{"id":4580,"date":"2025-11-26T11:21:59","date_gmt":"2025-11-26T11:21:59","guid":{"rendered":"https:\/\/poduridedor.uslr.md\/?p=4580"},"modified":"2025-11-27T11:36:41","modified_gmt":"2025-11-27T11:36:41","slug":"fragment-din-romanul-memorialistic-istoric-in-siberii-de-gheata-de-rodica-fercana-uslr","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/poduridedor.uslr.md\/?p=4580","title":{"rendered":"Fragment din romanul memorialistic-istoric \u201e\u00cen Siberii de ghea\u021b\u0103\u201d de Rodica FERCANA, USLR"},"content":{"rendered":"

\u270d\ufe0f CV- Rodica FERCANA<\/strong><\/span><\/em><\/p>\n

Scriitoare, Membr\u0103 a Uniunii Scriitorilor de Limba Rom\u00e2n\u0103 (USLR) N\u0103scut\u0103 la 27 Octombrie 1943. Domiciliat\u0103 \u00een Rom\u00e2nia, Jude\u021bul Bistri\u021ba-N\u0103s\u0103ud.<\/span><\/em><\/p>\n

\ud83d\udccc Studii \u0219i Carier\u0103 Socio-profesional\u0103 <\/strong>\ud83d\udcda\ud83d\udcbc<\/strong> A absolvit Academia de Studii Economice (ASE) Bucure\u0219ti. Activitatea sa profesional\u0103 a inclus roluri de economist (1970-1977). A fost profesor de discipline economice (\u0219i matematic\u0103) la Colegiul Tehnic „Grigore Moisil” din Bistri\u021ba (1977-1998).<\/span><\/em><\/p>\n

\ud83d\udcd6 Activitate \u0219i Recunoa\u0219tere Literar\u0103<\/strong> A debutat literar \u00een anul 2010. A debutat editorial \u00een 2013 cu volumul liric BRAZDA DE CUVINTE. Volume: A publicat un num\u0103r impresionant de 29 de titluri \ud83d\udcda (c\u0103r\u021bi), incluz\u00e2nd poezie, proz\u0103 \u0219i romane memorialistice. Recunoa\u0219tere: Este inclus\u0103 \u00een lucrarea \u201eUn dic\u021bionar al Scriitorilor Contemporani\u201d, vol. 4 (2016).<\/span><\/em><\/p>\n

Lucr\u0103ri Majore \u0219i Premii <\/strong>\ud83c\udfc6<\/strong> Activitatea Rodic\u0103i Fercana a ob\u021binut recunoa\u0219tere at\u00e2t \u00een \u021bar\u0103, c\u00e2t \u0219i pe plan interna\u021bional:<\/span><\/em><\/p>\n

Romanele memorialistice despre prizonieratul rom\u00e2nesc \u00een Est:<\/strong> \u201e\u00cen Siberii de ghea\u021b\u0103\u201d \u2744\ufe0f (2023) a primit \u0219ase distinc\u021bii, inclusiv Meritul Literar \u0219i Virtutea Literar\u0103 din partea LSR, precum \u0219i premii \u00een bani. \u201eDrumul os\u00e2ndei\u201d (2023), reeditat \u00een 2025.<\/span><\/em><\/p>\n

Premii Interna\u021bionale:<\/strong> \ud83c\udf0d Volumul \u201eLa por\u021bile g\u00e2ndului\u201d (2014) a fost premiat la Dundee (Sco\u021bia) \u0219i Fukuoka (Japonia). Povestirile \u201eV\u00e2rtejul vie\u021bii\u201d (20AB) au fost premiate la Oslo (Norvegia).<\/span><\/em><\/p>\n

Traduceri:<\/strong> Lucr\u0103rile sale au fost publicate \u00een edi\u021bii bilingve \u0219i traduse \u00een englez\u0103, german\u0103 \u0219i italian\u0103, fiind sus\u021binute de colabor\u0103ri cu poe\u021bi albanezi \u0219i institu\u021bii din str\u0103in\u0103tate.<\/span><\/em><\/p>\n\n\n

\n\n\n

\"\"<\/h3>\n

Prolog<\/b><\/h3>\n

\u2013 Ghiocul \u2013<\/b><\/p>\n

Era s\u00e2mb\u0103t\u0103 diminea\u021ba, la \u00eenceputul verii. <\/span>Natura se \u00eenviora sub \u00eembr\u0103\u021bi\u0219area razelor de soare ce-\u0219i sorbeau stropii de rou\u0103, parc\u0103 pentru a-\u0219i potoli dogoarea<\/span><\/span>. <\/span>Eu, \u00een prima s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 de vacan\u021b\u0103 \u0219colar\u0103, dup\u0103 ce intrasem la liceu, ie\u015feam cu g\u0103leata s\u0103 aduc ap\u0103 de la f\u00e2nt\u00e2na vecinei, cea mai bun\u0103 din acest cap\u0103t de sat<\/span><\/span>. <\/span>Pe noi, copiii, mama nu ne l\u0103sa s\u0103 aducem ap\u0103 cu g\u0103leata mare de vreo 6 kg, ci cu una mai mic\u0103, de 4 kg, \u0219i nici pe aceea nu o puneam plin\u0103 de tot<\/span><\/span>. <\/span>Prin curte, m\u0103 jucam cu g\u0103leata \u00eenv\u00e2rtind-o \u00een jurul meu de la o m\u00e2n\u0103 la alta, merg\u00e2nd spre porti\u021b\u0103 \u0219i nu prea atent\u0103 la cine trecea pe drumul din fa\u021ba casei, \u00een mintea mea fiind ocupat\u0103 s\u0103 num\u0103r de c\u00e2te ori aud cucul c\u00e2nt\u00e2nd, care \u0219i-a pornit trilurile tocmai atunci<\/span><\/span>. <\/span>Se spune c\u0103 at\u00e2\u0163ia ani de bucurii vei avea de c\u00e2te ori auzi cucul c\u00e2nt\u00e2nd<\/span><\/span>.<\/span><\/p>\n

C\u00e2nd s\u0103 ies pe porti\u021b\u0103, se apropie o \u021biganc\u0103 nu prea t\u00e2n\u0103r\u0103, cu chipul pu\u021bin tuciuriu, p\u0103str\u00e2nd \u00eenc\u0103 urmele unei femei frumoase<\/span><\/span>. <\/span>\u00cen ziua anterioar\u0103, trei c\u0103ru\u021be de \u021bigani sosiser\u0103 \u0219i-\u0219i desf\u0103\u0219uraser\u0103 \u0219atra pe un prund – zon\u0103 cu pietri\u0219 – de l\u00e2ng\u0103 r\u00e2u, la cap\u0103tul nostru de sat<\/span><\/span>. <\/span>Caii \u00eei priponeau pe por\u021biunile de iarb\u0103 de l\u00e2ng\u0103 ap\u0103, iar ei au pornit pe la s\u0103teni: b\u0103rba\u021bii, cu tingiri din aram\u0103, s\u0103 le ofere pe lei sau pe m\u00e2ncare, unele femei, cu ghiocul la ghicit \u0219i copiii nu prea mari, la cer\u0219it<\/span><\/span>. <\/span>\u0218tiu de anul trecut c\u00e2nd a poposit alt\u0103 \u0219atr\u0103 de \u021bigani c\u0103 noi, copiii, curio\u0219i nevoie-mare, mergeam cu una dintre mame \u0219i le duceam lapte, f\u0103in\u0103 de m\u0103lai, ou\u0103, br\u00e2nz\u0103, cine avea, cocorad\u0103 p\u00e2ine din f\u0103in\u0103 de m\u0103lai cu lapte, ou, sm\u00e2nt\u00e2n\u0103 \u0219i ceva br\u00e2nz\u0103 deasupra, care nou\u0103 ne pl\u0103cea mult \u0219i o duceam special pentru copiii lor<\/span><\/span>. <\/span>Abia a\u0219teptam s\u0103 ne fac\u0103 mamele cocorada \u0219i s\u0103 mergem la ei, s\u0103-i vedem \u00een jurul focului<\/span><\/span>. <\/span>Totodat\u0103, puneau cositor pe oalele g\u0103urite pe care le duceam<\/span><\/span>. <\/span>Mai t\u00e2rziu am \u0219tiut s\u0103 apreciez bunul sim\u021b al lor, deoarece c\u00e2t st\u0103team acolo nu vorbeau \u00eentre ei dec\u00e2t \u00een rom\u00e2n\u0103, doar dac\u0103 strigau la copii foloseau graiul \u021big\u0103nesc<\/span><\/span>. <\/span>Piranda, a\u0219a le spuneam noi la toate, fiind nume destul de r\u0103sp\u00e2ndit la \u021big\u0103nci, avea o n\u0103fram\u0103 (batic) \u00eenflorat\u0103 cu galben \u0219i maroniu, legat\u0103 la ceaf\u0103, de sub care se iveau la t\u00e2mple firele argintii de p\u0103r<\/span><\/span>. <\/span>\u00cemi lua ochii fusta de m\u0103tase \u00een tot felul de culori, plisat\u0103 m\u0103runt-m\u0103runt \u0219i lung\u0103 p\u00e2n\u0103 la glezne<\/span><\/span>. <\/span>Din buzunarul unei veste \u00eenchise la culoare a scos ghiocul care ar\u0103ta ca o cochilie de melc, dar mult, mult mai mare, \u0219i m-a oprit s\u0103-mi ghiceasc\u0103, bine\u00een\u021beles, pe ceva de-ale m\u00e2nc\u0103rii<\/span><\/span>.<\/span><\/p>\n

Tocmai atunci bunica venea de la cuibarul g\u0103inilor cu ou\u0103 \u00een \u0219ur\u021b (\u0219or\u021b purtat la \u021bar\u0103, de femei, \u00een fa\u021b\u0103, \u00eencins la br\u00e2u, peste \u00eembr\u0103c\u0103mintea de cas\u0103) \u0219i Piranda i-a cerut ni\u0219te ou\u0103 s\u0103-i ghiceasc\u0103 \u201ed\u0103 noroc\u201d<\/span><\/span>. <\/span>Bunica Saveta, mama tat\u0103lui, avea 71 de ani<\/span><\/span>. <\/span>Parc\u0103 \u0219i acum v\u0103d chipul ei bl\u00e2nd; ai casei spuneau c\u0103 sem\u0103n cu dumneaei la fire<\/span><\/span>. <\/span>Era de statur\u0103 mijlocie, ochi c\u0103prui, cu riduri pu\u021bine pe fa\u021b\u0103, dar \u00eentotdeauna cu batic negru prins la spate c\u00e2nd lucra \u0219i mereu g\u0103sea ceva de f\u0103cut<\/span><\/span>.<\/span><\/p>\n

\u201eHaide, mata, s\u0103-\u021bi z\u00e2c d\u0103 noroc\u201d, \u00eei spuse Piranda \u00een timbrul vocii specific lor, iar noi, copiii, \u00eencercam s\u0103 imit\u0103m aceast\u0103 vorbire \u0219i chiar ne reu\u0219ea<\/span><\/span>.<\/span><\/p>\n

\u201eNorocul meu e-n grija Domnului\u201d, zise bunica<\/span><\/span>. <\/span>Femeile mai \u00een v\u00e2rst\u0103 erau mai tem\u0103toare, fiindc\u0103 \u00een religia noastr\u0103 cre\u0219tin\u0103 ghicitul nu era acceptat, dar cele tinere erau mult prea curioase<\/span><\/span>.<\/span><\/p>\n

\u201eNa (ia, \u021bine) patru ou\u0103 \u0219i du-te cu Dumnezeu\u201d, iar bunica a dat s\u0103 plece<\/span><\/span>. <\/span>Eu am r\u0103mas \u00een curte, deoarece Piranda st\u0103tea \u00een porti\u021b\u0103 \u0219i bloca ie\u0219irea; nu m\u0103 gr\u0103beam \u0219i din pricina curiozit\u0103\u021bii<\/span><\/span>.<\/span><\/p>\n

\u201eMul\u021bam, da’ nu vrei s\u0103 \u0219tii de b\u0103rbatul matale r\u0103mas \u00een \u021bar\u0103 str\u0103in\u0103?\u201d <\/span><\/span><\/p>\n

Bunica s-a oprit, apoi s-a \u00eentors c\u0103tre \u021biganc\u0103 cu fa\u021ba \u00eeng\u0103lbenindu-i-se<\/span><\/span>. <\/span>M\u0103 speriasem s\u0103 nu-i fie r\u0103u<\/span><\/span>. <\/span>\u0218tiam c\u0103 bunicul Ferchi (neamul fercanilor) este al doilea so\u021b, cel\u0103lalt, nu s-a mai \u00eentors din primul r\u0103zboi mondial cu ru\u0219ii<\/span><\/span>.<\/span><\/p>\n

\u201eSpune ce ai de zis\u201d, i-am auzit vocea bunicii mai mult ca o \u0219oapt\u0103<\/span><\/span>. <\/span>Eu, curioas\u0103, am r\u0103mas uitat\u0103 cu g\u0103leata \u00een m\u00e2n\u0103<\/span><\/span>.<\/span><\/p>\n

\u201eB\u0103rbatul matale, primul, crezi c\u0103-i mort, da’ el tr\u0103ie\u0219te \u00een \u021bar\u0103 str\u0103in\u0103 <\/span><\/span>; o fost prins \u0219i dus d\u0103parte d\u0103 t\u0103t, la lucru, une-i mult frig<\/span><\/span>. <\/span>Mult\u0103 vreme el n-o avut minte (memorie), da’ de-acolo n-avea cum s\u0103 vie c\u0103 este \u021b\u00e2nut for\u021bat<\/span><\/span>. <\/span>S\u0103 g\u00e2ne\u0219te mult la mata, la copii, da’ l-o \u00eensurat cu una dus\u0103 ca \u0219\u00ee el, p-acolo<\/span><\/span>.\u201d<\/span><\/p>\n

Bunica, cl\u0103tin\u00e2ndu-se, s-a prins de u\u0219orul por\u021bii, cu fa\u021ba \u0219i mai palid\u0103 <\/span><\/span>: \u201eMai ia dou\u0103 ou\u0103; du-te Pirand\u0103, \u0219i nu-mi mai spune nimic, c\u0103 nu vreau s\u0103 \u0219tiu<\/span><\/span>.\u201d<\/span><\/p>\n

\u201eMai d\u0103, matale, ceva \u0219i pentru tinerica asta s\u0103-\u021bi spun cum s-o duce la \u0219coli \u00eenalte<\/span><\/span>.\u201d <\/span>Mi-am zis c\u0103 aici a nimerit-o, eu tocmai ce intrasem la liceul din N\u0103s\u0103ud, deci, pentru mine, fat\u0103 de la \u021bar\u0103, liceul era \u0219coal\u0103 \u00eenalt\u0103<\/span><\/span>.<\/span><\/p>\n

Soarele, parc\u0103 v\u0103z\u00e2nd fa\u021ba f\u0103r\u0103 culoare a bunicii, \u00eencet, \u00eencet i-a f\u0103cut tenul rozaliu, pe urm\u0103 de-un ro\u0219u feciorelnic<\/span><\/span>. <\/span>Eu am \u021b\u00e2\u0219nit cu g\u0103leata pe l\u00e2ng\u0103 Piranda, iar bunica i-a \u00eenchis porti\u021ba \u00een nas \u0219i s-a dus spre treptele casei cu mers \u0219ov\u0103ielnic, cu ou\u0103le r\u0103mase \u00een \u0219ur\u021b, ciocnindu-se u\u0219or \u00eentre ele<\/span><\/span>.<\/span><\/p>\n

\u0218i cucul a \u00eencetat s\u0103 mai c\u00e2nte<\/span><\/span>.<\/span><\/p>\n

\"\"
Ghioc<\/figcaption><\/figure>\n

 <\/p>\n

\"\"
Cuc (aproape c\u00e2t un porumbel)<\/figcaption><\/figure>\n

 <\/p>\n

\"\"
Femela-cuc depune un ou \u00een cuibul altei p\u0103s\u0103ri, \u00eenl\u0103tur\u00e2nd un ou de acolo. Pas\u0103rea depune efort pentru a hr\u0103ni un pui mai mare dec\u00e2t puii ei<\/figcaption><\/figure>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

\n

PARTEA \u00ceNT\u00c2I<\/b><\/h3>\n

M\u0103celul<\/b><\/h3>\n

\u00cenainte de acea s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 fatidic\u0103, cerul \u0219i-a cernut, zile de-a r\u00e2ndul, stelu\u021be argintii ce se prindeau \u00eentr-un dans de iele, apoi, a\u0219ez\u00e2ndu-se \u00eentr-un covor alb ca laptele, ce acoperea p\u0103m\u00e2ntul<\/span><\/span>. <\/span>Solda\u0163ii rom\u00e2ni, alia\u021bii Germaniei hitleriste, \u00een acea perioad\u0103 de noiembrie, decembrie 1942, nu erau \u00eenzestra\u021bi cu mantale groase s\u0103 reziste acelui ger care s-a pornit mai devreme \u0219i mai n\u0103prasnic ca \u00een alte ierni<\/span><\/span>. <\/span>Ai no\u0219tri erau mereu folosi\u021bi de armata aliat\u0103 ca o avangard\u0103 \u00een lupta cu ru\u0219ii<\/span><\/span>.<\/span><\/p>\n

Biata Rom\u00e2nie, \u00eentotdeauna a\u015fezat\u0103 \u00een calea urgiei; pe cine s\u0103 se sprijine? <\/span>Pe sovietici care, hulpavi, st\u0103p\u00e2neau o parte din p\u0103m\u00e2ntul \u021b\u0103rii sau pe Germania care l-a sprijinit pe mare\u015falul Antonescu \u2013 conduc\u0103torul statului \u00een acea perioad\u0103 \u2013 s\u0103 \u00een\u0103bu\u0219e rebeliunea legionar\u0103? <\/span><\/span>Dac\u0103 ace\u0219tia manifestau la \u00eenceput un puternic crez patriotic, s-au transformat \u00een trup\u0103 de criminali fa\u021b\u0103 de cei care luau atitudine \u00eempotriva g\u00e2ndirii lor \u0219i care de fapt nu mai corespundea idealurilor cu care ei au pornit mi\u015fcarea<\/span><\/span>. <\/span>A\u015fa, printre altele, l-au asasinat pe patriotul \u0219i istoricul Nicolae Iorga geniu de renume mondial<\/span><\/span>. <\/span>Mare\u015falul Antonescu, \u00een bucuria recuceririi Basarabiei, a devenit aliatul Germaniei \u0219i a hot\u0103r\u00e2t s-o urmeze peste Nistru<\/span><\/span>.<\/span><\/p>\n

Dup\u0103 victoria ru\u015filor la Stalingrad, armata german\u0103, \u00een care era \u00eencorporat\u0103 din 1941, Armata a II-a ungar\u0103, unde erau mul\u021bi rom\u00e2ni ardeleni, folosi\u021bi mereu \u00een prima linie \u0219i decima\u021bi masiv de c\u0103tre ru\u015fi, se retr\u0103gea treptat dincoace de Don, la fel \u015fi cele dou\u0103 armate din Rom\u00e2nia, \u00eens\u0103 cu \u00eencerc\u0103ri de a se opune t\u0103v\u0103lugului rus, dar la Cotul Donului, Hitler a ordonat rom\u00e2nilor \u0219i diviziei germane cu ungurii, \u00een majoritate rom\u00e2ni, s\u0103 reziste pe pozi\u021bie \u201ecu orice pre\u021b”! <\/span><\/span>\u0218i au rezistat bie\u021bii osta\u0219i p\u00e2n\u0103 i-a dovedit iure\u0219ul armatei sovietice \u00een acel c\u00e2mp de dincoace de Don<\/span><\/span>. <\/span>\u00cen primele zile de rezisten\u021b\u0103, nem\u021bii nu au trimis batalionului rom\u00e2n de infanterie mijloace anticar, batalionul german dispunea de 30 tunuri anticar \u0219i, f\u0103r\u0103 sprijin de avia\u021bie, rom\u00e2nii nu au rezistat mult \u00een teren descoperit<\/span><\/span>. <\/span>La fel au procedat \u0219i cu ce a mai r\u0103mas din Armata ungar\u0103, format\u0103 din mul\u021bi rom\u00e2ni, care trebuia s\u0103 respecte ordinul lui Hitler<\/span><\/span>. <\/span>Superioritatea numeric\u0103 \u00een tancuri a ru\u0219ilor i-a cople\u0219it, peste 250 de mii de piepturi rom\u00e2ne (150 de mii din Rom\u00e2nia \u0219i cca 100 de mii, rom\u00e2ni ardeleni) \u0219i-au v\u0103rsat s\u00e2ngele f\u0103c\u00e2nd din stratul gros de z\u0103pad\u0103 un terci cleios din care noroco\u0219ii ce-au mai r\u0103mas \u00een via\u021b\u0103 abia-\u0219i desprindeau bocancii, iar osta\u0219ii au devenit prad\u0103 partizanilor care aveau ordin de a lua prizonieri ca m\u00e2n\u0103 de lucru, \u00eenlocuitori ai celor \u00eenrola\u021bi \u00een marea oaste sovietic\u0103<\/span><\/span>.<\/span><\/p>\n

Dumitru Pripon avea 36 de ani c\u00e2nd a fost \u00eenrolat \u00een oastea ungar\u0103; <\/span>\u0219tia c\u0103 Rom\u00e2nia era aliata germanilor<\/span><\/span>. <\/span>To\u021bi osta\u0219ii ardeleni din armata ungar\u0103: rom\u00e2ni, unguri \u0219i sa\u0219i laolalt\u0103 erau sub comand\u0103 german\u0103<\/span><\/span>. <\/span>Pe so\u021bia lui, cam firav\u0103, tare-i era drag\u0103 Ioana, a l\u0103sat-o cu p\u0103rin\u021bii s\u0103i, \u00een casa c\u0103rora tr\u0103iau de c\u00e2nd s-au cununat <\/span><\/span>; el era singurul lor sprijin, iar nora o ducea bine cu socrii, oameni de omenie, care au tratat-o, devenit\u0103 \u00eentre timp orfan\u0103, ca pe o adev\u0103rat\u0103 fiic\u0103<\/span><\/span>. <\/span>B\u0103tr\u00e2nii aveau totu\u0219i un \u201eof\u201d la suflet, c\u0103 nu ap\u0103ruse niciun nepo\u021bel care s\u0103 le \u00eentregeasc\u0103 tihna \u00een care tr\u0103iau<\/span><\/span>. <\/span>Satul lui, sat de c\u00e2mpie ardelean\u0103, cu dealuri domoale era din apropiere de Bistri\u021ba, \u021binut cu mul\u021bi sa\u0219i coloniza\u021bi de c\u0103tre germani cu secole \u00een urm\u0103, acum \u0219i ei sub st\u0103p\u00e2nirea austro-ungar\u0103<\/span><\/span>.<\/span><\/p>\n

\u201eNoi \u00eencercam s\u0103 facem fa\u021b\u0103 atacului n\u0103valnic al ru\u0219ilor, \u00ee\u0219i aminte\u015fte cu durere Dumitru, acum \u00eentors acas\u0103, \u0219terg\u00e2ndu-\u0219i totodat\u0103 lacrimile ce-i curgeau pe obrazul neras: \u00eenainte de a se cr\u0103pa de ziu\u0103 a \u00eenceput urgia tunurilor<\/span><\/span>. <\/span>Ca frunzele toamnei ce se-nv\u00e2rt \u00een c\u0103derea lor, a\u0219a, trupurile camarazilor se roteau ame\u021bitor prin aer, atin\u0219i de exploziile bombelor care c\u0103deau f\u0103c\u00e2nd gropi ad\u00e2nci, arunc\u00e2nd p\u0103m\u00e2nt \u0219i oameni laolalt\u0103, ce se contorsionau nefiresc \u00een aer, apoi c\u0103z\u00e2nd sf\u00e2rteca\u021bi de \u0219rapnele \u0219i nu mai \u0219tiai capul de care trup \u021binea sau picioarele ale cui erau<\/span><\/span>. <\/span>Pe mul\u021bi ne potopea \u0219i ploaia infernal\u0103 de gloan\u021be de la mul\u021bimea de infanteri\u0219ti ru\u0219i, de c\u0103deau bie\u021bii osta\u0219i unii peste al\u021bii ca-ntr-o \u00eembr\u0103\u021bi\u0219are <\/span><\/span>; asta a fost salvarea mea, c\u0103 m-au tr\u00e2ntit la p\u0103m\u00e2nt ni\u0219te solda\u021bi care au primit s\u0103rutul mor\u021bii, acoperindu-m\u0103 cu trupurile lor<\/span><\/span>. <\/span>Prin tumultul de vaiete r\u0103zb\u0103teau strig\u0103te de rug\u0103 c\u0103tre Dumnezeu \u0219i cuv\u00e2ntul \u201em\u0103muc\u0103\u201d, invocat sf\u00e2\u0219ietor de mii de glasuri care-mi sunau \u0219i mie dureros \u00een urechi <\/span><\/span>; acestea disp\u0103ruser\u0103 \u00eens\u0103, ca prin farmec, mir\u00e2ndu-m\u0103 c\u0103 nu mai auzeam nicio voce, deoarece exploziile \u00een mugete monstruoase m\u0103 asurziser\u0103, pe moment<\/span><\/span>.<\/span><\/p>\n

C\u00e2t am stat sub acele trupuri, crez\u00e2nd c\u0103 voi putea pleca c\u0103tre cas\u0103 \u00een urma ru\u0219ilor, mi s-au perindat prin fa\u021ba ochilor: frumosul meu sat ardelean, c\u00e2mpurile domoale cu porumb ori gr\u00e2u \u0219i secar\u0103, livezile cu mere \u0219i pere p\u00e2rguite, dar mai ales casa p\u0103rinteasc\u0103, amintind de vorbele \u00een\u021belepte ale tatei, de vocea calm\u0103 a mamei \u0219i de acei ochi verzi, minuna\u021bi ai so\u021biei, care \u00eentotdeauna m\u0103 priveau cu drag <\/span><\/span>; de B\u0103l\u021bata mereu cu vi\u021bel, ce-\u0219i \u00eentorcea capul dup\u0103 mine c\u00e2nd m\u0103 auzea, de cei doi boi voinici, bine hr\u0103ni\u021bi s\u0103 nu le fie povar\u0103 prea mare greul casei <\/span><\/span>; de oile at\u00e2t de bl\u00e2nde cu mantalele lor l\u00e2noase, care prim\u0103vara urcau la munte cu turmele satului<\/span><\/span>. <\/span>Mi-am amintit \u0219i de anii de elev de la o \u0219coal\u0103 de meserii din Bistri\u021ba, unde, la unele ore, tare-mi pl\u0103cea s\u0103 citesc c\u0103r\u021bi pe sub banc\u0103 p\u00e2n\u0103 proful (limbajul elevilor) asculta pe al\u021bii<\/span><\/span>. <\/span>Nu am mai terminat ultimul an, deoarece tata urcat \u00eentr-un nuc, nu \u0219tiu cum de s-a rupt creanga cu el, dar \u0219i piciorul st\u00e2ng, iar lucr\u0103rile de prim\u0103var\u0103 trebuiau f\u0103cute<\/span><\/span>. <\/span>Nu-mi pare r\u0103u c\u0103 am \u00eentrerupt, pentru c\u0103 noi am fost o familie tare unit\u0103<\/span><\/span>. <\/span>De la \u0219coal\u0103 am r\u0103mas \u00eens\u0103 cu patima cititului<\/span><\/span>.<\/span><\/p>\n

Astfel, memoria lui Dumitru ne red\u0103 \u00een continuare odiseea vie\u0163ii lui, prins \u00eempreun\u0103 cu al\u021bi supravie\u021buitori de c\u0103tre o ceat\u0103 de partizani ru\u0219i, \u00eemping\u00e2ndu-i cu armele, cu lovituri \u00een spate, spre o p\u0103durice de unde au \u021b\u00e2\u0219nit ei dup\u0103 acel \u00een \u00eengrozitor m\u0103cel<\/span><\/span>.\u201d<\/span><\/p>\n

\"\"
Osta\u0219i rom\u00e2ni la Cotul Donului \u00een decembrie1942<\/figcaption><\/figure>\n

 <\/p>\n

\"\"
Osta\u0219i rom\u00e2ni \u00een al doilea r\u0103zboi mondial<\/figcaption><\/figure>\n

\"\"\u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \"\"<\/p>\n

\u00a0<\/div>\n
\u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0\"\"<\/div>\n
Donul<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
\"\"
Conf.dr. Vasile \u0218oimaru din Chi\u0219in\u0103u a vizitat Cotul Donului \u00een 2012 \u0219i neg\u0103sind nici urm\u0103 de simbol \u00een onoarea celor peste 150 de mii de osta\u0219i din Rom\u00e2nia, uci\u0219i aici \u00een iarna lui 1942, a \u00eencropit pentru comemorarea lor, o cruce din dou\u0103 be\u021be de crengi, le-a lipit cu scoci, ata\u0219\u00e2nd o pagin\u0103 cu tricolorul, dintr-un album. \u00cen 2013, a revenit cu preotul Viorel Cojocaru, mont\u00e2nd acolo cele dou\u0103 buc\u0103\u021bi de metal preg\u0103tite de acas\u0103, ata\u0219\u00e2nd o coroan\u0103 cu flori, p\u0103rintele f\u0103c\u00e2nd parastasul \u00eentru odihna miilor de o\u0219teni. Mai t\u00e2rziu, \u00een anul 2018 a vizitat locul din st\u00e2nga Armatei Rom\u00e2ne, unde Armata a 2-a maghiar\u0103 avea cca 80% rom\u00e2ni din Ardeal (cam 100 de mii), care au \u00eenro\u0219it \u0219i ei p\u0103m\u00e2ntul rusesc.<\/figcaption><\/figure>\n

 <\/p>\n

\n

PARTEA A DOUA<\/b><\/h3>\n

Calvarul drumului spre Siberia<\/b><\/h3>\n

Peregrin prin stepa rus\u0103<\/b><\/p>\n

Grupul de prizonieri era destul de mare, unii chiar r\u0103ni\u021bi <\/span><\/span>; l\u00e2ng\u0103 mine era un sas din zona mea, \u00eempu\u0219cat \u00een piciorul st\u00e2ng, ce abia-l punea \u00een p\u0103m\u00e2nt, mai mult t\u00e2r\u00e2ndu-l<\/span><\/span>. <\/span>I-am pus m\u00e2na dup\u0103 g\u00e2tul meu \u0219i, \u021bin\u00e2ndu-l, \u00eel tr\u0103geam cu mine, \u00eens\u0103, dup\u0103 un mar\u0219 for\u021bat pe un drum cu oga\u0219 c\u0103tre o p\u0103dure ai c\u0103rei copaci gola\u0219i \u00ee\u021bi d\u0103deau impresia c\u0103 sunt solda\u021bi \u00een pozi\u021bie \u021beap\u0103n\u0103 de drep\u021bi, dintr-odat\u0103 sasul a c\u0103zut<\/span><\/span>. <\/span>C\u00e2nd s\u0103 m\u0103 aplec s\u0103-l ridic, rusul de l\u00e2ng\u0103 noi i-a tras un glon\u021b \u00een cap<\/span><\/span>. <\/span>Se descotoroseau rapid de cei pe care-i vedeau r\u0103ni\u021bi<\/span><\/span>. <\/span>Ceilal\u021bi a trebuit s\u0103 ne continu\u0103m drumul sub amenin\u021barea armelor, t\u00e2r\u0219\u00e2indu-ne picioarele destul de \u00een\u021bepenite de la gerul aspru \u0219i cu grij\u0103 s\u0103 nu c\u0103dem<\/span><\/span>. <\/span>Eu eram mai la urma convoiului \u0219i \u00eenaint\u00e2nd, drumul era pres\u0103rat cu trupurile celor \u00eempu\u0219ca\u021bi, de te durea sufletul c\u00e2nd \u00eei vedeai, g\u00e2ndind c\u0103 cineva \u00eei a\u0219teapt\u0103 acas\u0103 \u0219i nici n-or \u0219ti pe unde au c\u0103zut<\/span><\/span>.<\/span><\/p>\n

\u00cen ad\u00e2ncul p\u0103durii am ajuns la un fel de lag\u0103r \u0219i ne-au \u00eenghesuit \u00een dou\u0103 bar\u0103ci mari, reci, dar istovi\u021bi cum eram ne-am a\u0219ezat pe jos<\/span><\/span>. <\/span>C\u00e2\u021biva \u00een\u021belegeau rusa \u0219i, auzindu-i, credeau c\u0103 ne vor da m\u00e2ncare<\/span><\/span>. <\/span>\u00centr-adev\u0103r, ne-au scos primii din barac\u0103, \u00eemping\u00e2ndu-ne \u00een \u0219ir spre o sal\u0103 unde fiecare a primit pesme\u021bi \u0219i o can\u0103 cu cafea de cicoare destul de cald\u0103, oblig\u00e2ndu-ne s\u0103 m\u00e2nc\u0103m repede \u0219i s\u0103 l\u0103s\u0103m c\u0103nile de tabl\u0103 acolo pentru ceilal\u021bi<\/span><\/span>. <\/span>Faptul c\u0103 ne-au dat un pic de m\u00e2ncare a \u00eenmugurit speran\u021ba \u00een noi c\u0103 ne vor l\u0103sa \u00een via\u021b\u0103 \u0219i c\u0103 ne duc undeva ca s\u0103 muncim<\/span><\/span>.<\/span><\/p>\n

P\u0103durea am l\u0103sat-o \u00een urm\u0103 \u0219i am ajuns din nou la malul Donului pe care l-am trecut dincolo<\/span><\/span>. <\/span>Era un du-te-vino de \u0219lepuri cu motor care aduceau de acolo solda\u021bi, cai, tunuri, saci cu provizii \u0219i se \u00eentorceau goale, numai noi ce am ocupat dou\u0103 din ele<\/span><\/span>. <\/span>Ru\u0219ilor de acolo le zicea cazaci, ni\u0219te oameni iu\u021bi, mai mult pe cai<\/span><\/span>. <\/span>Cei care c\u00e2rmeau \u0219lepul peste apa \u00eenvolburat\u0103 erau tot cazaci<\/span><\/span>. <\/span>Erau tare m\u00e2ndri c\u0103 Stalin, un gruzin, \u0219eful Uniunii de state ruse\u0219ti, era un om hot\u0103r\u00e2t, tot din sud, ca \u0219i ei<\/span><\/span>. <\/span>Am plecat dintr-un loc de pe malul drept \u0219i am trecut r\u00e2ul de-a curmezi\u0219ul, dincolo<\/span><\/span>. <\/span>Vaierul luptei se auzea tot mai \u00eendep\u0103rtat, iar pe noi ne-au \u021binut mai mult\u0103 vreme la diferite munci<\/span><\/span>. <\/span>Iarna \u00eencepea s\u0103 se \u00eembl\u00e2nzeasc\u0103 \u0219i, ca un f\u0103cut, cerul se alb\u0103strea, iar soarele, parc\u0103 fiindu-i mil\u0103 de noi, ne \u00eenv\u0103luia cu c\u0103ldura lui<\/span><\/span>.<\/span><\/p>\n

Ne-am bucurat c\u0103 furtunile reci, hibernale, s-au terminat \u0219i ne mai \u00eenvioram lucr\u00e2nd la decojirea \u0219i t\u0103ierea la anumite lungimi a unor copaci adu\u0219i cu camioanele \u0219i stivui\u021bi l\u00e2ng\u0103 o hal\u0103-depozit<\/span><\/span>. <\/span>Feluritele munci ne mai \u00eent\u0103reau mu\u0219chii, \u00eens\u0103 g\u00e2ndurile mele, de altfel ca la to\u021bi, l\u00e2ncezeau \u00een dorul de cei de acas\u0103: oare ce \u0219tiu de noi, \u0103\u0219tia care nu ne-am \u00eentors? <\/span><\/span>Ce-i \u0219i via\u021ba asta: e ca o minge care nu se rostogole\u0219te \u00eentotdeauna \u00een direc\u021bia unde m\u00e2na vrea s-o trimit\u0103, iar r\u0103zboiul nu alege pe cine s\u0103 ia<\/span><\/span>.<\/span><\/p>\n

Dup\u0103 o vreme, ne-au urcat \u00een camioane cu prelat\u0103 \u0219i ne-au dus, drum \u00eentins, ajung\u00e2nd l\u00e2ng\u0103 un r\u00e2u tare lat, parc\u0103 Volga \u00eei zicea<\/span><\/span>. <\/span>Din camioane nu au cobor\u00e2t to\u021bi c\u00e2\u021bi au urcat; unii mai bolnavi au trecut poarta ve\u0219niciei, o fi asta aici altfel dec\u00e2t la noi? <\/span><\/span>Acolo ne-au \u00eenghesuit pe un feribot care arunca dintr-un co\u0219 \u00eenalt aburi, ostenit de at\u00e2tea opinteli prin apa cea lat\u0103<\/span><\/span>. <\/span>Pe malul cel\u0103lalt erau alte grupuri de prizonieri care pe noi ne a\u0219teptau<\/span><\/span>. <\/span>Aceste drumuri, cu camioane sau pe ap\u0103, ne bucurau, deoarece reu\u0219eam s\u0103 prindem mai mult\u0103 odihn\u0103 pentru trupurile noastre obosite<\/span><\/span>. <\/span>Am \u00eenceput s\u0103 deprindem tot mai multe cuvinte ruse\u0219ti, \u00een primul r\u00e2nd cele de comand\u0103 la care, dac\u0103 nu te mi\u0219cai rapid, te izbeau loviturile cu arma de la cei care ne p\u0103zeau<\/span><\/span>.<\/span><\/p>\n

Dumitru, Dumi \u00eel strigau to\u021bi, prescurt\u00e2ndu-i numele, deveni un automat \u00een masa de prizonieri: m\u00e2ncare \u0219i somn pu\u021bine, munc\u0103 mult\u0103, oboseal\u0103 c\u00e2t \u00eencape \u0219i iar de la \u00eenceput<\/span><\/span>. <\/span>Noroc cu deplas\u0103rile \u00een camioane c\u00e2nd \u00ee\u0219i mai revenea<\/span><\/span>. <\/span>Lumea din care venise nu mai exista, speran\u021bele \u0219i visele erau nimicite, dar ce conta acum era s\u0103 fac\u0103 tot posibilul s\u0103 reziste, s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een via\u021b\u0103 \u0219i m\u00e2ine, cine \u0219tie ce va fi?<\/span><\/span><\/p>\n

\"\"<\/p>\n

\"\"
Prizonierii erau transporta\u021bi cu \u0219lepuri pe Don \u0219i Volga, de la un mal la altul.<\/figcaption><\/figure>\n

\u00a0<\/h3>\n

\u00a0<\/h3>\n

\u00a0<\/h3>\n

\u00a0<\/h3>\n

\u00a0<\/h3>\n

\u00a0<\/h3>\n

\u00a0<\/h3>\n

P\u0103durea \u0219i primul lag\u0103r de munc\u0103<\/b><\/h3>\n

Au adus camioane \u00een care i-au urcat \u0219i au c\u0103l\u0103torit spre nord-est. S-au oprit l\u00e2ng\u0103 o p\u0103dure cu copaci mari, care trebuiau t\u0103ia\u021bi, decoji\u021bi, iar c\u00e2\u021biva cai costelivi erau \u00eenh\u0103ma\u021bi la trasul lor, chiar \u0219i unii dintre ei erau pu\u0219i s\u0103 le t\u00e2rasc\u0103 p\u00e2n\u0103 la camioanele cu remorci, unde alt grup le \u00eenc\u0103rca cu bu\u0219tenii adu\u0219i \u0219i-i fixau cu lan\u021buri. Crengile, cojile erau adunate pentru foc, puse \u0219i ele \u00een remorci, de r\u0103m\u00e2nea totul curat, ivindu-se privirii, din loc \u00een loc, petice sinistre de copaci reteza\u021bi. \u00cen clipe de r\u0103gaz se \u00eentrebau unii pe al\u021bii: care o fi cursul b\u0103t\u0103liei? Faptul c\u0103 se trimiteau mereu provizii nu era greu de ghicit, armata ro\u0219ie se mai lupta \u00eenc\u0103, dar \u0219i pe unde trecea devasta ca l\u0103custele.<\/p>\n

Seara se \u00eenc\u0103lzeau l\u00e2ng\u0103 focuri ce-\u0219i \u00eentret\u0103iau limbile fierbin\u021bi, contorsion\u00e2ndu-se ca \u00eentr-un macabru joc. Dumi se pricepea s\u0103 c\u00e2nte din frunz\u0103 diferite melodii \u00eenv\u0103\u021bate de la el din sat:<\/p>\n

\u00cen fiecare sear\u0103 scotea din buzunar crengu\u021be cu anumite frunze. Cineva \u00eel \u00eentreb\u0103 de ce nu aduce numai frunzele? \u2013 Pentru c\u0103, a\u0219a, se ofilesc repede \u0219i nu le mai pot folosi, r\u0103spunse Dumitru.<\/p>\n

C\u00e2nta, pun\u00e2nd \u00een melodie tot dorul de casa din Ardeal, de \u021bar\u0103, de care sufletul lui era plin. Ceilal\u021bi, chiar \u0219i paza, \u00eel ascultau \u00een lini\u0219te, fiecare cu dorul lui. Mul\u021bi \u00ee\u0219i \u0219tergeau cu dosul m\u00e2inii obrazul scof\u00e2lcit \u0219i \u021bepos, la fel \u0219i Dumi, \u0219i c\u00e2nta, \u0219i c\u00e2nta p\u00e2n\u0103 rupea toate frunzi\u0219oarele ce le avea.<\/p>\n

C\u00e2nt\u00e2nd \u00ee\u0219i aminti cum, pe front, st\u0103tea mereu lipit de el un ungur, Imre, t\u00e2n\u0103r de pe l\u00e2ng\u0103 Cluj, iar el \u00eel proteja c\u00e2t putea, c\u0103 prea era cu ca\u0219 la gur\u0103 \u0219i din c\u00e2te povestea avea dr\u0103gu\u021b\u0103 o rom\u00e2nc\u0103 dintr-un sat vecin, pe care p\u0103rin\u021bii o cuno\u0219teau. Erau, atunci, \u00eentr-o tran\u0219ee \u00een form\u0103 de \u201eL\u201d, iar Imre s-a dus spre col\u021b, rezem\u00e2ndu-se de el \u0219i aprinz\u00e2ndu-\u0219i un muc de \u021bigar\u0103. Tunurile du\u0219mane bubuiau \u00eencontinuu. Una detun\u0103 destul de aproape \u0219i zbur\u0103 cotul tran\u0219eii din direc\u021bia cealalt\u0103, transform\u00e2ndu-l \u00eentr-o mas\u0103 de moloz, \u00eengrop\u00e2nd trupul tinerel al lui Imre.<\/p>\n

Astea le povesti Dumi celor de l\u00e2ng\u0103 el, dup\u0103 ce \u00ee\u0219i termin\u0103 ultima frunz\u0103 la fluierat din ea. C\u00e2nd au reu\u0219it s\u0103 ajung\u0103 acolo, s\u0103 \u00eendep\u0103rteze p\u0103m\u00e2ntul \u00eens\u00e2ngerat \u0219i s\u0103-l scoat\u0103 de sub el, Imre avea o gaur\u0103 mare \u00een piept, de unde, printre buc\u0103\u021bi de carne \u0219i s\u00e2nge se i\u021beau zdrobituri de coaste. Cei r\u0103ma\u0219i vii au trebuit s\u0103 alerge mai departe spre ru\u0219i, poate sanitarii vor reu\u0219i s\u0103-l recupereze \u0219i s\u0103-i \u00eenregistreze matricola ca s\u0103 \u0219tie cei de acas\u0103 de soarta lui. Dumi r\u0103mase ca-ntr-o visare, cu ochii \u021bint\u0103 la para focului.<\/p>\n

Prim\u0103vara se instal\u0103 treptat. Verdele c\u00e2mpurilor \u0219i al p\u0103durilor d\u0103dea un aer curat care le cur\u0103\u021ba pl\u0103m\u00e2nii ce-au inhalat fum \u0219i praf de la explozii. Fagii, \u00een partea de jos, erau deposeda\u021bi de frunzi\u0219oarele lor crude, acri\u0219oare pe care de\u021binu\u021bii le mestecau ca \u00een vremea copil\u0103riei; erau tonicul lor de s\u0103n\u0103tate.<\/p>\n

\u2013 Ru\u0219ii ne-au \u00eemp\u0103r\u021bit \u00een grupe de c\u00e2te 10 cu un responsabil. C\u00e2nd ne stabileau anumite munci, strigau: des\u00e2\u021bi<\/i> (10-des\u00e2\u021bi) Dimitri, des\u00e2\u021bi Grigori… cu \u201ei\u201d-ul de la sf\u00e2r\u0219itul numelor pronun\u021bat prelung, dup\u0103 numele de botez al responsabililor, iar cei care nu aveau corespondent \u00een rus\u0103 le strigau st\u00e2lcite ca s\u0103 le pronun\u021be mai u\u0219or. Ca de exemplu, unui ungur, Orban, responsabil, ei \u00eei ziceau: \u201edes\u00e2\u021bi Orb\u201d, iar \u00eentre noi ziceam: desiatina<\/i> (a\u0219a i-am zis noi grupei de zece, pentru noi , mai u\u0219or de pronun\u021bat) lu\u2019Orbu \u0219i ungurul se \u00eenfuria numai pe noi, c\u0103 pe rus nu \u00eendr\u0103znea. C\u00e2nd vorbeam despre aceste grupuri, noi le spuneam \u201edesiatina lu\u2019…\u201d \u0219i nu des\u00e2\u021bi<\/i> cum ziceau ei, chiar dac\u0103 ea, f\u0103r\u0103 \u0219ef, avea nou\u0103 oameni. \u0218i uite a\u0219a, considerat mai \u0219colit, ajunsesem \u0219ef peste nou\u0103 prizonieri: trei rom\u00e2ni, doi unguri, trei nem\u021bi \u0219i un ceh. Au adus prizonieri \u0219i din Rom\u00e2nia care intrase \u00een r\u0103zboi cu Rusia \u00een 1916.<\/p>\n

Un rom\u00e2n era Matei de pe l\u00e2ng\u0103 Ia\u0219i, usc\u0103\u021biv, de te \u00eentrebai de unde scoate puterea s\u0103 reziste la munc\u0103. Se pricepea la plante \u0219i c\u00e2nd eram ie\u0219i\u021bi \u00een \u201enatur\u0103\u201d \u0219i ne l\u0103sau s\u0103 m\u00e2nc\u0103m, el culegea de ici, de colo, felurite ierburi \u0219i ne punea s\u0103 le m\u00e2nc\u0103m ori, seara, le punea \u00een ap\u0103 fierbinte, pe urm\u0103 o beam cu frunze cu tot. Era \u00eenv\u0103\u021b\u0103tor la sat \u0219i cuno\u0219tea puterea plantelor de la bunica lui.<\/p>\n

Paza era mai \u00eeng\u0103duitoare, nimeni nu mai dezerta, frontul era departe \u00een vest \u0219i unde s\u0103 fugi? S\u0103 ne atace animalele s\u0103lbatice? De a\u0219ez\u0103ri nu aveai ce te apropia, c\u0103 ne-ar fi \u00eenjunghiat localnicii.<\/p>\n

Alt rom\u00e2n, Ionu\u021b, era un oltean \u201edat dracului\u201d, dar \u00een sens de descurc\u0103re\u021b \u0219i mucalit totodat\u0103. \u0218i-a f\u0103cut pra\u0219tie din coaja sub\u021bire, verde, desprins\u0103 f\u00e2\u0219ii de pe ni\u0219te tulpini\u021be. C\u00e2nd v\u0103zu dou\u0103 urechi mi\u0219c\u00e2ndu-se \u00een iarba \u2018n\u0103ltu\u021b\u0103, a scos pra\u0219tia din buzunar \u0219i, imediat ce \u021b\u00e2\u0219ni un iepure, a reu\u0219it s\u0103-i trimit\u0103 piatra drept \u00een burt\u0103. I-am dat de \u00een\u021beles soldatului ce ne p\u0103zea s\u0103 vin\u0103 seara la focul nostru s\u0103 guste \u0219i el iepure fript. P\u00e2n\u0103 seara, Ionu\u021b mai prinse un iepure \u0219i doi porumbei, ce-i drept, cam sl\u0103b\u0103nogi. C\u00e2t\u0103 vreme am lucrat la acea p\u0103dure, de multe ori seara aveam friptur\u0103 din v\u00e2nat, dup\u0103 care beam c\u00e2te o can\u0103 din ceaiul t\u0103m\u0103duitor al lui Matei.<\/p>\n

\u00cen astfel de momente, olteanul striga la mine: Hei, \u0218efu, ce dichisit te prezin\u021bi \u00een fa\u021ba subalternilor: haine, zdren\u021be \u201ea-nt\u00e2ia\u201d, tunsoare, moda \u201eplete slinoase\u201d, m\u0103car barba-i t\u0103iat\u0103 scurt, da une-ai v\u0103ruit-o? \u0219i trupa se pornea pe un r\u00e2s \u00een\u0103bu\u0219it.<\/p>\n

Dumitru chiar avea alur\u0103 de \u0219ef: statura lui \u00eenalt\u0103, cu p\u0103rul \u0219i barba t\u0103iate mai scurt \u00een ultimul timp, dar albite prea devreme, ochii de limpezimea cerului senin a c\u0103ror privire parc\u0103 trecea prin tine, c\u00e2nt\u0103rindu-te de c\u00e2te parale e\u0219ti; cu voce hot\u0103r\u00e2t\u0103, care nu l\u0103sa loc de comentarii nepotrivite, iar \u021binuta lui, mai ordonat\u0103 dec\u00e2t a celorlal\u021bi, at\u00e2t c\u00e2t se putea \u00een condi\u021biile date \u0219i mai citit dec\u00e2t majoritatea lor. C\u00e2nd lucra f\u0103r\u0103 c\u0103ma\u0219\u0103, sub pielea bronzat\u0103 se z\u0103reau mu\u0219chii ca ni\u0219te odgoane de corabie, c\u0103li\u021bi \u00een greul luptelor, dar mai ales \u00een aceast\u0103 munc\u0103 de butinar. Au trecut multe zile. Soarele str\u0103lucind printre ramurile copacilor \u00eenal\u021bi \u0219i lucr\u00e2nd \u00een echip\u0103 \u00eei d\u0103dea iluzia libert\u0103\u021bii, dar o libertate cu pericole. Au fost \u0219i zile cu nori sumbri, ce at\u00e2rnau aproape de p\u0103m\u00e2nt, ad\u00e2ncind aleanul \u00een inima lui. Amintirile, acele perle pe suflet, \u00eei curgeau mai departe, precum nisipul clepsidrei.<\/p>\n

\"\"
Prizonieri intr\u00e2nd \u00een lag\u0103r<\/figcaption><\/figure>\n
\n

Molima<\/b><\/h3>\n

\u2013 C\u00e2nd ne sim\u021beam mai bini\u0219or, a venit molima peste noi: tifosul<\/b>. Unul din prizonierii nem\u021bi, de fapt sas de la noi, \u021aim \u00eei ziceam, de la Zimmer, sanitarul nostru, a cerut pazei s\u0103 stropeasc\u0103 cu var toate \u00eenc\u0103perile, iar lemnul paturilor, cu ap\u0103 cu petrol, dac\u0103 nu vor s\u0103 ne molipsim to\u021bi, iar noi s\u0103 ne dezbr\u0103c\u0103m, f\u0103r\u0103 nici o jen\u0103, s\u0103 ne desp\u0103duchiem hainele pe la \u00eencheieturi, s\u0103 le fierbem \u0219i s\u0103 ne t\u0103iem p\u0103rul c\u00e2t mai scurt. \u021aim a f\u0103cut rost de ceva petrol \u00een amestec bine cu ap\u0103, s\u0103 ne d\u0103m pe cap dup\u0103 ce ne-am \u00eemb\u0103iat \u00een r\u00e2ule\u021bul din apropiere. Matei a cerut \u00eenvoire pazei s\u0103-l lase cu doi oameni s\u0103 culeag\u0103 plante de care \u0219tie el \u0219i s\u0103 fac\u0103 ceai pentru oameni. Toate aceste m\u0103suri \u0219i DDT-ul primit au restr\u00e2ns \u00eemboln\u0103virile.<\/p>\n

Olteanul nostru iar strig\u0103: hai, neamule, am p\u0103duchi de v\u00e2nzare pentru cine nu d\u0103 jos chica, s-o \u00eembog\u0103\u021bim cu niscaiva mi\u0219c\u0103tori \u0219i iar ne pornir\u0103m pe r\u00e2s \u0219i cu alte glume, ca \u00eentre b\u0103rba\u021bi. De la noi au luat exemplu \u0219i celelalte \u201edesiatine\u201d, astfel c\u0103 o parte din bolnavi s-au vindecat \u0219i pu\u021bini au fost cei care au primit s\u0103rutul mor\u021bii. \u00cen aceste \u00eemprejur\u0103ri a murit \u0219i un rus, iar Matei \u0219i \u021aim, sanitarul nostru, erau mereu chema\u021bi \u0219i pentru ei.<\/p>\n

\"\"
Molima de tifos; preven\u021bie: fierberea rufelor.<\/figcaption><\/figure>\n
\n

Cariera de piatr\u0103 – al doilea lag\u0103r de munc\u0103<\/b><\/h3>\n

\u2013 \u00centr-o zi, dep\u0103n\u0103 Dumitru amintirile, \u021aim veni cu \u0219tirea c\u0103 ne vor duce la o linie ferat\u0103. Atunci a cerut pazei s\u0103-l lase cu Matei \u0219i \u00eenc\u0103 pe doi s\u0103 culeag\u0103 plante, s\u0103 le usuce ca s\u0103 le lu\u0103m cu noi, s\u0103 le avem \u00een caz de \u00eemboln\u0103viri. I-au l\u0103sat, doar \u0219i ei erau interesa\u021bi s\u0103 le aib\u0103 la nevoie.<\/p>\n

Multele nu mi le mai amintesc, c\u0103 \u0219i zile au fost destule, dar de acolo ne-au urcat \u00een camioane cu prelat\u0103 \u0219i dup\u0103 dou\u0103 zile am trecut de o gar\u0103 nu prea mare. Credeam c\u0103 ne urc\u0103 \u00een tren, dar nu; ne-au transportat \u00eentr-un alt lag\u0103r, de unde se z\u0103rea un versant alburiu. Ne a\u0219tepta o carier\u0103 de piatr\u0103<\/b>. Ce-mi amintesc este c\u0103 n-am stat prea mult pe-acolo. La amiaz\u0103 ne aduceau m\u00e2ncarea care ne mai limpezea grumazul de praful \u00eenghi\u021bit. Nu \u0219tiu ce ordine au primit, dar m\u00e2ncarea deveni mai hr\u0103nitoare, probabil s\u0103 putem munci mai cu spor \u0219i s\u0103 fim ap\u021bi pentru mai mult timp.<\/p>\n

\u00cen prima zi c\u00e2nd ne-au dus la carier\u0103, \u00eenainte de a ie\u0219i din lag\u0103r, la cap\u0103tul ultimei bar\u0103ci se vedeau capete c\u0103runte cu fe\u021be scof\u00e2lcite, printre z\u0103brelele unei ferestruici. Pe drum, ne-au informat c\u0103 aceea era \u201ecelula\u201d lag\u0103rului unde sunt \u00eenchi\u0219i cei pedepsi\u021bi cu carcer\u0103; Zece de\u021binu\u021bi au \u00eencercat o evadare; am\u0103r\u00e2\u021bii, unde credeau c\u0103 se pot ascunde \u00een imensitatea aia rus\u0103? Normal c\u0103, \u00een scurt timp, i-au prins \u0219i i-au \u00eenghesuit \u00een acea celul\u0103 de patru persoane, de st\u0103teau to\u021bi zece \u00een pozi\u021bie de drep\u021bi, ca sardelele \u00een cutie.<\/p>\n

Soarele era de mult trecut de creasta carierei c\u00e2nd se sun\u0103 \u00eencetarea lucrului, dar c\u0103ldura r\u0103mase la fel de intens\u0103, acumulat\u0103 de piatra alburie pe care o r\u0103sfr\u00e2ngea asupra lor ca o r\u0103zbunare, c\u0103 i-au ciuntit bog\u0103\u021bia. Ultimele vagonete \u00eenc\u0103rcate cu roc\u0103 sf\u0103r\u00e2mat\u0103 erau duse la o ramp\u0103 de linie secundar\u0103 \u0219i golite \u00eentr-un vagon. Roca era pentru infrastructura drumurilor \u0219i c\u0103ilor ferate \u00een construc\u021bie. Prizonierii g\u00e2rbovi\u021bi de at\u00e2ta munc\u0103 st\u0103teau la apel \u00een grupuri de c\u00e2te zece, unele \u201edesiatine\u201d fiind descompletate de c\u00e2nd sosiser\u0103, dup\u0103 care porneau spre lag\u0103r.<\/p>\n

Dou\u0103 zile i-au \u021binut pe evada\u021bi \u00een celul\u0103 f\u0103r\u0103 ap\u0103, f\u0103r\u0103 m\u00e2ncare. \u00cen acea \u00eembulzeal\u0103, c\u0103ldura deveni \u0219i mai sufocant\u0103, unii suferind de claustrofobie. Patru dintre ei nu se mai puteau \u021bine pe picioare, dar nici de c\u0103zut nu c\u0103deau c\u0103 trupurile lor erau at\u00e2t de presate, c\u0103 st\u0103teau ca aracii \u00een vie. Se auzeau voci slabe, chem\u00e2ndu-l pe Isus \u00een ajutor. Agoniz\u00e2nd, tr\u0103geau aerul cu gurile deschise ca pe\u0219tele pe uscat, dup\u0103 care, capul le c\u0103dea \u00een piept. \u0218eful de lag\u0103r a hot\u0103r\u00e2t s\u0103-i scoat\u0103, mai bine s\u0103 lucreze dec\u00e2t s\u0103-\u0219i mic\u0219oreze efectivul, trimi\u021b\u00e2ndu-i pe lumea cealalt\u0103; a trimis doi paznici cu g\u0103le\u021bi cu ap\u0103 pentru ei \u0219i s\u0103 deschid\u0103 u\u0219a. C\u00e2nd au auzit c\u0103 se ridic\u0103 drugul de fier de pe u\u0219\u0103, bie\u021bii credeau c\u0103 \u00eei duc s\u0103-i \u00eempu\u0219te \u0219i pe moment au inhalat aer, st\u00e2nd \u00een\u021bepeni\u021bi cu ni\u0219te priviri de parc\u0103 au v\u0103zut iadul:<\/p>\n

\u2013 Ia te uit\u0103, zici c\u0103 le place mai mult \u00eenl\u0103untru, de nu ies, r\u00e2nji un rus. Hai, toat\u0103 lumea afar\u0103 p\u00e2n\u0103 nu pun arma pe voi!<\/p>\n

Trezi\u021bi din co\u0219mar, au ie\u0219it evada\u021bii, unii chiar pr\u0103v\u0103lindu-se la p\u0103m\u00e2nt, c\u0103 nu-i mai \u021bineau genunchii, dar au ie\u0219it numai \u0219ase, auzindu-se ni\u0219te bufnituri \u00een\u0103untru, pe m\u0103sur\u0103 ce se ie\u0219ea afar\u0103. Paznicii strigau la ei din u\u0219\u0103, acoperindu-\u0219i nasurile din cauza mirosului emanat de dejec\u021biile ajunse pe jos, altfel ar fi intrat s\u0103 le mai dea ni\u0219te lovituri. Cei \u0219ase au apucat s\u0103 bea ap\u0103 direct din g\u0103le\u021bi, c\u00e2nd li s-a poruncit s\u0103 intre \u0219i s\u0103-i scoat\u0103 afar\u0103; \u0219i au scos patru cadavre.<\/p>\n

\u00cen acea sear\u0103, la \u00eentoarcerea de la carier\u0103, la un pic distan\u021b\u0103 de lag\u0103r, se vedeau trei de\u021binu\u021bi s\u0103p\u00e2nd o groap\u0103 ceva mai larg\u0103, p\u0103zi\u021bi de trei ru\u0219i cu armele \u00eendreptate spre ei, iar pe iarb\u0103 erau patru trupuri. La intrare \u00een curte, \u00een fa\u021ba \u201ecelulei\u201d erau al\u021bi trei prizonieri, cu m\u0103turi \u0219i g\u0103le\u021bi cu ap\u0103, cur\u0103\u021bau podeaua \u00eenc\u0103perii.<\/p>\n

\u00cenainte de cin\u0103, iar apelul \u00een curte. Cei \u0219ase evada\u021bi r\u0103ma\u0219i au completat num\u0103rul lips\u0103 la \u201edesiatine\u201d, f\u0103c\u00e2ndu-se grupele de c\u00e2te 10, era mai u\u0219or de strigat apelul a\u0219a \u0219i a r\u0103mas doar una descompletat\u0103, cu \u0219apte oameni.<\/p>\n

Dup\u0103 apel, merg\u00e2nd la sp\u0103l\u0103tor, \u00eenchipui\u021bi-v\u0103 c\u0103 era a\u0219a ceva, olteanul nu se putu ab\u021bine \u0219i zise tare: oare la care \u201edesiatine\u2019or completa cei \u0219apte \u0219i c\u00e2nd? Pe to\u021bi \u00eei trecur\u0103 fiori, niciunul nu \u0219i-ar da locul.<\/p>\n

\u2013 Ehei, locuri vacante mereu o s\u0103 fie…, zise \u0219eful Dumi.<\/p>\n

Paza era format\u0103 din partizani, oameni \u00een v\u00e2rst\u0103 care nu mai erau trimi\u0219i pe front, dar deprin\u0219i s\u0103 poarte arma. \u0218eful de lag\u0103r era unul din acei militari sco\u0219i din armat\u0103 pe baza vreunui bete\u0219ug: f\u0103r\u0103 o m\u00e2n\u0103 ori un picior sau alte pricini medicale. Se \u0219tia c\u0103 \u00ee\u0219i l\u0103sase bun\u0103tate de picior st\u00e2ng, sprijin pentru poarta Moscovei, a\u0219a cum au l\u0103sat \u0219i al\u021bii, dar m\u00e2ndru, deoarece capitala nu a putut fi cucerit\u0103.<\/p>\n

Au \u00eenc\u0103rcat sute de vagonete cu roc\u0103, au \u00eenhalat mult praf de la sf\u0103r\u00e2m\u0103turile de piatr\u0103 \u0219i au \u00eenceput a sl\u0103bi. Aici nu mai erau serile \u00een jurul unui foc \u0219i cu friptura la pro\u021bap. C\u00e2nd erau tot mai dezn\u0103d\u0103jdui\u021bi, veni ordin s\u0103 fie du\u0219i \u00een camioane la o alt\u0103 gar\u0103. Se bucurau c\u0103 pleac\u0103 de la carier\u0103. Dogoarea, duhoarea emanat\u0103 \u00een spa\u021biul acela \u00eenghesuit, praful ce-\u0219i g\u0103sise culcu\u0219 \u00een pl\u0103m\u00e2nii lor le d\u0103deau manifest\u0103ri de astmatici, chinuindu-se s\u0103 respire de parc\u0103 cineva \u00eei \u021binea \u00eentr-o prea str\u00e2ns\u0103 \u00eembr\u0103\u021bi\u0219are, ca \u0219i cum un \u021bip\u0103t ar fi r\u0103mas prizonier \u00eenl\u0103untrul piepturilor.<\/p>\n

Se trezeau noaptea sc\u0103lda\u021bi \u00een sudoarea ur\u00e2t mirositoare, instalat\u0103 f\u0103r\u0103 parcimonie \u00een toate dormitoarele.<\/p>\n

\n

Lungul drum pe calea ferat\u0103 spre Siberia se-ndreapt\u0103<\/b><\/h3>\n

Alt ordin, alt\u0103 plecare; bine c\u0103 vremea s-a mai r\u0103corit. Pe cer, nori sumbri se \u00eenghesuiau \u00eentr-o alergare de maraton c\u00e2t mai aproape de p\u0103m\u00e2nt, apoi, at\u00e2rn\u00e2nd, de zici c\u0103 acu\u0219i-acu\u0219i o s\u0103 cad\u0103.<\/p>\n

\u2013 To\u021bi a trebuit s\u0103 ie\u0219im cu gamelele proprii, le primisem de c\u00e2nd am venit \u0219i le p\u0103zeam ca pe moa\u0219te de sf\u00e2nt, altfel r\u0103m\u00e2neai f\u0103r\u0103 m\u00e2ncare \u0219i f\u0103r\u0103 ap\u0103 la lucru. Pentru primirea m\u00e2nc\u0103rii fiecare responsabil avea \u201edesiatina\u201d l\u00e2ng\u0103 el \u0219i soldatul care supraveghea \u00eemp\u0103r\u021birea hranei bifa doar numele \u0219efului. La dou\u0103 grupe era c\u00e2te un prizonier care nu avea gamela: un rom\u00e2n \u0219i un neam\u021b; le-a fost furat\u0103. Imediat s-a stopat distribuirea hranei \u0219i s-a anun\u021bat: dac\u0103 \u00eentr-o or\u0103 nu apar gamelele la \u201edesia\u021bi\u201d respectiv, aplic\u0103m pedepse.<\/p>\n

Doi responsabili care terminaser\u0103 de m\u00e2ncat au venit cu vasul lor \u0219i au cerut permisiunea s\u0103 li se dea celor doi m\u00e2ncarea \u00een ele; a\u0219a nu au r\u0103mas fl\u0103m\u00e2nzi. \u00cen aceast\u0103 situa\u021bie, spune mai departe Dumitru, ne-am adunat responsabilii \u0219i am hot\u0103r\u00e2t s\u0103 anun\u021be fiecare \u00een grupul lui, s\u0103 fie pus vasul \u00eentr-un anume loc ca s\u0103 nu fie \u00een pericol via\u021ba niciunuia. Suntem destul de os\u00e2ndi\u021bi, s\u0103 nu ne mai pedepsim \u00eentre noi de data asta. \u0218i gamelele au ap\u0103rut.<\/p>\n

Au venit camioane \u00een care am fost urca\u021bi \u0219i du\u0219i spre r\u0103s\u0103rit la o gar\u0103, unde ne-au transbordat \u00een vagoane de vite<\/b>, trase pe o linie secundar\u0103, l\u00e2ng\u0103 o por\u021biune de p\u0103\u0219une. Unele erau deja ocupate. Se discuta c\u0103 armata ro\u0219ie avea nevoie de \u0219i mai mul\u021bi osta\u0219i, prosp\u0103tur\u0103 pentru front, \u0219i de c\u00e2t mai mul\u021bi prizonieri sau ostatici pentru munc\u0103 lua\u021bi de pe teritoriile pe unde treceau.<\/p>\n

Jos, s-a f\u0103cut apelul tuturor \u0219i repartizarea pe vagoane. Cui i-a venit ideea cu \u201edesia\u021bi\u201e a avut cap de\u0219tept, a\u0219a fiecare responsabil se prezenta cu grupa lui \u0219i durata apelului era mult scurtat\u0103. Grupa\u021bi, am fost l\u0103sa\u021bi s\u0103 ne g\u0103sim loc pe por\u021biunea de iarb\u0103 de l\u00e2ng\u0103 \u0219ine, sub paz\u0103, bine\u00een\u021beles.<\/p>\n

\u00cen scurt timp ne-au adus m\u00e2ncare: un coltuc de p\u00e2ine cam uscat\u0103, o ciorb\u0103 de varz\u0103 mai dens\u0103, cu gust de carne, dar f\u0103r\u0103 ea. Aceasta a fost scoas\u0103 de pe oase, sigur pentru paznici, noi mai g\u0103sind ,ici-colo, c\u00e2te un oscior; cred c\u0103 oasele au fost sf\u0103rmate \u0219i puse din nou \u00een ciorb\u0103 s\u0103 ne bucur\u0103m \u0219i noi de c\u00e2te o bucat\u0103. Unii, mai noroco\u0219i, g\u0103seau \u0219i pu\u021bin\u0103 carne pe el. Primir\u0103m \u0219i pesme\u021bi, cu aten\u021bionare c\u0103 sunt pentru 2 zile, iar pe ni\u0219te c\u0103rucioare ne-au adus butoaie de 200 litri cu ap\u0103 de b\u0103ut. A trebuit s\u0103 urc\u0103m \u00een fiecare vagon c\u00e2te un butoi \u0219i pus \u00een col\u021bul opus unei trape pentru nevoi. Se vede c\u0103 aceste vagoane erau adaptate pentru transport frecvent de prizonieri \u00een interiorul Rusiei, chiar de osta\u0219i pe lungul drum c\u0103tre front.<\/p>\n

Dintre responsabili a fost ales un \u0219ef la fiecare vagon care a primit anumite ordine. Dumitru a fost numit responsabil \u0219ef la ultimul vagon, el cu grupa urcau ultimii. To\u021bi paznicii aveau vagonul lor, unde era depozitat\u0103 \u0219i hrana rece, inclusiv a prizonierilor, pentru mai mult timp.<\/p>\n

Pu\u021bina odihn\u0103 le-a fost \u00eentrerupt\u0103 de sunetul ascu\u021bit al unor fluiere; a venit un rus l\u00e2ng\u0103 fiecare vagon \u0219i, pe r\u00e2nd, a \u00eenceput chemarea responsabilului cu grupa sa, pentru urcarea \u00een el. Cu Dumitru \u0219i \u201edesiatina\u201d lui mai erau trei grupe cu responsabilii lor. Mucalitul de oltean nu s-a putut ab\u021bine s\u0103 nu strige:<\/p>\n

\u2013 A\u0219a, mielu\u0219eilor, respecta\u021bi ordinea: primii urc\u0103 \u00een bou-vagon cei cu bilete de clasa a treia \u0219i ocup\u0103 loc privat l\u00e2ng\u0103 privat\u0103; urmeaz\u0103 cei cu bilete de clasa a doua, desiatinele doi \u0219i trei, la mijloc unde vor primi \u00eembr\u0103\u021bi\u0219are de la ocupan\u021bii celor dou\u0103 clase, a treia \u0219i a-nt\u00e2ia, \u00een sf\u00e2r\u0219it, ace\u0219tia din urm\u0103, noroco\u0219ii, l\u00e2ng\u0103 u\u0219\u0103 \u0219i l\u00e2ng\u0103 butoiul cu ap\u0103.<\/p>\n

Dumitru a urcat ultimul cu grupa lui. Rusul, pe urm\u0103, a culisat u\u0219a, pun\u00e2nd peste ea un drug de metal. U\u0219ile erau t\u0103iate \u00een partea de sus, c\u00e2t de un cap de om, pentru a circula aerul. Totu\u0219i s-au g\u00e2ndit s\u0103 nu ajung\u0103 la cap\u0103t de drum cu ni\u0219te epave, inapte de munc\u0103.<\/p>\n

\u00centr-un sc\u00e2r\u021b\u00e2it de ro\u021bi \u0219i scr\u00e2\u0219net pe \u0219ine, trenul se urni \u0219i precum un fum\u0103tor puf\u0103i, dar zgomotos, prin supapele sale, jeturi de aburi den\u0219i, albi, afla\u021bi sub presiune. Astfel \u00eencepu lungul drum spre Siberia<\/b>. Fiecare se g\u00e2ndea la ce-i a\u0219teapt\u0103 acolo, cum va fi via\u021ba lor, dac\u0103 \u00ee\u0219i vor mai vedea \u021bara, locurile de ba\u0219tin\u0103. Dumitru a anun\u021bat prizonierii, camarazi \u00eentru suferin\u021b\u0103, c\u0103 fiecare grup\u0103, din cele patru, va veni prin rota\u021bie l\u00e2ng\u0103 u\u0219\u0103 s\u0103 se bucure de aerul curat \u0219i de priveli\u0219tea stepei ce \u201ealerga\u201d pe l\u00e2ng\u0103 tren, iar camarazii l-au aplaudat \u00eendelung. Cert este c\u0103 Dumi, prin tot ce ini\u021bia, at\u00e2t c\u00e2t se putea ca s\u0103 le u\u0219ureze traiul, era respectat \u00een toat\u0103 colectivitatea.<\/p>\n

Stepa \u00ee\u0219i desf\u0103\u0219ura privirilor bie\u021bilor n\u0103p\u0103stui\u021bi, \u00een bun\u0103 parte, virginitatea ei: smocuri de iarb\u0103, altern\u00e2nd ici-colo cu ochiuri de ap\u0103, mai \u00eencolo dropii alerg\u00e2nd, speriate de zgomotul trenului, iar, din loc \u00een loc, turme de vite sau de oi, semn c\u0103 undeva, \u00een apropiere, sunt \u0219i sate. Au c\u0103l\u0103torit cele dou\u0103 zile, destul de \u00eenghesui\u021bi, dar cu regulile impuse de Dumitru: de rotirea grupelor, de p\u0103strare c\u00e2t de c\u00e2t a unei igiene la trap\u0103, de repartizarea ra\u021bional\u0103 a apei. Dup\u0103 acest timp, au oprit pe o linie secundar\u0103 la un punct-depozit, unde au fost l\u0103sa\u021bi afar\u0103 pe o \u00eentindere de smocuri de iarb\u0103. Butoaile au fost duse \u0219i aduse cu ap\u0103; li s-a dat p\u00e2ine neagr\u0103, veche \u0219i pe\u0219te afumat pentru alte dou\u0103 zile. Au adus cazane cu ciorb\u0103 de varz\u0103 acr\u0103, de data asta f\u0103r\u0103 oase. Au reu\u0219it s\u0103 se odihneasc\u0103 pu\u021bin p\u00e2n\u0103 a mers s\u0103 m\u0103n\u00e2nce \u0219i schimbul de paz\u0103, desigur, nu la fel ca m\u00e2ncarea prizonierilor.<\/p>\n

\u0218i, iar urca\u021bi \u00een vagoane; \u021binta: Siberia, cum auziser\u0103 ei de la discu\u021biile dintre ru\u0219i. \u00cencepuse s\u0103 se perinde un amestec de c\u00e2mp \u0219i p\u0103duri mai mici sau mai \u00eentinse. La un punct de popas, aproape de o p\u0103durice, de la imaginea arid\u0103 au avut parte de adierea unui v\u00e2nticel, de zboruri \u00eencruci\u0219ate de p\u0103s\u0103ri, apoi se l\u0103s\u0103 o lini\u0219te \u00eentre ei, deoarece se porni cucul s\u0103-\u0219i prezinte trilul. Fiecare num\u0103ra de c\u00e2te ori l-a auzit, amintindu-le de anii de acas\u0103, celor care locuiau \u00een zone \u00eemp\u0103durite.<\/p>\n

Au urmat alte sute de km \u0219i trenul opri \u00eentr-o sta\u021bie destul de mare; fu garat iar pe o linie secundar\u0103, de unde, mult mai t\u00e2rziu, legat de alt\u0103 locomotiv\u0103, a urmat drumul acelei linii, spre sud, paralel\u0103 cu un r\u00e2u cu traseu anapoda: r\u00e2ul curgea de la sud spre nord. Treptat au intrat \u00een bazinul de mine Kuznetsk<\/b>, pe urm\u0103 i-au cobor\u00e2t \u00een fa\u021ba unui lag\u0103r mare.<\/p>\n

\u2013 A\u021bi ajuns \u201eacas\u0103\u201d, le-au spus \u00een zeflemea paznicii.<\/p>\n

Bazinul era \u00een centrul depresiunii Kemerovo alungit\u0103 spre sud, de cca 320 km \u0219i cu l\u0103\u021bime variabil\u0103 de 100-200 km, care se situa \u00eentre trei lan\u021buri muntoase: la est, vest \u0219i sud.<\/p>\n

\"\"
Stepa euroasiatic\u0103<\/figcaption><\/figure>\n

 <\/p>\n

\"\"
Siberia<\/figcaption><\/figure>\n

 <\/p>\n

\"\"
Kuznetsk<\/figcaption><\/figure>\n
\n

P A R T E A\u00a0 A\u00a0 T R E I A<\/b><\/h3>\n

Bazinul carbonifer Kuznetsk (azi, Kuzbass)<\/b><\/h3>\n

Al treilea lag\u0103r de munc\u0103<\/b><\/h3>\n

Mina de c\u0103rbune de suprafa\u021b\u0103, \u00een nord<\/b><\/h3>\n

Suprafa\u021ba minei era imens\u0103. Prima zi de munc\u0103 era mohor\u00e2t\u0103 \u0219i rece, parc\u0103 prefigur\u00e2nd timpul ce-l vor petrece prizonierii de-aici \u00eencolo. Un v\u00e2nt aspru sufla dinspre crestele mun\u021bilor. Se muncea c\u00e2te 14-15 ore pe zi. Uneori erau at\u00e2t de extenua\u021bi c\u0103, \u00een loc s\u0103 se odihnesc\u0103, deveneau irascibili \u0219i din te miri ce ridicau vocea. Dumi \u0219i \u00eenc\u0103 doi-trei \u00eei potoleau:<\/p>\n

\u2013 \u00cen astfel de momente s\u0103 fi\u021bi mai aten\u021bi, c\u0103 ceilal\u021bi ortaci nu sunt sacul vostru de b\u0103taie.<\/p>\n

E drept, despre adev\u0103ratul \u201esac\u201d nici nu se putea pune problema la fel, dec\u00e2t morm\u0103ind.<\/p>\n

Aici se \u00eentret\u0103iau \u00een mi\u0219c\u0103ri bezmetice roiuri de \u021b\u00e2n\u021bari<\/b>, din apropierea unui r\u00e2u. Deoarece munca se desf\u0103\u0219ura anevoios din cauza lor, ocna\u0219ilor li s-au f\u0103cut m\u0103\u0219ti cu plase dese, li s-au dat m\u0103nu\u0219i, constat\u00e2ndu-se astfel sporul \u00een munc\u0103.<\/p>\n

Toamna, prindeau castori \u0219i \u00ee\u0219i f\u0103ceau c\u0103ciuli din blan\u0103, s\u0103-i apere de frigul n\u0103prasnic siberian. Anii au fost aspri \u0219i lungi \u0219i lor mereu li se spunea c\u0103 vor pleca atunci c\u00e2nd vor fi schimburi de prizonieri, iar ei, bie\u021bii, tot a\u0219teptau.<\/p>\n

G\u00e2nduri negre, de dezn\u0103dejde se zb\u0103teau \u00een capul lui Dumitru; \u00ee\u0219i f\u0103cea curaj s\u0103 nu alunece \u00een nisipurile lor mi\u0219c\u0103toare, s\u0103 reziste acestui calvar.<\/p>\n

\u2013 Doamne, nu m\u0103 pedepsi a\u0219a de r\u0103u. Dac\u0103 am ucis oameni, a\u0219a e legea r\u0103zboiului. Ascult\u0103-mi ruga, Dumnezeul meu, \u0219i \u00eent\u0103re\u0219te-m\u0103 s\u0103 fac fa\u021b\u0103 acestor \u00eencerc\u0103ri; era cererea lui Dumitru sear\u0103 de sear\u0103 dup\u0103 ce \u00ee\u0219i spunea ocina\u0219ele<\/i> cum le \u00eenv\u0103\u021base acas\u0103 de c\u00e2nd era mic.<\/p>\n

Numele locurilor nu avea nici o semnifica\u021bie pentru ei, pe care oricum nu vor ajunge s\u0103 le cunoasc\u0103; \u0219tiau doar de lag\u0103r \u0219i de min\u0103. Se zvonea c\u0103 vor fi du\u0219i mai \u00een sud, la o min\u0103 de c\u0103rbune \u00een subteran. Dumitru s-a \u00een\u00e2lnit cu responsabilii cu care a venit \u0219i le-a cerut s\u0103 \u00eentrebe care s-a ocupat de stupi acas\u0103. S-au prezentat trei, fiecare din alt\u0103 desiatin\u0103.<\/p>\n

\u2013 Uite de ce v-am chemat, a\u021bi auzit ce discut\u0103 paznicii. M-am interesat \u0219i acolo unde ne duc sunt \u0219i p\u0103duri mai \u00eentinse aproape de un r\u00e2u \u0219i unde sunt p\u0103duri, ap\u0103, se g\u0103sesc \u0219i cuiburi de albine s\u0103lbatice<\/b>. De aceea, trebuie s\u0103 facem cumva s\u0103 lu\u0103m cu noi m\u0103\u0219tile de \u021b\u00e2n\u021bari, c\u0103 f\u0103r\u0103 ele nu ne putem apropia de albine.<\/p>\n

\u0218i s-a adeverit c\u0103, dup\u0103 aproape 10 ani, majoritatea celor cu care a venit Dumitru au fost transfera\u021bi la mina respectiv\u0103. La plecare, m\u0103\u0219tile trebuiau predate, dar Dumitru \u0219i cei trei au reu\u0219it s\u0103 le p\u0103streze, deoarece s-au \u00een\u021beles cu rusul care \u00eei p\u0103zea c\u0103 va fi p\u0103rta\u0219 la mierea ce o vor culege de la albinele s\u0103lbatice. S-au bucurat c\u0103 pleac\u0103, g\u00e2ndind c\u0103 n-o fi mai r\u0103u ca aici, sub minus 20 grade C.<\/p>\n

Anii au fost aspri \u0219i lungi. La orice necaz, Dumitru \u00ee\u0219i zicea: toate se schimb\u0103, nu r\u0103m\u00e2n ve\u0219nice; era felul lui de a se consola.<\/p>\n

\"\"<\/p>\n

\"\"
Mina de suprafa\u021b\u0103 Kuzbass (Kuznetsk)<\/figcaption><\/figure>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

\n

Mina de c\u0103rbune Kuznetsk, \u00een subteran, \u00een sud<\/b><\/h3>\n

\u00cembarcarea \u00een vagoane s-a f\u0103cut \u00eentr-o zi mohor\u00e2t\u0103 \u0219i \u00eennorat\u0103. Un v\u00e2nt aspru sufla dinspre crestele mun\u021bilor. Norii de furtun\u0103 acopereau tot cerul, transform\u00e2ndu-l \u00eentr-un vine\u021biu profund. Dup\u0103 circa cinci ore au ajuns la lag\u0103rul minei, urm\u00e2nd alt apel nominal care a durat destul de mult. Aici nu s-au g\u00e2ndit s\u0103 fac\u0103 grupe de c\u00e2te zece. Nici paznicilor nu le convenea s\u0103 stea at\u00e2ta timp afar\u0103, de aceea, la recomandarea responsabililor, au discutat cu administra\u021bia, explic\u00e2ndu-i avantajul \u00eenscrierii \u00een grupe de c\u00e2te zece cu un responsabil \u0219i la apel se bifeaz\u0103 acesta care are grupa l\u00e2ng\u0103 el.<\/p>\n

\u00cen minele din subteran se derul\u0103 lungul \u0219ir al anilor din via\u021ba lui Dumitru. C\u00e2nd a ajuns \u00een aceast\u0103 zon\u0103, prin anul 1955, condi\u021biile infernale de munc\u0103, care erau \u00eenainte, au fost \u00eembun\u0103t\u0103\u021bite prin echiparea cu mijloace mecanizate. S-a \u00eenlocuit \u00een cea mai mare parte trasul vagone\u021bilor cu c\u0103rbune de ni\u0219te cai costelivi sau chiar de c\u0103tre mineri, cu locomotive Diesel etc. Totu\u0219i, lucrul \u00een min\u0103 era de c\u00e2te 14 ore pe zi.<\/p>\n

\u00cen\u0103untru, muncitorii erau grupa\u021bi pe diferite activit\u0103\u021bi: unii s\u0103pau g\u0103uri pentru dinamit\u0103, al\u021bii extr\u0103geau c\u0103rbunele, al\u021bii f\u0103ceau transportul ori repara\u021bii \u0219i altele. \u00cen cei aproape 11 ani petrecu\u021bi aici, Dumitru a trecut prin toate tipurile de munc\u0103.<\/p>\n

\u00cen apropierea bazinului, r\u00e2ul Tom cu p\u00e2r\u00e2ia\u0219ele lui era o adev\u0103rat\u0103 binefacere, ale c\u0103ror resurse de ap\u0103 erau utilizate pentru nevoile industriale, dar \u0219i interne ale regiunii; a\u0219a, vara, lucr\u0103torii, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd erau du\u0219i la r\u00e2u, bucur\u00e2ndu-se de o real\u0103 primenire.<\/p>\n

\"\"Dumitru \u0219i-a sf\u0103tuit grupa s\u0103 lucreze c\u00e2t s\u0103-\u0219i fac\u0103 norma pentru a primi \u00eentreaga por\u021bie de m\u00e2ncare, dar s\u0103 nu o dep\u0103\u0219easc\u0103, a\u0219a poate vor fi roti\u021bi \u0219i vor ajunge s\u0103 lucreze \u0219i la \u201egura\u201d minei, s\u0103 \u00eenspire mai mult aer curat, s\u0103-\u0219i cure\u021be pl\u0103m\u00e2nii de praful c\u0103rbunilor. Un miner i-a zis lui Dumitru:<\/p>\n

\u2013 Dac\u0103 dep\u0103\u0219im norma, primim mai mult\u0103 m\u00e2ncare.<\/p>\n

\u2013 Este adev\u0103rat, i-a r\u0103spuns Dumitru, dar atunci aici r\u0103m\u00e2ne\u021bi, nu v\u0103 mai rote\u0219te nimeni, fiind considera\u021bi buni s\u0103 scoate\u021bi c\u00e2t mai mult c\u0103rbune.<\/p>\n

Se \u0219tia c\u0103 \u00een aproprierea lag\u0103rului sunt anexe de bar\u0103ci cu familii de ru\u0219i, de\u021binu\u021bi adu\u0219i de pe teritoriul sovietic pentru a-\u0219i isp\u0103\u0219i pedeapsa concomitent cu un proces de reeducare a lor ini\u021biat de singurul partid ce conducea Uniunea Sovietic\u0103.<\/p>\n

\u00centr-o zi, un paznic \u00eei spuse lui Dumitru c\u0103 la bar\u0103ci este o familie \u00een care b\u0103rbatul nu este rus, ci prizonier ungur ca tine. \u00cel cheam\u0103 Vitea, noi i-am pus nume, c\u0103 \u0219i-a pierut mintea \u00een lupt\u0103 \u0219i nu \u0219tie nimic despre el din trecut. Indat\u0103 o s\u0103 lucra\u021bi la suprafa\u021b\u0103 \u0219i atunci o s\u0103 te las s\u0103-l cau\u021bi.<\/p>\n

\u2013 S\u0103 \u0219tii c\u0103 eu sunt rom\u00e2n, nu ungur, dar \u021binutul meu rom\u00e2nesc a fost mul\u021bi ani sub st\u0103p\u00e2nire ungar\u0103 \u0219i la primul r\u0103zboi mondial \u0219i \u00een al doilea. Doar \u00een perioada 1918\u20141940, teritoriul rom\u00e2nesc, Ardealul, a revenit la Rom\u00e2nia.<\/p>\n

\n

\u00cent\u00e2lnirea cu Vitea (Ilie), prizonier din 1915, Primul R\u0103zboi Mondial<\/b><\/h3>\n

\u00cent\u00e2lnirea: Dimitri (Dumitru) – Vitea (Ilie), 1956<\/b><\/h3>\n

Era var\u0103 \u0219i zi de duminic\u0103. Zorile ap\u0103rur\u0103 cu o repeziciune surprinz\u0103toare. Orizontul, de\u0219i \u00eengustat de crestele mun\u021bilor de pe cele trei laturi ale depresiunii Kemerovo, ce \u021binea bazinul carbonifer Kuznetsk ca pe un fiu la s\u00e2n, p\u0103rea tot mai vizibil pe m\u0103sur\u0103 ce \u00eentunericul se retr\u0103gea.<\/p>\n

Minerii \u0219i paznicii au primit \u00eenvoire s\u0103 mearg\u0103 la r\u00e2u pentru primenire. De un timp, Dumitru lucra la suprafa\u021b\u0103, dar cei doi rom\u00e2ni din grup\u0103 au fost trimi\u0219i la alte mine \u0219i nu mai \u0219tia nimic de ei. Noroc c\u0103 cei trei care aveau m\u0103\u0219tile de protec\u021bie \u00eempotriva \u021b\u00e2n\u021barilor au fost ceru\u021bi \u00een grupa lui, pentru c\u0103 Dumitru era simpatizat de rusul ce-i p\u0103zea. Acesta a \u00eencercat s\u0103 se apropie de Dumi, dar privirea lui i-a stopat pornirile: \u0219i paznicul nu voia s\u0103 ri\u0219te un scandal \u0219i s\u0103 fie trimis cine \u0219tie unde, \u00eens\u0103 nu s-a r\u0103zbunat pe miner, dimpotriv\u0103 \u00eei pl\u0103cea s\u0103 fie \u00een preajma lui.<\/p>\n

Bazinul carbonifer era str\u0103b\u0103tut de o re\u021bea de afluen\u021bi ai r\u00e2urilor Tom \u0219i Inya, ape necesare mineritului \u0219i celorlalte activit\u0103\u021bi. Dumitru, \u00een pantaloni, l\u0103sase c\u0103ma\u0219a sp\u0103lat\u0103 pe o tuf\u0103 la uscat.<\/p>\n

\u2013 Dimitri, vino l\u00e2ng\u0103 mine p\u00e2n\u0103 se usuc\u0103 hainele s\u0103-\u021bi spun ceva. \u0218tii c\u0103 familiile mai \u00een v\u00e2rst\u0103 din anexe au fost mutate \u00een s\u0103tucul format l\u00e2ng\u0103 min\u0103. Acolo este \u00eensurat cu o rusoaic\u0103 unul de-al vostru, cred, un ungur r\u0103mas aici din cel\u0103lalt r\u0103zboi mondial. Dumi f\u0103cu ochii mari c\u00e2t cepele: asta da surpriz\u0103.<\/p>\n

\u2013 Cum a\u0219a? \u0218tiam c\u0103 numai ru\u0219ilor le d\u0103 voie s\u0103 fac\u0103 familie.<\/p>\n

Paznicul \u00eei povesti lui Dumi tot ce \u0219tia: cum secretarul de partid cu so\u021bia l-au scos din min\u0103, i-au c\u0103s\u0103torit la o lun\u0103 dup\u0103 ce Nadejda r\u0103mase v\u0103duv\u0103; lui i-au dat lucr\u0103ri de \u00eentre\u021binere, unde era nevoie la suprafa\u021b\u0103, inclusiv gr\u0103dina, \u0219i i-au fost un fel de na\u0219i, \u00eentocmind certificatul de c\u0103s\u0103torie. El \u0219i-a pierdut definitiv memoria \u00een r\u0103zboi, iar aici i-a f\u0103cut act pe numele Vitea Smirnov.<\/p>\n

\u2013 Secretarul de acum este acela\u0219i? \u00eentreb\u0103 Dumitru.<\/p>\n

\u2013 Da. \u0218i el cu nevasta, neav\u00e2nd copii, au \u00eendr\u0103git-o pe feti\u021ba lor, f\u0103c\u00e2ndu-i fel de fel de aten\u021bii, sus\u021bin\u00e2nd-o la \u0219coli. Acum este asistent\u0103 medical\u0103 \u00een or\u0103\u0219elul Kemerovo, capitala regiunii, care devine ora\u0219 tot mai mare \u0219i mai frumos.<\/p>\n

\u2013 Cum de n-a plecat de aici secretarul?<\/p>\n

\u2013 O avut ceva \u201ebelele\u201d de l-o trimis \u0219i l-o uitat aici, dar el nici nu mai vrea s\u0103 plece. \u00cen lag\u0103r nu are at\u00e2ta b\u0103taie de cap. Cei mai buni prieteni ai lui \u0219i ai so\u021biei nu sunt ru\u0219ii din pavilion, ci Vitea cu Nadejda. Ei i s-a terminat pedeapsa prin gra\u021biere, dar nu a vrut s\u0103 plece de aici, unde totu\u0219i are un rost \u0219i este aproape de fiica lor. Mai sunt trei ore p\u00e2n\u0103 la apel, p\u00e2n\u0103 \u00een sat faci cam o jum\u0103tate de or\u0103, te las s\u0103 te duci s\u0103 vezi dac\u0103-l cuno\u0219ti. Nu te uita ur\u00e2t la mine, c\u0103 nu-\u021bi pretind nimic.<\/p>\n

Dumitru se aplec\u0103 dup\u0103 c\u0103ma\u0219\u0103, iar rusul, oft\u00e2nd \u00een sinea lui, \u00eei privi spatele cu mu\u0219chii bine dezvolta\u021bi, ce-\u0219i schimbau forma de c\u00e2te ori mi\u0219ca bra\u021bele. Se \u00eembr\u0103c\u0103 \u0219i o lu\u0103 la mers rapid \u00een jos, spre sat. G\u0103si repede c\u0103su\u021ba lor. Era numai Vitea, Nadejda era la buc\u0103t\u0103rie \u00een lag\u0103r \u0219i acum, la 66 de ani, era tot buc\u0103t\u0103reas\u0103- \u0219ef\u0103. \u00cei deschise u\u0219a un b\u0103rbat suplu, c\u0103runt, pu\u021bin chel.<\/p>\n

\u2013 Dumneata e\u0219ti Vitea din prizonierii austro-ungari? \u00eentreb\u0103 Dumitru \u00een maghiar\u0103. Eu sunt din Ardeal, de l\u00e2ng\u0103 Bistri\u021ba. Ardelenii, at\u00e2\u021bia ani sub c\u0103lc\u00e2iul ungar, erau obi\u0219nui\u021bi s\u0103 vorbeasc\u0103 maghiara.<\/p>\n

\u2013 Gavarite paruski<\/i> (vorbe\u0219te \u00een rus\u0103) \u0219i Vitea, tremur\u00e2nd, \u00eel trase repede \u00een\u0103untru. So\u021bia a fost chemat\u0103 s\u0103 preg\u0103teasc\u0103 cu echipa masa pentru aniversarea \u0219efului mare.<\/p>\n

Vitea, c\u0103ruia \u00eei revenise memoria \u0219i nu i-a spus nici so\u021biei, se temea de spioni \u0219i de urm\u0103ri nepl\u0103cute. Cel mai mult voia s-o protejeze pe fiica lor, Vetu\u0219ca, acum c\u0103s\u0103torit\u0103 cu un profesor tare de omenie.<\/p>\n

\u2013 Spune-mi cine e\u0219ti? \u00eentreb\u0103 Vitea.<\/p>\n

\u2013 Am c\u0103zut prizonier la Cotul Donului \u00een iarna lui 1942. Nu-s ungur, ci rom\u00e2n, Dumitru Pripon, dintr-un sat de l\u00e2ng\u0103 Bistri\u021ba.<\/p>\n

\u2013 \u0218i tu e\u0219ti de mul\u021bi ani prizonier ca \u0219i mine, eu din toamna lu\u20191915. Te rog nu te da de gol c\u0103 nu am spus la nimeni de revenirea memoriei; m-am temut de urm\u0103ri. Eu \u00ees Ilie Lacat\u00ee\u0219 din Telciu, \u021binutul N\u0103s\u0103udului. Ilie se arunc\u0103 \u00een bra\u021bele lui Dumitru \u00eentr-un hohot de lacrimi. Dumitru, mai t\u00e2n\u0103r, mai voinic \u0219i ceva mai \u00eenalt, a\u0219a-l str\u00e2nse de tare, ei contopindu-se \u00eentr-un singur trup rom\u00e2nesc \u0219i-n amestec de lacrimi, iar graiul ardelenesc, cu acel \u201eo\u201d \u00een loc de \u201ea\u201d la \u00eenceput de verb, nepronun\u021bat de at\u00e2\u021bia ani, prima dat\u0103, curse u\u0219or poticnit, pe urm\u0103 deveni un \u0219uvoi nest\u0103vilit, dulce ca un fagure cu miere.<\/p>\n

\u2013 Am aflat cum \u021bi-au pus nume: Vitea Smirnov.<\/p>\n

\u2013 Vitea mi l-au pus c\u00e2nd m-o \u00eenregistrat aici, c\u00e2nd eu nu \u0219tiam cine \u00ees, iar Smirnov, c\u00e2nd secretarul de partid o f\u0103cut acte de cununie cu Nadejda, n\u0103dejdea mea de aici. Am avut parte de dou\u0103 so\u021bii bune, numai prima nu o avut parte de mine \u0219i cei trei copii.<\/p>\n

\u2013 Ai zis c\u0103 e\u0219ti din Telciu, p\u0103i o rudenie de-a mea prin alian\u021b\u0103 \u0219i-o luat b\u0103rbat din Telciu, care zicea c\u0103 bunicul lui o murit \u00een r\u0103zboiul cu ru\u0219ii \u0219i dup\u0103 ce o primit certificatul de deces, s-o m\u0103ritat c\u0103 avea copii de crescut \u0219i p\u0103m\u00e2nt de lucrat.<\/p>\n

\u2013 Doamne, \u0219tii cumva cum o chema pe bunic\u0103-sa?<\/p>\n

\u2013 Nu-s sigur, da\u2019 parc\u0103 o zis ceva de Saveta.<\/p>\n

\u2013 Doamne-Dumnezeule, precis era nevast\u0103-mea. Numele ei mi-o readus mintea. Avem o fat\u0103, Vetu\u0219ka, acum asistent\u0103 medical\u0103 la Kemerovo, c\u0103s\u0103torit\u0103 cu un profesor. Nadejda o vrut s\u0103-i pun\u0103 numele mamei ei, Lisaveta. \u00centr-o duminic\u0103, ne-am dus la cules de hribe. Dup\u0103 ce ne-am umplut co\u0219ul, ne-am a\u0219ezat pe o buturug\u0103, Vetu\u0219ka avea deja 7 ani, era \u00een fa\u021ba noastr\u0103 \u0219i se tot ascundea dup\u0103 copaci, i\u021bindu-\u0219i capul \u0219i r\u00e2z\u00e2nd c\u0103tre noi. La un moment dat, n-am mai v\u0103zut-o, Nadejda s-o speriat \u0219i a scos un strig\u0103t ca un urlet: Lisavetaa!<\/i> Atunci, \u00een capul meu suna Saveta, Saveta… \u0219i m-o luat o durere de cap \u0219i de ochi prin fa\u021ba c\u0103rora se perindau, ca \u00eentr-un film, imagini din satul meu \u0219i am \u0219tiut cine era Saveta, so\u021bia de acolo, mama celor trei copii l\u0103sa\u021bi de izbeli\u0219te.<\/p>\n

Nici nu \u0219tii ce greutate duc eu pe suflet de atunci, c\u0103 Nadejdei nu i-am spus nici azi, dar de acuma, gata; c\u00e2nd vine \u00eei spun c\u0103 tu mi-ai gr\u0103it ungure\u0219te \u0219i c\u00e2nd ai zis c\u0103 e\u0219ti din Ardeal, de l\u00e2ng\u0103 Bistri\u021ba, am \u00eenceput s\u0103-mi amintesc c\u00e2te pu\u021bin. Acum, n-are de ce s\u0103 se team\u0103, doar am \u00eemb\u0103tr\u00e2nit l\u00e2ng\u0103 ea \u0219i ne-am \u00een\u021beles tare bine. I-oi povesti c\u0103 duminic\u0103 mergem la pescuit ca s\u0103-mi mai spui despre \u021binutul meu, despre \u021bara mea, Rom\u00e2nia, care \u00een 1918, la sf\u00e2r\u0219itul r\u0103zboiului a luat Ardealul meu drag de sub st\u0103p\u00e2nire ungar\u0103, la s\u00e2nul ei de \u021bar\u0103-mam\u0103, a\u0219a cum mi-ai spus.<\/p>\n

C\u00e2nd a venit acas\u0103 Nadejda, Vitea \u00eei povesti de vizita primit\u0103 \u0219i cum a \u00eenceput s\u0103-\u0219i aminteasc\u0103 c\u0103 numele lui era Ilie \u0219i c\u0103 vrea s\u0103 mearg\u0103 duminic\u0103 la pescuit cu Dimitri pentru a avea mai mult timp s\u0103 discute. Surprinz\u0103toare a fost reac\u021bia ei: l-a str\u00e2ns pe Vitea-Ilie \u00een bra\u021be la pieptul ei bogat, leg\u0103n\u00e2ndu-l ca pe un copil: \u2013 Dragul meu, m\u0103 bucur s\u0103 \u0219tiu cine este de fapt b\u0103rbatul meu bun \u0219i duminic\u0103 o s\u0103 mai ajut fetele la buc\u0103t\u0103rie; oi vorbi cu na\u0219ul s\u0103-i dea liber lui Dimitri \u0219i voi face o budinc\u0103 care \u0219tiu c\u0103 le place mult \u0219i le-oi duce-o.<\/p>\n

Ilie nu mai putu \u021bine lacrimile care parc\u0103-i ardeau ochii \u0219i Nadejda v\u0103zu, pentru prima dat\u0103, \u0219uvoiul lor curg\u00e2ndu-i pe obraz.<\/p>\n

S-a \u00een\u021beles cu na\u0219ii ca duminic\u0103 s\u0103-l cheme la ei, s\u0103-i dea liber, dar \u0219i pe ea, ca s\u0103-l \u0219tie.<\/p>\n

La locuin\u021ba secretarului de partid, Dimitri \u00eei cunoscu so\u021bia \u0219i pe Nadejda, c\u0103rora le mul\u021bumi pentru bun\u0103voin\u021b\u0103. Duminic\u0103, Ilie \u00eel a\u0219tept\u0103 cu dou\u0103 undi\u021be \u0219i plecar\u0103 la r\u00e2u.<\/p>\n

Ziua \u00eencepu cu cer senin, soarele trimi\u021b\u00eendu-\u0219i primele raze peste creasta muntelui din est. La un cot al r\u00e2ului au adus dou\u0103 buturugi pe care s\u0103 stea, \u0219i-au fixat bine undi\u021bele l\u00e2ng\u0103 ei s\u0103 nu le smuceasc\u0103 vreun pe\u0219te mai mare, au pus \u00een fa\u021b\u0103 pe pietri\u0219 co\u0219ul plin cu pl\u0103cinte cu br\u00e2nz\u0103 \u00een amestec cu m\u0103rar, f\u0103cute de Nadejda, s\u0103 le ajung\u0103 toat\u0103 ziua. Am\u00e2ndoi au dormit pu\u021bin noaptea, firescul sau nefirescul situa\u021biei i-a cople\u0219it. \u0218i Ilie, din cuf\u0103rul cu amintiri, \u00eencepu s\u0103 le scoat\u0103, r\u00e2nd pe r\u00e2nd, iar Dumitru le percepu ca pe imaginile unor filme ce se derulau pe ecranul ochilor.<\/p>\n

\"\"
La pescuit, dep\u0103n\u00e2nd aminitiri<\/figcaption><\/figure>\n

(Va urma)<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Fragmentul din romanul \u201e\u00cen Siberii de ghea\u021b\u0103\u201d de Rodica FERCANA \u00eembin\u0103 m\u0103rturii personale cutremur\u0103toare despre prizonieratul rom\u00e2nesc \u00een Siberia, din dou\u0103 r\u0103zboaie mondiale, cu o intrig\u0103 personal\u0103 despre destin \u0219i supravie\u021buire, oferind o perspectiv\u0103 emo\u021bionant\u0103 \u0219i vie asupra ororilor r\u0103zboiului, muncii for\u021bate \u0219i molimelor din lag\u0103rele sovietice.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":4595,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":true,"template":"","format":"standard","meta":{"om_disable_all_campaigns":false,"_monsterinsights_skip_tracking":false,"_monsterinsights_sitenote_active":false,"_monsterinsights_sitenote_note":"","_monsterinsights_sitenote_category":0,"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-4580","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-uncategorized"],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/poduridedor.uslr.md\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4580","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/poduridedor.uslr.md\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/poduridedor.uslr.md\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/poduridedor.uslr.md\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/poduridedor.uslr.md\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=4580"}],"version-history":[{"count":45,"href":"https:\/\/poduridedor.uslr.md\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4580\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":4669,"href":"https:\/\/poduridedor.uslr.md\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4580\/revisions\/4669"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/poduridedor.uslr.md\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/4595"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/poduridedor.uslr.md\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=4580"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/poduridedor.uslr.md\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=4580"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/poduridedor.uslr.md\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=4580"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}