Versuri de Alina IURCHIN

 
La poarta cuvântului –Mamă
 
Adânc
cobor pe drumul spre acasă
trec printre câțiva ani
ca prin umbra plopilor
străjerii asfaltului
de la nordul Moldovei.
Ani
vreo patru
cinci
îi sar
ca pe băltoacele copilăriei
sparte în bulbucii ploii de ieri.
Ocolesc apoi anii străinătății
ca pe răscrucile rătăcirii
pline de taine
aflate în fiecare sat
și mit.
Ajung
la fântâna dorului
popas ce adapă sufletul
cu apa izvorâtă din strămoșii mei
străjerii pământului aur
de la nordul Moldovei.
Ajung
și la poarta cuvântului –
Mamă.
Ajung acasă…
 
 
Dincolo de țară
 
Ce să iau cu mine
Dincolo de țară
Poate ochii scumpi
Și o primăvară
Poate flori de măr
Poate liliac
Ce să iau cu mine
Ce să pun în sac
Sacul inimii
Plin de dor de-acasă
Poate să iau lacrimi
Și o zi frumoasă
Ce să iau cu mine
Să duc în străini
Poate acea grădină
Singură în spini
Poate acea fântână
Seacă de așteptare
Poate un colț de prag
Ce pas nu mai are
Aș lua pământul
Cu lume cu sate
Aș lua și cerul
Și l-aș duce-n spete
Dincolo de țară
În inima mea
Aș lua de toate
Și încă ceva
Aș lua strămoșii
Aș lua izvoare
Și pe Dumnezeu
Din casa cea mare
Ce să iau cu mine
Dincolo de țară
Poate dorul greu
Și o primăvară…
 
 
Amintire
 
Pentru toți ce au plecat
Dincolo de fire
Azi Hristos a înviat
Sfântă pomenire.
Pentru cei care trăiesc
Doar în amintire
Azi Hristos a înviat
Întru mântuire.
Pentru toți ce nu mai sunt
S-aprindem Lumina
Azi Hristos a înviat
Veșnică hodină.
 
 
E atâta cer albastru
 
Atâta primăvară
Atâta Dumnezeu
Coboară
În verdele pământului
Și al sufletului
Ning
Florile de măr
Cărare Învierii
Iar ploile spală
Legea veche
Cum să nu te îneci
În narciși și liliac
Cum să nu fii om
În atâta cer albastru
Și atâta Dumnezeu…
 
Îmbrățișaeză-mi sufletul
Cu liliacul înflorit
Miros a pască
 
Din pridvorul copilăriei
Și al dorului
Împletește-mi în cosițe
Privirea verde și dragostea
Mamei
Găsește-mă în albul cearșafurilor
Întinse pe culmea fericirii
Lasă-mă acolo
Să beau rece și dulce apa
Din palmele inocenței
Îmbracă-mă în curățenia
Din săptămână mare
Și în Hristos a înviat
Să miros a pască
A taină
A primăvară…
 
 
Nefericiții
 
Cu tăcerea
Mă spăl
De praful cuvintelor moarte
Când n-ai cui spune Te iubesc
Cazi
Te aruncă în sus pământul
Zbori
Te lovești de cer
Rătăcești tăcut
Pe lângă gardurile străinelor fericiri
Muști din sărutul singurătății
Și plantezi vise
În ghivecele universului
Cei nefericiți devin
Răi și tăcuți
Umili și triști
Ce-i nefericiți nu mai sunt…
 
 
Zăvorâți
 
Ca cei din Ninive
Să ne punem pe creștet cenușă
Și lacăt gurilor
Să ne priponim gândurile de Cruce
Și poftele să le batem în cuie
Să-l rugăm pe Ieremia
Să ne închidă geamurile ochilor
Și zăvorâți pe dinafara păcatului
Să rămânem singuri
Și dezbrăcați de grija cea lumească
Să scoatem semințele răului
Rămase din fructul neascultării
Adânc încolțite în pământul bun
Arat de Hristos
Și poate atunci să vină
Îndurarea divină…
 
 
 

 

 
 
 
 
 
Născută la 5 martie 1978 în satul Pivniceni, raionul Dondușeni, Alina IURCHIN creează versuri fiind pasionată de cuvântul rostit, scris, cântat, pictat și iubindu-L pe Dumnezeu – Cuvântul suprem.
 
 
Fără Iubire…
 
E primăvară
Trăim
Un veșnic Noiembrie
Trist
Florile însă n-au refuzat
Să răsară
Zâmbetul sec
Redă statutul
Exist
Imperiul verde
Își anunță fireasca
Sosire
E primăvară
Fără Iubire…
 

Izgoniți 

Firescul egoismului nostru
A început război
Încă în Cain.
Pe pământ
Nu este fericire
Avem statut de izgoniți
Trăim de la război la război.
Cine e Abel
Pleacă
Restul
Sunt doar resturi…
 
 
Moarte
 
Moarte,
Numele tău
Frică este
Tu ești finalul cel de început.
Moarte,
Numele tău
Este
Necunoscut…
Zbor sau cădere
Sau pământ
Tu măsori vieți
Cu șchioapa timpului
Și strângi suflare
Făcând din ea vânt.
Moarte,Tu,
Dezbraci suflete
De trupurile grele
Și curăți pământul
De ele.
Moarte,
Ești mai vie ca
Viața
Tu ești dimineața
Veșniciei…
 
 
Vineri
 
Vinerea
își cere cumințenia ei
și liniștea durerii.
Vinerea
și soarele s-a retras,
și a plâns.
Și Dumnezeu?
Oare ce făcea
Dumnezeu
Vinerea?
 
 
Fiul risipirii
 
Din țara porcilor
Se întoarce un fiu
Mai este timp
Nu-i prea târziu…
Sătul de roșcove
Și gol
E gata să se facă țol
La prag de casă părintească
Pe care așteaptă să pășească
Picior de Tată iubitor
Din țara porcilor
Cu dor
Revine fiul risipirii
Căzând în brațele Iubirii
Alege calea mântuirii…
 
 
Lacrimă
 
Astăzi,
Izvoarele cântă altfel
Fântânile tac
Sfințind adâncurile
Și neputința noastră
Râurile adapă mările și văzduhul
Apa din noi devine emoție
Lacrima,
O taină ce deschide ușa eternității
Pașii sufletului scăldați în roua copilăriei
Gustă din sfințenia unversului
E sărbătoare…
 
 
Fără veșnicie
 
Oameni fără veșnicie
Lipsiți de iernile albe
Refuză florile dalbe
Refuză să fie
Prezent Dumnezeu și Lumina
Își fac la inimă nod
Acceptă umili existența
Iubirea devine un cod
Colindătorii sunt lipsă
Porțile închise rămân
Hristos e o rușine?
E străin…
 
 
Se anunță ninsori
 
Se anunță ninsori
Doar în amintirile copilăriei noastre
Prea senine și pline
De tinerețea părinților noștri visători și naivi
Ningea peste noi
Cu libertatea firii
Și fericirea trăia în nămeți
Cu papucii plini de zăpadă
Cu mâinile degerate
Se anunță ninsori doar în visele noastre…
 
 
Luminează Adevărul
 
Într-un sfeșnic
Arde o rugăciune
Și lumina ei
Brăzdează cerul
Printre întuneric și minciună
Pașnic,
Luminează Adevărul.
 
 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.