\u021biei;<\/p>\n

b) \u00eencrederea total\u0103 \u00een progresul tehnico-\u0219tiin\u021bific;<\/p>\n

c) st\u0103p\u00e2nirea ra\u021bional\u0103 a existentului;<\/p>\n

d) sensul constructiv al istoriei (Christine Buci-Gluksmann);<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a04. Modernitatea are istoria, filozofia ei de existen\u021b\u0103, fantasmele, bolile, miturile, tehnicile, nihilismele, vizionarismul \u0219i c\u0103derile (decep\u021biile), are avangarde \u0219i contra-avangarde, care se manifest\u0103 diferit \u00een fiecare cultur\u0103 na\u021bional\u0103.<\/i> Este drept c\u0103 spiritul modern presupune (mai mult: impune) un spirit sincronic, o interna\u021bionalizare a temelor, o viziune comun\u0103, care este ceva mai mult dec\u00e2t o ac\u021biune comun\u0103 (cum \u00eei scrie Rimbaud, \u00een 15 mai 1871, lui Paul Demeny: \u00abpoezia nu va mai mima ac\u021biunea, ea va merge \u00eenainte\u00bb<\/i>) cum vom vedea de\u00eendat\u0103 \u2013 procesul sincroniz\u0103rii \u00eent\u00e2mpin\u0103 \u00een cultur\u0103, ceea ce E. Lovinescu nume\u0219te filtrul diferen\u021bierii. Din distingerile lui Ihab Hassan, sunt men\u021bionate: gre\u0219eala de a confunda modernitatea cu avangarda, care reprezint\u0103 doar o v\u00e2rst\u0103 a modernit\u0103\u021bii, crezut\u0103 de Simion, rebel\u0103, eretic\u0103, negatoare. Modernitatea este caracterizat\u0103 de unii ca fiind rece <\/em>\u0219i hieratic\u0103, hipotactic\u0103 \u0219i<\/em> formalizant\u0103, \u00een timp ce postmodernitatea ar fi ludic\u0103, paratactic\u0103 \u0219i deconstruc\u021bionist\u0103.<\/em><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Tabelul dihotomic al lui Ihab Hassan se prezint\u0103 astfel:<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0modernismul presupune finalitate, ierarhie, st\u0103p\u00e2nire\/logos, crea\u021bie\/totalizare, sintez\u0103, gen literar, semantic\u0103, metafor\u0103, paranoia, metafizic\u0103, transcenden\u021b\u0103;<\/i><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0postmodernismul are drept categorii definitorii: jocul, anarhia, epuizarea\/t\u0103cerea, declara\u021bia\/deconstruirea, antiteza, textul\/intertextul, retorica, metonimia, schizofrenia, ironia, imanen\u021ba.<\/i><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Printr-o deschidere st\u0103ruitoare de paranteze, tabelul fenomenologic se amplific\u0103 considerabil, axial\u0103 fiind considerat\u0103 heideggeriana reg\u00e2ndire \u0219i reg\u0103sire a omului \u00een<\/em> uitarea fiin\u021bei<\/i>\u201d (p. 79-80).<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Eugen Simion, ne avertizeaz\u0103 Mihai Cimpoi, stipuleaz\u0103 c\u0103 modernitatea rom\u00e2neasc\u0103 este, totu\u0219i, sincronizat\u0103 la cea european\u0103, fapt care probeaz\u0103 valen\u021bele literaturii rom\u00e2ne, racordat\u0103 ireversibil la arhetipurile universale:<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a01. Modernitatea rom\u00e2neasc\u0103 \u00eencepe prin a recupera tradi\u021bia cultural\u0103, prin ceea ce am putea denumi azi canonicitatea<\/em> (\u00een sensul lui Harold Bloom). Preromanticii apar odat\u0103 cu clasici\u0219tii \u00eent\u00e2rzia\u021bi \u0219i romanticii pozitivi<\/em> (C\u0103linescu), scriind \u00een acela\u0219i timp cu autorii de satire \u0219i epistole; primii moderni pun arta \u00een slujba politicii na\u021bionale, pornind de la gramatic\u0103.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a02. Constituirea modernit\u0103\u021bii rom\u00e2ne\u0219ti s-a f\u0103cut sub presiunea Europei \u0219i cu teama de a nu o deziluziona.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a03. Momentul Eminescu este precizat ca \u021bin\u00e2nd nu doar de romantismul \u00eent\u00e2rziat; este un ultim mare romantic european \u0219i un mare liric care d\u0103, prin infuzia de spiritualitate r\u0103s\u0103ritean\u0103 \u0219i nordic\u0103 (germanic\u0103), o alt\u0103 dimensiune a romantismului european:<\/em> Un poet care deschide enorm poezia spre metafizic\u0103 \u0219i introduce \u00een poem, miturile fundamentale ale existen\u021bei, dintr-o perspectiv\u0103 \u0219i cu o conota\u021bie pe care, p\u00e2n\u0103 la el, poezia rom\u00e2neasc\u0103 nu o cunoscuse.<\/i> Descoperim \u00een poezia lui, ecouri baudelairiene \u0219i nervaliene, dar, \u00een esen\u021b\u0103, Eminescu consider\u0103 modernitatea (\u00een sfera social\u0103 \u0219i \u00een art\u0103) o vorb\u0103 goal\u0103<\/em> (Fragmente critice, V<\/i>, Bucure\u0219ti, 2007, p. 160). Introducerea tuturor formelor noi de cultur\u0103 s-a f\u0103cut, dup\u0103 Eminescu, f\u0103r\u0103 controlul, f\u0103r\u0103 elementul moderator al tradi\u021biilor trecutului. Bine\u00een\u021beles c\u0103, \u00een poezie, Eminescu este mai deschis filosofiei \u0219i poeziei moderne.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a04. Saltul spre modernitate se face prin Macedonski, care realizeaz\u0103 o sintez\u0103 de romantism \u00eent\u00e2rziat, de parnasianism \u0219i simbolism incipient, mi\u0219carea poetic\u0103 din care vor ie\u0219i, ceva mai t\u00e2rziu, doi poe\u021bi: Bacovia, produs al simbolismului, \u0219i Arghezi, cel mai mare poet al secolului al XX-lea.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a05. Modernitatea rom\u00e2neasc\u0103 \u00eel are drept moment principal pe Arghezi, pornit din simbolismul de specie baudelairian\u0103, dar care \u00ee\u0219i construie\u0219te un univers propriu prin fuziunea de universuri \u2013 cel religios, lumea boabelor \u0219i a f\u0103r\u00e2melor, cele degradate, cel al copil\u0103riei.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a06. Prin modernism, E. Lovinescu \u00een\u021belege autonomia esteticului, intelectualizarea (poeziei), evolu\u021bia (prozei), de la sat la ora\u0219, \u0219i de la liric la obiectiv, sincronizarea literaturii cu mi\u0219carea de idei a timpului.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a07. Blaga \u0219i Ion Barbu sunt alte dou\u0103 puncte de reper: unul reprezint\u0103 expresionismul, cel de-al doilea hermetismul mallarm\u00e9an \u0219i balcanismul. Barbu \u00eel respinge pe Arghezi pentru poezia intelectual\u0103 \u0219i prea epic\u0103.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a08. Momentul avangardei este bogat, fecund \u0219i de lung\u0103 durat\u0103: Br\u00e2ncu\u0219i, Tzara, Ilarie Voronca, Victor Brauner, Gherasim Luca, suprareali\u0219ti \u0219i chiar oniri\u0219ti (Dimov, \u021aepeneag).<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a09. Modernismului lovinescian, i se opune clasicismul c\u0103linescian. Modernismul a p\u0103truns mai greu \u00een epic\u0103, de\u0219i modelele \u00een vog\u0103 au fost \u00eembr\u0103\u021bi\u0219ate f\u0103r\u0103 ocoli\u0219uri \u2013 modelul Gide, modelul Proust, modelul Joyce (Mircea Eliade) \u0219i f\u0103r\u0103 a p\u0103r\u0103si realismul \u00een favoarea prozei de analiz\u0103 (Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, Anton Holban).<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a010. Modernitatea rom\u00e2neasc\u0103 pare a fi \u00eencheiat\u0103 \u00een 1941, odat\u0103 cu \u00eenregistrarea ei \u00een Istoria…<\/i> lui C\u0103linescu \u0219i impunerea ideologic\u0103 a realismului socialist.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a011. Momentul \u201960<\/i> (St\u0103nescu, Sorescu, Dimov, Blandiana, P\u0103unescu, Ioan Alexandru), momentul onoric<\/em> (Dimov, \u021aepeneag, Mazilescu, T\u0103nase), noul roman, textualismul,<\/em> care preia procedee ale suprarealismului, sfideaz\u0103 canoanele ideologice ale timpului.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a012. A primit modernitatea rom\u00e2neasc\u0103 de la modernitatea european\u0103 \u0219i ce i-a putut da?, se \u00eentreab\u0103 criticul; \u0219i r\u0103spunde: a primit, dup\u0103 cum s-a v\u0103zut, un num\u0103r de modele, pe care le-a adaptat spiritului rom\u00e2nesc. Marea poezie se datoreaz\u0103 acestei influen\u021be modelatoare: Bacovia, Arghezi, Blaga, Barbu, St\u0103nescu. Ceea ce a dat, este \u0219i mai impun\u0103tor: de la Br\u00e2ncu\u0219i la Tzara, Eugen Ionescu \u0219i Cioran (un nihilist \u00een interiorul modernit\u0103\u021bii).<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Am putea spune, conchide Eugen Simion, c\u0103 modernitatea rom\u00e2neasc\u0103 a trimis \u00een Europa, (\u00eendeosebi \u00een Fran\u021ba), un contingent important de detonatori\u201d (p. 82-84).<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Am extras acest lung pasaj din Modelul de existen\u021b\u0103 Eugen Simion<\/i>, din dorin\u021ba expres\u0103 de a eviden\u021bia arhitectura unei construc\u021bii ale c\u0103rei elemente valideaz\u0103\/confer\u0103, inevitabil, sens \u0219i existen\u021b\u0103 operelor evaluate \u0219i de interpret, \u0219i de autor, ca s\u0103 urm\u0103m \u201ecalea nobil\u0103\u201d pe care ne-o sugereaz\u0103 Jean Starobinski \u00een tentativa de integrare a obiectului ce-\u0219i revendic\u0103 dreptul de a-l \u00eentoarce pe creator la Idee. \u00cen consecin\u021b\u0103, cartea lui Mihai Cimpoi este poarta prin care un mare c\u0103rturar p\u0103trunde \u00een lume \u0219i a c\u0103rui oper\u0103 deschis\u0103 este receptat\u0103 necondi\u021bionat.<\/p>\n<\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Articolul analizeaz\u0103 lucrarea \u201eModelul de existen\u021b\u0103 Eugen Simion\u201d a lui Mihai Cimpoi, care \u00eel plaseaz\u0103 pe Simion ca pe un critic autentic \u0219i \u201efilozof al fiin\u021bei\u201d, urm\u0103rind s\u0103-i universalizeze spiritul estetic prin prisma compara\u021biei dintre modernism \u0219i postmodernism (inclusiv Tabelul Ihab Hassan). Cartea lui Cimpoi este considerat\u0103 esen\u021bial\u0103 pentru a \u00een\u021belege opera lui Simion \u0219i sincronizarea acesteia cu modernitatea european\u0103.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":4902,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":true,"template":"","format":"standard","meta":{"om_disable_all_campaigns":false,"_monsterinsights_skip_tracking":false,"_monsterinsights_sitenote_active":false,"_monsterinsights_sitenote_note":"","_monsterinsights_sitenote_category":0,"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-4893","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-uncategorized"],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/poduridedor.uslr.md\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4893","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/poduridedor.uslr.md\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/poduridedor.uslr.md\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/poduridedor.uslr.md\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/poduridedor.uslr.md\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=4893"}],"version-history":[{"count":6,"href":"https:\/\/poduridedor.uslr.md\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4893\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":4905,"href":"https:\/\/poduridedor.uslr.md\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4893\/revisions\/4905"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/poduridedor.uslr.md\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/4902"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/poduridedor.uslr.md\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=4893"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/poduridedor.uslr.md\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=4893"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/poduridedor.uslr.md\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=4893"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}