Lui Îi cer iertare
Invoc speranţa slavei, Îl chem azi pe Christos,
În inimă-L păstrez, nimic nu-i mai frumos.
Închin pios omagiu Preabunului Parinte,
Cinstind învaţãtura-I, o port mereu în minte.
Reper m-a fost Christos, de-a pururea curat,
Când am oftat sau dacă durere am strigat,
A fost în dreapta mea, m-a susținut mereu,
Să merg demn, înainte, chiar de e drumul greu.
Și I-am simțit iubirea ca-n dragostea dintâi.
Cu-a Ta nemărginire, în suflet să-mi rămâi,
Tu iartă-mi răzvrătirea în ceas de disperare,
Christos, crucea-Ți sărut și bunătatea-Ți mare.
La ceas de sărbătoare, Doamne, Îți mulţumesc,
Ai vrut sã mă ridic ca viaţa să-mi trăiesc,
Slavă-Ți dedic, Iisuse – din hău, Tu mi-ai salvat
Și de ai plâns cu mine, surâsul mi-ai redat.
Redactor&editor-coordonator – Diana CIUGUREANU-ZLATAN
Divin…
Cât de frumos! Dacă ar înțelege lumea că nu înțelege așa bine ar mai fi pe lume, dar trăim într-o lume nu între oameni, iar lumea nu înțelege că NU ÎNȚELEGE.
Felicitări Doamne pentru strălucitoarea poezie!
Vă mulțumim pentru popas și apreciere! Cu respect, echipa USLR