Abstract :\u00a0 Heidelberg of the exiled Cuza<\/p>\n
\u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 <\/strong>\u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0\u00a0<\/em><\/strong>Following the coup d\u2019etat of February the 11th<\/sup> 1866, prince Al. I. Cuza was forced to leave the country and go into exile. During his seven years of exile, he visited various locations in Austria, Germany, Belgium, France and Italy. His request to return to the country was rejected in 1867 by prince Carol and in 1870, when he was elected as a representative in the Parliament, Cuza refused the position, in order to avoid creating any internal political difficulties.<\/em><\/p>\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 In May 1873, while traveling from Florence to Heidelberg, he caught a strong cold, which combined with older heart and liver problems, led to his death on the 15th<\/sup> of May 1873, in Heidelberg. In his death certificate issued by the City Hall of Heidelberg, the place of birth was initially Bucharest, but at the correction made by Lady Elena Cuza, it was changed to B<\/em>\u00e2rlad, which is a very valuable argument in favor of the paternity of the city.<\/em><\/p>\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 The body of prince Cuza was brought back to Romania and buried at Ruginoasa estate. In present days, the old connections between the two cities, B<\/em>\u00e2rlad (Cuza\u2019s place of<\/em> birth) and Heidelberg (the place of death) are renewed in order to accentuate the political and diplomatic personality of prince Al. I.\u00a0 Cuza, the\u00a0 builder of modern Romania.<\/em><\/p>\n \u00a0<\/em>\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 <\/strong>Lovitura de stat din 11 februarie 1866 a avut drept consecin\u0163\u0103 abdicarea for\u0163at\u0103 a domnitorului Alexandru Ioan Cuza \u015fi plecarea acestuia \u00een exil. Cuza p\u0103r\u0103sise Bucure\u015ftii sub escort\u0103, c\u0103l\u0103torind cu diligen\u0163a prin Bra\u015fov, Sibiu p\u00e2n\u0103 la Timi\u015foara, unde a f\u0103cut un scurt popas \u00een zilele de 7 \u015fi 8 martie 1866. Publica\u0163ia \u201eTemeszavaret Zeitung\u201d consemna: \u201eAst\u0103zi dup\u0103-amiaz\u0103, la ora trei \u015fi jum\u0103tate, a sosit aici fostul\u00a0 prin\u0163\u00a0 Cuza \u00eenso\u0163it de prin\u0163esa Elena \u015fi de cei doi copii adoptivi Alexandru \u015fi Dimitrie, precum \u015fi de adjutantul colonel Piso\u0163chi\u00a0 \u015fi apoi de trei cameriste \u015fi doi vale\u0163i \u00eentr-un po\u015ftalion special format din trei tr\u0103suri \u015fi a tras la Hotelul Der Trompeter\u201d[1]<\/a>.<\/p>\n \u00cen\u00a0 seara\u00a0 aceleia\u015fi zile de 8 martie 1866 Alexandru Ioan Cuza, cu familia \u015fi suita sa, a p\u0103r\u0103sit Timi\u015foara plec\u00e2nd cu trenul la Viena[2]<\/a>. Convins c\u0103 prezen\u0163a sa \u00een capitala habsburgic\u0103 nu era indicat\u0103 \u00een condi\u0163iile \u00een care rela\u0163iile interna\u0163ionale\u00a0 erau\u00a0 defavorabile intereselor rom\u00e2ne\u015fti, Cuza a \u00eentreprins un scurt voiaj \u00een Italia, la Milano \u015fi apoi s-a \u00eendreptat spre Paris, \u00een aprilie 1866[3]<\/a>.\u00a0 Ziarul parizian \u201eLa\u00a0 Presse\u201d, din 20 mai 1866, sublinia c\u0103 \u201ePrincipele\u00a0 Cuza sosit de c\u00e2teva s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, nu face nici o vizit\u0103 oficial\u0103 \u015fi nu prime\u015fte dec\u00e2t pe amicii\u00a0 s\u0103i\u00a0 intimi. Locuie\u015fte … \u00een Avenue de l\u2019Imp\u00e9ratrice\u00a0 \u015fi face\u00a0 zilnic scurte plimb\u0103ri \u00een Bois de Boulogne \u015fi excursii \u00een \u00eemprejurimi\u201d[4]<\/strong><\/a>. O scrisoare adresat\u0103 de Cuza principelui Carol, din 10 noiembrie 1866, solicita restituirea coresponden\u0163ei \u015fi arhivei sale personale care fusese\u00a0 sechestrat\u0103 din Palat la 11 februarie, o dat\u0103 cu lovitura de stat \u015fi detronarea acestuia. Restituirea i-a fost refuzat\u0103<\/em>[5]<\/a>.<\/p>\n \u00cen vara anului urm\u0103tor \u00eel g\u0103sim cu familia \u00een\u00a0 sta\u0163iunea\u00a0 balnear\u0103 de la Ems, din Germania, unde \u00ee\u015fi continu\u0103 tratamentul pe care \u00eel \u00eentrerupsese, tot aici, \u00een 1865, c\u00e2nd, \u00een timpul absen\u0163ei sale din \u0163ar\u0103, izbucnise tulbur\u0103rile din Bucure\u015fti ( 3\/15 august). Dup\u0103 revenirea de la cur\u0103, Cuza achizi\u0163ioneaz\u0103 o vil\u0103 \u00eentr-un frumos cartier reziden\u0163ial din apropierea Vienei, Ober-D\u00f6bling[6]<\/a>, pe care generalul I. Em. Florescu o califica drept \u201efermec\u0103toare\u201d[7]<\/a>. Revine, spre sf\u00e2r\u015fitul anului, la Paris, tot mai preocupat de posibilitatea re\u00eentoarcerii \u00een \u0163ar\u0103. \u00cen prim\u0103vara anului 1867, Cuza, prin intermediul lui Baligot de Beyne, fostul\u00a0 s\u0103u secretar,\u00a0 trimite o scrisoare, datat\u0103 20 aprilie 1867, principelui Carol, care i-a fost \u00eenm\u00e2nat\u0103 de colonelul Piso\u0163chi, la 14\/26 mai, prin care solicita revenirea \u00een \u0163ar\u0103 pentru rezolvarea unor probleme personale, r\u0103mase nerezolvate datorit\u0103 plec\u0103rii sale precipitate. \u015ei\u00a0 men\u0163iona c\u0103 \u201eredevenit simplu cet\u0103\u0163ean \u00een \u0163ara mea, aspir la fericirea de a g\u0103si \u00een ea, \u00eempreun\u0103 cu\u00a0 familia mea, existen\u0163a pacinic\u0103\u00a0 \u015fi rezervat\u0103 care convine deprinderilor \u015fi pozi\u0163iunii \u00a0mele\u201d<\/em>[8]<\/a>.<\/em><\/p>\n Carol nu a dat curs\u00a0 acestei cereri, din motive demne de \u00een\u0163eles, amintirea fostului domnitor fiind\u00a0 \u00eenc\u0103 vie \u00een memoria colectiv\u0103.\u00a0 Cuza scria \u00eemp\u0103ratului Napoleon al III-lea, la 27 mai 1867, despre aceea\u015fi dolean\u0163\u0103: \u201e[…] Starea\u00a0 treburilor mele, neglijate for\u0163at de plecare,\u00a0 trebuin\u0163a de a urm\u0103ri un proces n\u0103scut de pasiunile politice \u015fi care amenin\u0163\u0103\u00a0 modesta\u00a0 avere a copiilor mei, m\u0103 sile\u015fte s\u0103 intru \u00een\u00a0 Principatele Unite[…] Revenit simplu cet\u0103\u0163ean, nu am alt\u0103 ambi\u0163ie dec\u00e2t s\u0103-mi duc \u00een Moldova via\u0163a lini\u015ftit\u0103 \u015fi retras\u0103 pe care o duc \u00een apropierea Vienei \u00een mica localitate Ober – D\u00f6bling\u201d[9]<\/a>.<\/p>\n La 24 aprilie 1868 ducele de Grammont, ambasadorul\u00a0 Fran\u0163ei la Viena, a sosit la D\u00f6bling pentru a sonda pozi\u0163ia lui Alexandru Ioan Cuza \u00een cazul \u00een care\u00a0 tronul Principatelor ar reveni vacant, prin\u00a0 \u00eenl\u0103turarea\u00a0 prin\u0163ului Carol. Fostul domnitor a \u015ftiut s\u0103 arate aceia\u015fi demnitate \u015fi acelea\u015fi sim\u0163\u0103minte patriotice, refuz\u00e2nd s\u0103 se preteze unor jocuri politicianiste ale unor puteri str\u0103ine : \u201e[…] Nu voiesc cu nici un pre\u0163 s\u0103 re\u00eencep misiunea de alt\u0103 dat\u0103, dar dac\u0103 a\u015f vedea \u0163ara mea amenin\u0163at\u0103 de o mare primejdie, dac\u0103 un mare interes rom\u00e2nesc ar cere colaborarea mea, dac\u0103\u00a0 ar trebui s\u0103 pl\u0103tesc cu\u00a0 persoana mea \u00een acea zi a\u015f fi gata, orice s-ar \u00eent\u00e2mpla<\/em><\/strong>\u201d[10]<\/a>.<\/p>\n Scena\u00a0 politic\u0103\u00a0 interna\u0163ional\u0103 era\u00a0 dominat\u0103 de alte interese, a\u015fa \u00eenc\u00e2t acest deziderat nu s-a putut realiza. \u00cen timpul \u015federii la D\u00f6bling, Cuza a fost vizitat de fo\u015fti colaboratori \u015fi politicieni, precum Iancu Alecsandri, Constantin \u015fi Alecu Hurmuzachi, Alexandru\u00a0 Cantacuzino \u015fi generalul I. Em. Florescu,\u00a0 \u015fi chiar de un grup de studen\u0163i rom\u00e2ni, printre care se num\u0103ra \u015fi Mihai Eminescu, aflat pe atunci la studii \u00een Viena (1 ianuarie 1870)[11]<\/a>. Interesant\u0103 este \u015fi\u00a0 coresponden\u0163a primit\u0103 de Cuza\u00a0 din \u0163ar\u0103, din partea generalului Florescu, Alexandru Cantacuzino, fostul s\u0103u ministru \u015fi vechiul s\u0103u prieten, August Treboniu Laurian, pre\u015fedintele \u201eSociet\u0103\u0163ii Academice Rom\u00e2ne\u201d, Dim. Cariagdi, ultimul s\u0103u ministru de justi\u0163ie[12]<\/a>.<\/p>\n Detronarea, exilul, aducerea\u00a0 prin\u0163ului str\u0103in, campania denigratoare n-au reu\u015fit s\u0103-l\u00a0 discrediteze pe domnitor \u015fi nici s\u0103 afecteze simpatia de care se bucura \u00een r\u00e2ndul\u00a0 poporului. Ca s\u0103 nu \u00eencurajeze\u00a0 vreo aventur\u0103\u00a0 politic\u0103 provocat\u0103 de \u00eentoarcerea sa \u00een \u0163ar\u0103, Cuza a preferat s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 printre str\u0103ini. Dovada de recuno\u015ftin\u0163\u0103 din partea poporului s\u0103u s-a demonstrat cu ocazia alegerilor par\u0163iale din jude\u0163ul Mehedin\u0163i (1870), c\u00e2nd fostul domnitor a fost ales deputat al Colegiului IV \u015fi apoi senator la Colegiul II din Turnu Severin. Mandatul a fost\u00a0 validat de Camer\u0103 \u015fi \u00een acest caz \u00eensu\u015fi principele Carol l-a invitat s\u0103\u00a0 revin\u0103\u00a0 \u00een \u0163ar\u0103[13]<\/a>.<\/p>\n Izbucnirea\u00a0 r\u0103zboiului franco-prusac, declan\u015farea unor ac\u0163iuni interne, antidinastice (august 1870 la Ploie\u015fti, martie 1871 Bucure\u015fti[14]<\/a>), rede\u015fteptarea\u00a0 pasiunilor politice nu au creat condi\u0163ii favorabile revenirii lui Cuza. Prudent, moderat, dar cu demnitate Cuza r\u0103spundea\u00a0 printr-o scrisoare lui Carol: \u201e Patriotismul meu,\u00a0 Principe este deopotriv\u0103 cu a mea demnitate. El \u00eemi interzice un demers care ar putea crea, este loc de a se teme, serioase \u00eencurc\u0103turi Alte\u0163ei Voastre \u015fi loialitatea mea m\u0103 os\u00e2nde\u015fte la surghiun. Nu pot da scumpei mele \u0163\u0103ri o dovad\u0103\u00a0 mai real\u0103 a iubirii\u00a0 ad\u00e2nci ce am c\u0103tre ea \u015fi Alte\u0163ei Voastre o m\u0103rturisire mai curat\u0103 a simpatiilor mele pentru fericire \u015fi d\u0103inuirea ei<\/em>\u201d[15]<\/a>.<\/p>\n \u00cen vara anului 1872, Cuza a inten\u0163ionat s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 \u015fi s\u0103 se stabileasc\u0103 la Ruginoasa,\u00a0 m\u0103rturie stau dou\u0103 scrisori \u00eentocmite de Baligot de Beyne, la indica\u0163iile fostului domnitor, destinate, una lui Carol[16]<\/a>, cealalt\u0103 Consiliului de Mini\u015ftri al Rom\u00e2niei[17]<\/a>, dar care nu au mai fost\u00a0 expediate.<\/p>\n Refuzul lui Cuza de a veni \u00een \u0163ar\u0103 nu a \u00eempiedecat cre\u015fterea curentului de simpatie fa\u0163\u0103 de\u00a0 fostul principe. \u00cengrijorat de aceast\u0103 atmosfer\u0103, consulul austriac I. Hanswenze scria la 27 ianuarie 1872 contelui Andrassy, ministrul de externe al Austro-Ungariei: \u201e Adep\u0163ii lui Cuza sunt numero\u015fi \u00een Rom\u00e2nia, \u00een cadrul armatei, printre boierii deveni\u0163i militari precum \u015fi \u00een r\u00e2ndurile unei\u00a0 mari p\u0103r\u0163i din popula\u0163ia\u00a0 rural\u0103. Cuza este de neuitat \u015fi nu este \u00eent\u00e2mpl\u0103tor c\u0103 se vorbe\u015fte at\u00e2t de des de el; acest lucru\u00a0 se datore\u015fte\u00a0 faptului c\u0103 multe inimi \u00eel doresc iar\u0103\u015fi domnitor\u201d<\/em>[18]<\/a>.<\/p>\n Starea s\u0103n\u0103t\u0103\u0163ii lui Cuza \u00eel determin\u0103, dup\u0103 1870, s\u0103 alterneze \u00eentre Floren\u0163a unde clima era mai cald\u0103, Paris,\u00a0 Reichenhall, o mic\u0103 localitate\u00a0 \u00een Fran\u0163a, \u015fi Biarriz (Bayonne). Va reveni anual \u00een\u00a0 Reichenhall p\u00e2n\u0103 \u00een 1872. La 25 ianuarie 1873, Alexandru Ioan Cuza trimite o scrisoare de condolean\u0163e, prin ducele de Grammont, v\u0103duvei \u00eemp\u0103ratului Napoleon al III-lea, pentru care avusese o simpatie \u015fi mai ales un sprijin permanent \u015fi eficace \u00een realizarea Unirii Principatelor \u015fi moderniz\u0103rii statului rom\u00e2n \u00een timpul domniei sale[19]<\/a>. \u00cen \u00eencheiere, Cuza\u00a0 sublinia c\u0103 \u201eRom\u00e2nii, f\u0103r\u0103 nici o \u00eendoial\u0103 vor \u015fti s\u0103 ridice amintirii \u00eemp\u0103ratului un monument care s\u0103 arate recuno\u015ftin\u0163a lor\u201d[20]<\/a>.<\/p>\n Din aceast\u0103 perioad\u0103 dateaz\u0103 \u015fi \u00eentocmirea testamentului de c\u0103tre principele Cuza. \u00cen prim\u0103vara anului 1873, Alexandru Ioan Cuza \u015fi familia sa au hot\u0103r\u00e2t s\u0103 p\u0103r\u0103seasc\u0103 Floren\u0163a pentru a se stabili la Heidelberg, unde dorea ca fiii s\u0103i s\u0103-\u015fi continue studiile[21]<\/a>.\u00a0 \u00cen 1873, prin vrerea destinului, dup\u0103 o perioad\u0103 de exil petrecut\u0103 \u00een ultimii ani ai vie\u0163ii, s-au stins din via\u0163\u0103, \u201e cei doi f\u0103uritori de istorie<\/em>\u201d: \u00eemp\u0103ratul\u00a0 Napoleon al III-lea ( 10 ianuarie la Chislehurst, \u00een Marea Britanie)[22]<\/a> \u015fi domnitorul Alexandru Ioan Cuza (15 mai, Heidelberg, Germania)[23]<\/a>.<\/p>\n Publica\u0163ia local\u0103 \u201eHeidelberg Zeitung\u201d \u00eei men\u0163iona \u00een 13 mai 1873 prezen\u0163a la Hotelul Europa: \u201ePrin\u0163ul Cuza \u00eempreun\u0103 cu familia \u015fi urma\u015fii\u201d[24]<\/a>. Contractarea\u00a0 unei puternice r\u0103celi \u00een timpul trecerii Mun\u0163ilor Albi, la care s-au ad\u0103ugat unele tulbur\u0103ri de inim\u0103 \u201e ale c\u0103rei efecte \u2013 dup\u0103 m\u0103rturisirea Doamnei Elena – surprinseser\u0103 pe medicii cei mai experimenta\u0163i\u201d[25]<\/a>, c\u00e2t \u015fi ale ficatului au determinat grabnicul sf\u00e2r\u015fit al lui Alexandru Ioan Cuza. Pentru noi, rom\u00e2nii, ora\u015ful Heidelberg din Germania va fi mereu asociat cu decesul nea\u015fteptat al principelui Alexandru\u00a0 Ioan Cuza,\u00a0 care \u00eencheie tragic cei \u015fapte ani ai exilului.<\/p>\n Vestea tragicului eveniment a fost relatat\u0103 \u00een paginile aceleia\u015fi publica\u0163ii: \u201eHeidelberg, 15 mai. Azi\u00a0 a murit aici, \u00een v\u00e2rst\u0103 puternic\u0103 de 53 de ani, \u00een urma unei r\u0103celi contractate, pare-se \u00een timpul c\u0103l\u0103toriei prin tunelul Mont Cenis, principele Rom\u00e2niei, Alexandru Ioan Cuza, care \u015fi-a pierdut tronul \u00een 1866. Trupul lui Cuza, dup\u0103 ce va fi \u00eemb\u0103ls\u0103mat, va fi dus \u00een patria sa. Decedatul \u00eenso\u0163ise aici\u00a0 cei doi fii ai s\u0103i \u00een vederea viitoarei lor instruc\u0163iuni \u015fi sosise abia de cur\u00e2nd \u00een ora\u015ful nostru<\/em><\/strong>\u201d[26]<\/a>.<\/p>\n Pe 20 mai 1873, Doamna Elena Cuza a ajuns din Rom\u00e2nia la Heidelberg\u00a0 pentru a se ocupa de formalit\u0103\u0163ile necesare transportului \u00een \u0163ar\u0103 a corpului ne\u00eensufle\u0163it al fostului domnitor. Pe 21 mai 1873 \u201eHeidelberg Zeitung\u201d informa cititorii c\u0103 \u201e \u00eentreaga pres\u0103 rom\u00e2n\u0103 dedic\u0103 prin\u0163ului Ioan Cuza un necrolog omagial \u015fi \u00eei relev\u0103 meritele \u00een leg\u0103tur\u0103 cu Rom\u00e2nia\u201d[27]<\/a>.<\/p>\n Corpul ne\u00eensufle\u0163it al principelui a fost transportat la capela cimitirului din Heidelberg pentru \u00eemb\u0103ls\u0103mare \u015fi oficierea unor slujbe de c\u0103tre duhovnicul lui Mihail Sturdza, venit de la\u00a0 Baden-Baden, la rug\u0103mintea Doamnei Elena Cuza. Din con\u0163inutul scrisorii, datat\u0103 28 mai 1873, cu mul\u0163umiri pentru sprijinul acordat de Mihai Sturdza, fostul domn al Moldovei, din perioada 1834-1849, stabilit la Paris, reiese c\u0103 Doamna Elena Cuza se afla tot\u00a0 la Heidelberg. Motivul \u00eent\u00e2rzierii se datora faptului c\u0103 \u201efiul ei cel mai mare a fost serios bolnav \u015fi c\u00e2teva zile i-a dat o vie \u00eengrijorare. Va\u00a0 pleca \u00eendat\u0103 ce el va\u00a0 putea suporta drumul, spre a primi r\u0103m\u0103\u015fi\u0163ele p\u0103m\u00e2nte\u015fti ale so\u0163ului ei la Ruginoasa\u201d[28]<\/a>. R\u0103spunsul lui Mihail Sturdza nu s-a l\u0103sat a\u015fteptat, el sosind printr-o scrisoare\u00a0 cu data de 30 mai 1873[29]<\/a>.<\/p>\n Arhiva Prim\u0103riei din Heidelberg p\u0103streaz\u0103 actul de deces al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, document de o deosebit\u0103 valoare, deoarece ne indic\u0103 locul na\u015fterii acestuia\u00a0 – la B\u00e2rlad, v\u00e2rsta avut\u0103 \u00een momentul decesului, data exact\u0103 \u015fi ora \u00een care a survenit\u00a0 tragicul eveniment.<\/p>\n \u201eLa 15 mai 1873 s-a prezentat \u00een fa\u0163a\u00a0 ofi\u0163erului st\u0103rii civile al localit\u0103\u0163ii Heidelberg, chirurgul Gustav\u00a0 Dobelmann, domiciliat \u00een Heidelberg, care a comunicat\u00a0 c\u0103 este o cuno\u015ftin\u0163\u0103 a celui decedat \u015fi declar\u0103 c\u0103 \u00een ziua de 15 mai\u00a0 a anului una mie opt sute \u015faptezeci \u015fi trei, diminea\u0163a la ora unu \u015fi jum\u0103tate, a murit la Heidelberg, Alexandru Ioan Cuza, n\u0103scut la Bucure\u015fti, cu domiciliul la Floren\u0163a, \u00een Italia, \u00een v\u00e2rst\u0103 de 53 de ani,\u00a0 Prin\u0163 al Rom\u00e2niei \u015fi so\u0163ul Elenei Cuza, n\u0103scut\u0103\u00a0 Contes\u0103 de Rosetti, domiciliat\u0103 la Floren\u0163a. Dup\u0103\u00a0 citire \u015fi \u00eencuviin\u0163are, acest document a fost semnat de c\u0103tre declarant (G. E. Dobelmann), de ofi\u0163erul st\u0103rii civile (Krausmann) \u015fi de c\u0103tre secretarul prim\u0103riei ( N. V. Schmidt\u00a0\u00a0 – pentru secretarul absent din motive\u00a0 profesionale). \u00cen partea st\u00e2ng\u0103 s-a f\u0103cut urm\u0103toarea completare, la cererea Doamnei\u00a0 Elena Cuza, ceea ce pune \u00een eviden\u0163\u0103 c\u0103 localitatea unde s-a n\u0103scut domnitorul Alexandru Ioan Cuza a fost B\u00e2rladul \u015fi doar din\u00a0 necunoa\u015fterea medicului Gustav Dobelmann s-a trecut gre\u015fit Bucure\u015fti.<\/p>\n \u201eCu aprobarea Judec\u0103toriei de prim\u0103 instan\u0163\u0103 a Palatinatului de Heidelberg, din 23 mai una mie opt sute \u015faptezeci \u015fi trei, anexa nr. 32, se rectific\u0103 \u00eenregistrarea al\u0103turat\u0103, \u00een sensul c\u0103 \u00een loc de Bucure\u015fti s\u0103 se citeasc\u0103 B\u00e2rlad,<\/strong> iar \u00een loc de contesa de Rosetti numai Rosetti\u201d[30]<\/a>.<\/p>\n Actul de deces reprezint\u0103 o nou\u0103 confirmare a faptului c\u0103 domnitorul s-a n\u0103scut la 20 martie 1820 la B\u00e2rlad, infirm\u00e2ndu-se astfel vechile supozi\u0163ii privind originea g\u0103l\u0103\u0163ean\u0103[31]<\/a> sau hu\u015fean\u0103[32]<\/a>\u00a0 <\/strong>a acestuia. Trecerea lui Alexandru Ioan Cuza prin localitatea Heidelberg este amintit\u0103 ast\u0103zi de o plac\u0103 comemorativ\u0103 fixat\u0103 pe poarta Hotelului \u201eEuropa\u201d: \u201e\u00cen aceast\u0103 cl\u0103dire a locuit \u00een ultimele zile ale vie\u0163ii sale marele om politic \u015fi patriot rom\u00e2n Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al Principatelor Unite Rom\u00e2ne, militant de seam\u0103 pentru f\u0103urirea\u00a0 statului\u00a0 rom\u00e2n\u00a0 modern, stins din via\u0163\u0103 la Heidelberg la 15 mai 1873<\/em>\u201d.<\/strong><\/p>\n Dup\u0103 efectuarea formalit\u0103\u0163ilor necesare, corpul ne\u00eensufle\u0163it al fostului domnitor, Alexandru Ioan\u00a0 Cuza\u00a0 a fost urcat\u00a0 \u00eentr-un tren mortuar\u00a0 care a sosit \u00een \u0163ar\u0103.\u00a0 De-a lungul liniei ferate, se str\u00e2nsese zeci de \u0163\u0103rani, veni\u0163i, unii, de la mari dep\u0103rt\u0103ri s\u0103 mai vad\u0103 o dat\u0103 pe cel care-i \u00eempropriet\u0103rise cu p\u0103m\u00e2nt, f\u0103c\u00e2ndu-i oameni liberi \u015fi cet\u0103\u0163eni. C\u00e2nd trenul mortuar\u00a0 s-a oprit \u00een gara Ruginoasa, pe 11 iunie 1873, o mul\u0163ime imens\u0103 era de fa\u0163\u0103. Sicriul de metal, a fost cobor\u00e2t din vagon de \u015fase \u0163\u0103rani, care, a\u015fez\u00e2ndu-l pe o n\u0103s\u0103lie neagr\u0103, \u00eel purtar\u0103 \u00een biseric\u0103. Aici, la cele patru col\u0163uri ale catafalcului, f\u0103cur\u0103 de straj\u0103 doi \u0163\u0103rani \u015fi doi osta\u015fi.\u00a0 Dup\u0103 slujba de \u00eenmorm\u00e2ntare, oficiat\u0103 de un numeros sobor de preo\u0163i, a luat cuv\u00e2ntul Mihail Kog\u0103lniceanu, principalul s\u0103u colaborator \u00een opera de reformare \u015fi modernizare a statului rom\u00e2n[33]<\/a>. Au fost subliniate\u00a0 meritele de necontestat al domnitorului Cuza, cel care a simbolizat \u201erena\u015fterea Rom\u00e2niei<\/em><\/strong>\u201d \u015fi \u201econ\u015ftiin\u0163a na\u0163ional\u0103<\/em><\/strong>\u201d , cel care \u201eera gata a-\u015fi sacrifica tronul \u015fi persoana sa, numai s\u0103-\u015fi apere \u0163ara de orice pericol<\/em><\/strong>\u201d, cel care e binecuv\u00e2ntat de \u201etrei milioane de locuitori pe care i-a f\u0103cut cet\u0103\u0163eni\u201d etc. Pe drept cuv\u00e2nt\u00a0 credinciosul s\u0103u sfetnic a afirmat, c\u0103 \u201enu gre\u015felile lui l-au r\u0103sturnat<\/em><\/strong>\u201d pe Cuza, \u201eci faptele cele mari<\/em><\/strong>\u201d… \u201eAlexandru Ioan I nu poate s\u0103 moar\u0103\u201d; o dovedesc \u201elacrimile unui popor \u00eentreg, lacrimi ce se vars\u0103 de oriunde se vorbe\u015fte rom\u00e2ne\u015fte […] Ve\u015fnica lui amintire […] nu se va \u015fterge din inimile noastre \u015fi ale fiilor no\u015ftri; \u015fi c\u00e2t va avea \u0163ara aceasta o istorie, cea mai frumoas\u0103 pagin\u0103 […] va fi aceea a lui Alexandru Ioan I<\/em><\/strong>\u201d[34]<\/a>.<\/p>\n \u00cen vuietul de jale ale mul\u0163imii, trupul ne\u00eensufle\u0163it al domnitorului fu cobor\u00e2t \u00een morm\u00e2nt; dup\u0103 \u015fapte ani r\u0103m\u0103\u015fi\u0163ele p\u0103m\u00e2nte\u015fti au fost str\u0103mutate \u00een cavoul din interiorul bisericii de pe domeniul familiei Cuza, pentru ca dup\u0103 Primul R\u0103zboi Mondial s\u0103 fie \u00eenhumate \u00een Biserica \u201eTrei Ierarhi\u201d din Ia\u015fi.<\/p>\n \u201eDe fapt, c\u00e2nd zilele i se sf\u00e2r\u015fiser\u0103 departe de \u0163ar\u0103, pe care n-a putut s-o revad\u0103, domnitorul intrase \u00een legend\u0103. Na\u0163iunea nu-l va uita \u015fi faptele sale aveau s\u0103-l afirme nemuritor \u00een sufletul rom\u00e2nilor. Dincolo de veac, amintirea sa se impune cinstirii \u015fi respectului\u00a0 postum, ca unuia care a binemeritat de la Patrie!\u201d[35]<\/a><\/p>\n Ini\u0163ial, domniei lui Cuza i s-a atribuit \u201eun \u00een\u0163eles aproape subversiv; trecutul \u0163\u0103rii, \u00eenchiz\u00e2nd paranteza scurtei sale domnii, p\u0103rea m\u0103rginit la barierele oficiale ale tribunei de la 10 Mai\u201d- comenta\u00a0 istoricul Gheorghe Br\u0103tianu[36]<\/a>.\u00a0 \u00cen 1903, Al. I. Xenopol a realizat prima, \u015fi \u00eenc\u0103 cea mai valoroas\u0103, monografie consacrat\u0103 domniei lui Cuza. Posteritatea\u00a0 domnitorului\u00a0 Alexandru\u00a0 Ioan Cuza a fost pus\u0103 \u00een eviden\u0163\u0103\u00a0 la sf\u00e2r\u015fitul secolului al XIX-lea \u015fi pe parcursul secolului al XX-lea, dup\u0103 intrarea\u00a0 \u00een circula\u0163ie a documentelor aflate \u00een Arhiva Cuza (1928).<\/p>\n \u00cen\u00a0 contextul\u00a0 intensific\u0103rii\u00a0 ac\u0163iunilor dedicate\u00a0 domnitorului\u00a0 Alexandru Ioan Cuza, ca fiu al\u00a0 B\u00e2rladului,\u00a0 din\u00a0 partea\u00a0 Societ\u0103\u0163ii de \u015etiin\u0163e Istorice, filiala B\u00e2rlad, a altor institu\u0163ii culturale locale, \u00een 1992 lua fiin\u0163\u0103\u00a0 Societatea Cultural\u0103 \u201eAlexandru Ioan Cuza\u201d ca\u00a0 o replic\u0103 a Societ\u0103\u0163ii omonime din ora\u015ful german Heidelberg[37]<\/a>, sub conducerea dr. Nicu Botezatu. Printre obiectivele propuse\u00a0 era \u00eenfr\u0103\u0163irea \u015fi colaborarea cu Societatea\u00a0 cultural\u0103 din ora\u015ful Heidelberg[38]<\/a>. Dup\u0103 c\u00e2teva ac\u0163iuni bine coordonate, cu colaborarea \u015fi a altor factori culturali dedicate Unirii Principatelor \u015fi domnitorului Alexandru Ioan Cuza,\u00a0 a unei medalii jubiliare \u015fi a unei emisiuni filatelice[39]<\/a>, celelalte proiecte au r\u0103mas nefinalizate, pe de o parte din cauza dificilelor probleme de sponsorizare, pe de alt\u0103 parte sc\u0103derea for\u0163ei \u015fi a entuziasmului primelor\u00a0 impulsuri.<\/p>\n Din ini\u0163iativa oficialit\u0103\u0163ilor administra\u0163iei municipale \u015fi a filialei Societ\u0103\u0163ii de \u015etiin\u0163e Istorice s-a \u00eencercat reluarea contactelor cu prim\u0103ria Heidelberg, \u00een contextul anivers\u0103rii a 185 de ani de la na\u015fterea domnitorului Cuza. Red\u0103m con\u0163inutul mesajului:<\/p>\n C\u0103tre Prim\u0103ria ora\u015fului Heidelberg,<\/em><\/p>\n \u00a0<\/em>\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Locuitorii municipiului B\u00e2rlad s\u0103rb\u0103toresc anul acesta 185 de ani de la na\u015fterea principelui Alexandru Ioan Cuza, \u00eentemeietorul\u00a0 Rom\u00e2niei moderne (1859-1866), cel care a legat \u00een istorie, prin momente\u00a0 definitorii ale existen\u0163ei sale, dou\u0103 ora\u015fe: B\u00e2rladul (na\u015fterea la 20 martie 1820) \u015fi Heidelbergul ( moartea la 15 mai 1873).<\/strong><\/em><\/p>\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Edi\u0163ia XXIV omagial\u0103 a manifest\u0103rilor culturale Zilele \u201eAlexandru Ioan Cuza\u201d(18-20 martie) la B\u00e2rlad ne ofer\u0103 prilejul de a v\u0103 adresa mesajul nostru de cordialitate \u015fi de a v\u0103 invita s\u0103 participa\u0163i la S\u0103rb\u0103toarea noastr\u0103.<\/em><\/p>\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Vom fi onora\u0163i s\u0103 avem ca oaspe\u0163i reprezentan\u0163i ai ora\u015fului Heidelberg, \u00een vederea unui parteneriat cultural pentru cunoa\u015fterea evolu\u0163iei istorice \u015fi spirituale a celor dou\u0103 localit\u0103\u0163i. \u00cen speran\u0163a \u00eenceputului unui dialog, \u00eemi exprim deplina gratitudine.<\/em><\/p>\n \u00a0<\/em>\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 1 martie 2005\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Primar<\/em><\/p>\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Inginer Constantin Constantinescu<\/em><\/p>\n Deoarece, din motive obscure, acest mesaj nu a ajuns la timp, oficialit\u0103\u0163ile din Heidelberg nu au putut onora festivit\u0103\u0163ile cu\u00a0 prezen\u0163a. Ac\u0163iunea a fost reluat\u0103 \u00een martie 2011, cu ocazia anivers\u0103rii\u00a0 celei de-a\u00a0 XXX-a edi\u0163ii a Zilelor\u00a0 \u201eAlexandru\u00a0 Ioan Cuza\u201d la B\u00e2rlad, <\/em>\u015fi \u00a0\u00een martie 2013, \u00een contextul comemor\u0103rii a 140 de ani de la trecerea \u00een nefiin\u0163\u0103 a domnitorului\u00a0 Rom\u00e2niei moderne. O delega\u0163ie,\u00a0 \u00een frunte cu primarul\u00a0 municipiului B\u00e2rlad , din care au f\u0103cut parte\u00a0 \u015fi profesori, membrii ai Filialei Societ\u0103\u0163ii de \u015etiin\u0163e Istorice, s-a deplasat, \u00een luna mai 2013, la Heidelberg, pentru a comemora\u00a0 o mare personalitate, domnitorul Unirii Principatelor, militant fervent pentru\u00a0 afirmarea na\u0163iei\u00a0 sale \u00een marele conclav\u00a0 european.<\/p>\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u201eIstoria universal\u0103 l-a situat \u00een r\u00e2ndul f\u0103uritorilor statelor moderne. Cea na\u0163ional\u0103, recunosc\u0103toare, l-a \u00eenscris, pe drept, \u00een seria celor mai \u00eenalte spirite care au reprezentat interesele rom\u00e2ne\u015fti \u015fi demnitatea na\u0163ional\u0103. \u015ei-a \u00eendeplinit mandatul \u00eencredin\u0163at de na\u0163iune tr\u0103ind bucuria \u00eemplinirii unui mare deziderat rom\u00e2nesc, la realizarea c\u0103ruia a contribuit din plin; a trebuit s\u0103 suporte, \u00eens\u0103, dificult\u0103\u0163ile guvern\u0103rii, am\u0103r\u0103ciunea detron\u0103rii \u015fi neajunsurile actelor de contestare care au urmat. A r\u0103mas credincios interesului na\u0163ional, pe care l-a reprezentat \u015fi l-a ap\u0103rat ca nimeni altul, poate, \u00een istoria rom\u00e2nilor. Iat\u0103 de ce, ast\u0103zi, ni se pare<\/strong> drept \u015fi oportun s\u0103-i m\u0103rturisim, din nou, sentimentul respectului \u015fi al recuno\u015ftin\u0163ei noastre<\/strong><\/em>\u201d<\/strong>– conchidea acad.\u00a0 Gheorghe Platon[40]<\/a>.<\/p>\n <\/a>* Prof. Oltea R\u0103\u015fcanu Gramaticu,\u00a0 pre\u015fedinte al Societ\u0103\u0163ii de \u015etiin\u0163e Istorice, Filiala B\u00e2rlad.<\/p>\n [1]\u00a0 Biblioteca Academiei Rom\u00e2ne ( \u00een continuare B.A.R), Arh. Cuza, LIX, fasc.\u00a0 Extrase din ziarele str\u0103ine (1866).<\/p>\n [2]<\/a>\u00a0 C. C. Giurescu, Alexandru Ioan Cuza la Viena<\/em>, \u00a0Editura\u00a0 \u015etiin\u0163ific\u0103 \u015fi Enciclopedic\u0103, Bucure\u015fti,\u00a0 p. 139.<\/p>\n [3]<\/a>\u00a0\u00a0\u00a0 B.A.R, Arh. Cuza, LIX, fasc. Extrase din ziarele str\u0103ine (\u201eLa Patrie\u201d din 23 aprilie 1866).<\/p>\n [4]<\/a>\u00a0\u00a0\u00a0 Ibidem<\/em>, \u201eLa Presse\u201d din 20 mai 1866.<\/p>\n [5]<\/a>\u00a0\u00a0\u00a0 A. D. Xenopol, Domnia lui Cuza Vod\u0103<\/em>, 1859-1866,\u00a0 II, Bucure\u015fti, 1903, pp. 471 – 476.<\/p>\n [6]<\/a>\u00a0\u00a0\u00a0 C. C. Giurescu,\u00a0 op. cit.,<\/em> p. 142.<\/p>\n [7]<\/a>\u00a0\u00a0\u00a0 Scrisoarea\u00a0 gen. I. Em. Florescu din 30 august \/11 septembrie 1867 c\u0103tre fostul domnitor Cuza, \u00een BAR, Arh. Cuza, L, f. 356-357. Pe locul acestei vile \u015fi pe locurile vecine de la numerele 26 \u015fi 30, pe fosta Hirschengasse (\u201eUli\u0163a Cerbului\u201d), azi Billrothstrasse, s-a ridicat\u00a0 un imobil ce ad\u0103poste\u015fte dou\u0103 unit\u0103\u0163i \u015fcolare (C. C. Giurescu,\u00a0 Via\u0163a \u015fi<\/em> opera \u00a0lui Cuza Vod\u0103<\/em>, edi\u0163ia a II-a, rev\u0103zut\u0103 \u015fi ad\u0103ugit\u0103, Editura \u015etiin\u0163ific\u0103, Bucure\u015fti, 1970, p. 452).<\/p>\n [8]<\/a>\u00a0\u00a0\u00a0 D. A. Xenopol, Domnia lui Cuza Vod\u0103<\/em>,\u00a0 p. 479; copia din B. A. R. Arh. Cuza, L, f.340, poart\u0103 data 20-25 aprilie 1867, Paris (cf.\u00a0 C. C. Giurescu, op. cit<\/em>., pp. 453 – 454);<\/p>\n [9]<\/a>\u00a0\u00a0\u00a0 Textul scrisorii c\u0103tre \u00eemp\u0103ratul Napoleon al III-lea a fost\u00a0 scris de m\u00e2na lui Baligot de Beyne, la Paris (BAR. Arh. Cuza, L, f. 348-349). Aceea\u015fi scrisoare, de m\u00e2na lui Cuza, dar f\u0103r\u0103 isc\u0103litura lui care a fost \u015ftears\u0103, este datat\u0103 12 iunie 1867, Viena.\u00a0 Scrisoarea a fost trimis\u0103 \u00eemp\u0103ratului prin ambasadorul francez la Viena, ducele de Grammont (ibidem<\/em>, f.351 – 352).<\/p>\n [10]<\/a>\u00a0 C. C. Giurescu, Via\u0163a \u015fi opera lui Cuza Vod\u0103<\/em>, pp. 452-453; vezi \u015fi D. Vitcu, Alexandru Ioan Cuza. Anii<\/em> exilului<\/em>, \u00een vol.\u00a0 Cuza Vod\u0103. In memoriam<\/em>, Editura Junimea, Ia\u015fi, 1973, p. 560.<\/p>\n [11]<\/a>\u00a0\u00a0\u00a0 V. Gherasim, Eminescu la Viena<\/em>, \u00een \u201eJunimea literar\u0103\u201d, 1923, p.375.<\/p>\n [12]<\/a>\u00a0\u00a0 \u201e\u00cen\u00a0 \u0163ar\u0103\u00a0 lucrurile merg tot mai r\u0103u; numai revenirea lui Cuza ar putea pune cap\u0103t nenorocirii\u201d(Scrisoarea trimis\u0103 la 12 ianuarie 1872, din Neapoli, de Dim.Cariagdi , \u00een Arh. Cuza, LVI, f.196-197).<\/p>\n [13]<\/a>\u00a0\u00a0 A. D. Xenopol, op. cit<\/em>., p. 247.<\/p>\n [14]<\/a>\u00a0\u00a0 Gh. Cristea,\u00a0 Conspira\u0163ia \u201erepublican\u0103\u201d din august 1870<\/em>, \u00een \u201eStudii\u201d, nr.2\/1969, pp. 231-247.<\/p>\n [15]<\/a>\u00a0\u00a0 A. D. Xenopol, op, cit<\/em>., p. 250; Principele Alexandru Ioan Cuza, Scrisori din exil.1866-1873<\/em>, edi\u0163ie de Virginia Isac, Ia\u015fi, Editura Junimea, 2007, p. 86.<\/p>\n [16]<\/a>\u00a0 BAR, Arh. Cuza, L, f. 369-370.<\/p>\n [17]<\/a>\u00a0 Ibidem<\/em>, f.366.<\/p>\n [18]<\/a>\u00a0 D. Vitcu,\u00a0 Alexandru Ioan Cuza . Anii exilului (1866-1873<\/em>), \u00een\u00a0 vol. \u00a0CuzaVod\u0103. In \u00a0memoriam<\/em>,\u00a0 p. 563.<\/p>\n [19]<\/a>\u00a0 C. C. Giurescu, op. cit<\/em>., p. 458<\/p>\n [20]<\/a>\u00a0 Ibidem.<\/em><\/p>\n [21]<\/a>\u00a0\u00a0 La 14 aprilie 1873, Cuza \u00a0scria cumnatului \u00a0s\u0103u, Iordache Lambrino, despre inten\u0163ia sa a-\u015fi trimite pe cei doi fii la Heidelberg pentru instruire.<\/p>\n [22]<\/a> Vezi G. I. Br\u0103tianu, Napoleon III et les na\u0163ionalit\u00e9s<\/em>, Paris-Bucure\u015fti, 1934; Philippe S\u00e9guin, Ludovic Napoleon<\/em> cel Mare<\/em>, Bucure\u015fti, 1994.<\/p>\n [23]<\/a> \u00a0Vezi I. G. Valentineanu, Alegerea, detronarea \u015fi \u00eenmorm\u00e2ntarea lui Cuza Vod\u0103<\/em>,1859.1866.1873 Bucure\u015fti, 1898, pp.131-134; D. Vitcu, Alexandru Ioan Cuza \u2013 anii exilului (1866-1873<\/em>), \u00een vol. Cuza Vod\u0103. In\u00a0 memoriam<\/em>, p. 565 \u015fi urm.; idem, Unicitatea lui Alexandru Ioan Cuza<\/em>, \u00een Oltea R\u0103\u015fcanu Gramaticu (coord.), Posteritatea lui Alexandru Ioan<\/em> Cuza, Editura Sfera, B\u00e2rlad, 2008, pp. 74 – 92;\u00a0 Al. Zub, Posteritatea lui Cuza\u00a0 Vod\u0103<\/em>, \u00een vol. Cuza Vod\u0103. In memoriam<\/em>, p. 584 \u015fi urm.; idem, Domnul Unirii \u2013 prezen\u0163a postum\u0103<\/em>, \u00een Oltea R\u0103\u015fcanu Gramaticu, op. cit<\/em>., pp. 103-115; D. Iv\u0103nescu, Alexandru Ioan Cuza \u00een con\u015ftiin\u0163a posterit\u0103\u0163ii<\/em>, Editura Junimea,\u00a0 2001, p. 208 \u015fi urm.; Gh. Cliveti, Rom\u00e2nii la moartea lui Cuza Vod\u0103 \u015fi la cea a lui Napoleon al III-lea, \u00een 1873<\/em>, Ia\u015fi, \u00a0\u00een Oltea R\u0103\u015fcanu Gramaticu, op. cit<\/em>., pp. 93 -102.<\/p>\n [24]<\/a> \u00a0\u201eHeidelberg Zeitung\u201d, din 12 mai 1873.<\/p>\n [25]<\/a>\u00a0\u00a0 Scrisoarea Doamnei Elena Cuza c\u0103tre principele Mihail Sturdza din 28 mai 1873 ( B.A.R, Arh. Cuza XLIX, f.377).<\/p>\n [26]<\/a>\u00a0 \u201eHeidelberg\u00a0 Zeitung\u201d,<\/em>\u00a0 din 15 mai 1873.<\/p>\n [27]<\/a> \u00a0\u00a0Ibidem,<\/em> din 21 mai 1873.<\/p>\n [28]<\/a>\u00a0\u00a0 \u00a0\u00a0<\/sup>B.A.R,\u00a0\u00a0 <\/sup>Arh. Cuza, XLIX, f. 377.<\/p>\n [29]<\/a>\u00a0 \u00a0Ibidem,<\/em>\u00a0 f. 379<\/p>\n [30]<\/a>\u00a0 \u00a0Ibidem,<\/em>\u00a0 XLVI, doc.67.<\/p>\n [31]<\/a>\u00a0 I. G. Valentineanu, op.cit<\/em>, p. 25; Dictionaire encyclopedique Larousse<\/em>, , Paris, 1968; Le Petit Larousse. Dictionaire encyclopedique, <\/em>Paris, 1993; The New Encyclopedia Britanica<\/em>, vol.3. Micropaedia. Chicago, 1993.<\/p>\n [32]<\/a> Lucia Bor\u015f, Doamna Elena Cuza<\/em>, edi\u0163ia a III-a, Bucure\u015fti, 1940, p.28; D. J. A. N Vaslui, Fond Prim\u0103ria ora\u015fului Hu\u015fi, dosar nr. 17\/ 1940, f.1; Istoria Hu\u015filor<\/em>, volum \u00eengrijit\u00a0 \u015fi\u00a0 coordonat de Theodor\u00a0 Codreanu, Editura\u00a0 Porto Franco, Gala\u0163i, 1995, p. 269; Gheorghe\u00a0 Melinte, Cuza \u015fi Hu\u015fii<\/em>, edi\u0163ie \u00eengrijit\u0103, schi\u0163\u0103 bio – bibliografic\u0103, note \u015fi addenda de Constantin C. Donose, Editura Timpul, Ia\u015fi, 1998, pp. 13-14, 27-29 \u015fi urm.; Costin Clit, Cuza \u015fi Hu\u015fii<\/em>, \u00een \u201eJurnal vasluian\u201d, 2 februarie,1999, p. 6; Vasile\u00a0 Calestru, Hu\u015fii de ieri \u015fi de azi<\/em>, Ia\u015fi, Editura Demiurg,\u00a0 2010, pp. 243 \u2013 244; Vlad Odobescu, Domnitorul Unirii dezbin\u0103 ast\u0103zi dou\u0103 ora\u015fe<\/em>, \u00een \u201eEvenimentul zilei\u201d,\u00a0 nr. 6088, din 24 ianuarie 2011, pp. 16-17.<\/p>\n [33]<\/a>\u00a0\u00a0 Dintre asisten\u0163ii la \u00eenhumarea domnitorului Al.I.Cuza la\u00a0 Ruginoasa,\u00a0\u00a0 pe 11 iunie 1873, se num\u0103r\u0103 \u015fi al\u0163i colaboratori: Vasile Alecsandri, Costache Negri, Petru Gr\u0103di\u015fteanu (\u00a0 I. G. Valentineanu, op. cit<\/em>.,\u00a0 pp. 131-134; \u201eCurierul de Ia\u015fi\u201d din 11 iunie 1873; \u201eRom\u00e2nul\u201d din 3\/15 iunie 1873; C. C. Giurescu, op. cit<\/em>, pp. 460 – 462; D. Iv\u0103nescu, op. cit<\/em>.,pp. 208 \u2013 209).<\/p>\n [34]<\/a>\u00a0\u00a0 B.A.R, Arh. Cuza,<\/em> XLVI, doc. 67; C. C. Giurescu,\u00a0 op. cit<\/em>.,\u00a0 pp. 460 \u2013 461.<\/p>\n [35]<\/a>\u00a0 Dan Berindei, Locul lui Alexandru Ioan Cuza \u00een istoria na\u0163ional\u0103<\/em>, \u00een\u00a0 Oltea R\u0103\u015fcanu Gramaticu, coord., Posteritatea lui Alexandru Ioan Cuza<\/em>, Editura Sfera, B\u00e2rlad,, 2008, p.12.<\/p>\n [36]<\/a>\u00a0 Gh.I. Br\u0103tianu, Politica extern\u0103 a lui Cuza Vod\u0103 \u015fi dezvoltarea ideii de unitate na\u0163ional\u0103<\/em>, \u00een \u201eRevista istoric\u0103 rom\u00e2n\u0103\u201d, vol. II, fasc.2, Bucure\u015fti, 1932, p.113.<\/p>\n